Capitolul 5

1K 50 1
                                    

Hades

Tensiunea dintre cei doi era uriașă. Stăteam tăcut pe bancă ascultându-le discuția. Nu aveam de gând să intervin, asta dacă situația nu o să degenereze. Stau cuminte pe bancă, dar în momentul îl care îl aud pe băiețelul din fața mea aducând acuzații la adresa mea îmi vine să îi trag un pumn, dar am abțin. Nu vreau să fac o scenă în fața unei domnișoare. Aparent băiatul e fratele ei dacă am înțeles bine, deci nu aș avea o poziție grațioasă în fața ei dacă îi sparg buza frățiorului ei. Probabil nu știe să dea nici măcar un pumn. E cu două capete mai scund decât mine...să nu exagerez totuși. E un cu cap mai mic decât mine. Aspectul e acceptabil, nu e așchie. Pot să confirm ca are ceva mușchii pe el, dar nu ca mine. Lăudărosule! E conștiința mea păcătoasă.

Gata! Situația a degenerat! Dobitocul a ridicat palma.

Regula 1: Niciodată, dar niciodată, indiferent de situație, nu dai într-o femeie! Aș putea să vorbesc despre subiectul ăsta o zi întreaga. E o prostie să dai în cineva fără apărare. E ca și cum aduc o pisică și un șoarece și îi pui împreună. Cine câștigă lupta? Pisica care e de 20 de ori mai mare, sau sărmanul șoarece? E clar ca pisica. Așa e și cu femeile și bărbații. Femeile sunt puternice, dar nu în fața unei matahale.

Tipul era mult mai înalt decât Liza. Puteam să stau jos și să văd cum o ia la palme, dar am o așa zisă demnitate de bărbat. Demnitate pe care nu o voi călca în picioare nici în al noua-lea ceas.

Mă ridic și îi prind încheietura, iar Liza rămâne stană de piatră.

-Nu cat timp sunt de față! mârâi nervos.

Îmi aruncă o privire plină de ură iar pe urmă dispare în întunericul nopții. Sper ca nu e genul de nebun care acum merge să se sinucidă. Preferam să il ucid eu. Țineți gura, Hades! Îmi dau ochii peste cap și privesc în dreptul meu sper micuță ființă care era în același situație. Tremură din toate balamalele și mă înșel ca e din simplul fapt ca fratele ei a ridicat mâna la ea. Fata asta are mai mult ca sigur ceva de ascuns. Ascunde o prostie după spusele fratelui ei.

Am două variante: încerc să o calmez, sau plec. Ambele sunt geniale, dar dacă am făcut deja pe eroul odată, de ce să nu o mai fac? Îmi pun mâna pe umărul ei dar sare ca arsă și se uită în ochii mei cu frică. Ceva e putred la mijloc, dar nu înțeleg de ce îmi pasă.

-Lasă-mă! O aud cum țipă.

Femeie nebună! Brusc se evaporă din fața mea. Ce dracu am făcut greșit? Intențiile mele erau bune. O singură dată în viață am avut intenții cu adevărat bune și uite cum sunt răsplătit. Doar de nebune dau!

Îmi iau sacoul și intru înapoi în club. Mă mai învârt de colo-încoace iar pe urmă merg spre bar și mare îmi e uimirea când o văd acolo cu un pahar în mână.

Mă duc la bar și mă așez pe un scaun si o fixez cu privirea. Pare să aibă ochii roșii. Nu îmi dau seama dacă a plâns sau a consumat ceva. Cu toate ca merg mai mult pe prima varianta, nu o exclud pe a doua. Până la urmă, mâța blândă zgârie rău.

Trec orele iar eu rămân cu privirea ațintită pe Liza. Fata asta are ceva ce mă intrigă și vreau să o cunosc. Vreau să o cunosc în ambele feluri. Vreau să o simt în mine, iar asta cat mai repede posibil, să se zvârcolească sub tine.

Iar gândesc cu celălalt cap!

Dau paharul de whisky pe gât si ma ridic de pe scaun. Îmi fac loc printre aglomerația de oameni și ajung în dreptul Lizei.

-Nu ești tu drăguț și mă ajuți să mă descalț? Mă dor picioarele! se vaită cu privirea fixată in ochii mei.

O arunc pe umărul meu și mă duc sper o masă. Nu cred ca picioarele o mai țin mult, iar dacă o trăgeam după mine, probabil cădea în toată gratia.

Nu știu de ce stau după fundul ei. Nu știu de ce mă intrigă.

Ore trec și mă uit sper ceas și observ ca e ora 2:30. Mă ridic de la masă după ce îi spun bețivei din fața mea să stea așezată până mă întorc, iar pe urmă o șterg la baie. Am stat aproximativ 5 minute plecat, dar au fost suficiente. Când m-am întors nu mai era nimeni la casă. Ia femeia de unde nu e.

Îmi fac loc printre persoanele care dansau și mă îndrepta spre ieșire. Nu am de gând să o am pe conștiință!

Ies ca o furtună afară. Nu o las acum să îmi scape. Am stat o noapte după ea, iar ea acum pleacă? Pleacă fără să îți ia rămas bun.

Ies din incinta clubului și o văd. Nu înțeleg cum se ține pe picioare după toate paharele băute.

-Unde pleci? o întreb.

-Acasă, răspunde iar imediat după, sughiță.

Femeia asta vrea să ajungă mâncare de câini. Probabil la cat e de beată nici nu știe unde merge. Aleea pe care o urmează o să o ducă spre un colț de bloc renumit pentru câinii care mișună pe acolo.

-Iar înainte de a ajunge acasă vrei să ajungi mâncare pentru câini? o întreb sarcastic.

Nu îmi răspunde la întrebare dar se întoarce sper mine și se prinde cu o mână de un gard de sârmă. Clar o să pice din picioare în următoarele minute.

Îmi mișc privirea sper mâna ei . Degetele lungi țineau stand gardul . Unghiile roșii ca focul, lungi. Le vreau pe pielea spatelui meu!

Se apropie de mine cu greu, iar când ajunge la aproximativ 50 de cm în fața mea, se împiedică și cade peste pieptul meu, din nou. Se agață de data asta de cămașa mea. Își mută privirea spre mine și simt ca am ajuns în Paradis.

-Du-ma acasă! o aud dintr-o dată.

Îmi vedea să rad. E atât de beată încât nu realizează ce scoate pe gura aia.

-Unde "acasă"? o întreb eu.

-La mine! spune hotărâtă.

Aprob din cap și o arunc pe umărul meu și merg sper mașina. Nu știu unde e casa ei, dar știu unde e a mea. Și da, vreau să o duc la mine acasă.

O urc în mașină și îi pun centura, urc și eu la rândul meu și îi deschid geamul. Nu vreau să i se facă rău și să vomite în mașina mea!

Drumul a fost mult mai scurt decât de regulă. Distanța nu se modificase, dar compania brunetei a ajutat. A cântat tot drumul, a aplaudat, dansa în limita bunului simț, spațiul era adevărata problemă pentru ea.

Înainte cu 5 minute să ajung acasă , a adormit. O iau în brațe și urc cu ea în apartament. O duc în camera mea și o așez pe pat, iar pe urmă o descalț și o învelesc. Îmi iau alte haine din șifonier și ier din dormitor. O să dorm pe canapea. Cine știe cu ce scandal o să mă trezesc de dimineață când o să vadă ca e într-o casă străină.

Capitol necorectat!

A meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum