A mea

Capitolul 13

Liza

Stau împreună cu Hades la măsuța de pe terasă. Fumez liniștită în timp ce bărbatul chipeș din fața mea îmi povestește ceva. Nu îl aud. Sunt prea concentrată să îi admir ochii. Trebuie să recunosc că e un bărbat superb. Caracterul lasă puțin de dorit, dar omul ăsta arată divin. Am cunosc mulți bărbați prin intermediul fratelui meu, Josh, dar niciunul ca Hades.

Ochii mei se pierd în profunzimea verdelui din ochii lui. Privirea mea explorează fiecare nuanță a irisului lui. Ochii lui emană o strălucire misterioasă. Când îi  privesc  părea că descopăr întreg universul, plin de secrete pe care doar el le știe. Nuanțele de verde se contopesc armonios, creând un tablou fantastic. Simt cum inima îmi bate tot mai tare, ceea ce nu se întâmplă de regulă. Privirea lui pătrunzătoare îmi dă inima peste cap. Mă simt ca și când universul  din jurul nostru se estompează, lăsând loc doar doar pentru acei ochii fermecători. Era ca și cum singurele lucruri care mai contau erau privirea lui și emoțiile pe care le stârnea în inima mea. Ochii lui deveneau un port în care mă simțeam pierdută și găsită în același timp. Era ca și cum eram într-o călătorie, condusă fiind de acea privire adâncă.

-Ce făceai în locul meu? Mă întreabă iar eu mă uit confuză la el.

-Ce spuneai?

Râde.

-La ce îți era capul? Întreabă în timp ce soarbe din ceai.

-Nimic important.

-Din moment ce gândul îți era acolo, cred cu tărie că e important, Liza. Te gândeai la persoana care te-a lovit? Poți să îmi spui cine a făcut-o. Sunt o persoana de încredere, chiar daca nu par, sunt. Știu să țin secrete.

Cred că planul lui e să mă facă să o iau razna.

-Hades, nu vorbesc despre subiectul acel. Și nu, nu era important acel gând.

Se lasă pe spătarul scaunului și scoate o țigară din pachet. Apuca bricheta și o duce spre țigară.

-Nu înțeleg de ce ești așa dificilă.

-Nu înțeleg de ce insiști pe acest subiect.

-Sunt doar curios.

-Pe viitor cred ca ar trebui sa iti ți curiozitatea pentru tine. Spun și mă ridic de pe scaun, lăsând pătura pe spătarul scaunul. Unde o sa dorm?

-Unde vrei. Dacă vrei poți să dormi pe canapea, sau eventual în dormitor meu. Nu e prima dată când faci asta.

-Haha, amuzant. Aleg dormitorul. Noapte bună!

Nu îl las să mai spună nimic deoarece pătrund în casă și merg în dormitor. Mă trântesc pe pat și urlu într-o pernă.

Poate am plecat prea dintr-o dată, dar nu mai suportam să mă întrebe același lucru iar și iar. Hades e aparent foarte încăpățânat și nu dă semne să renunțe până nu află ce îl interesează. Sper ca de dimineață să uite despre întrebarea aia prostească și să mă lase să respir.

                                  ------

E ora 8:30 și mă trezesc. Nu am mai dormit așa bine de foarte mult timp. Nu am avut niciun coșmar, ceea ce mă încântă la culmea.

Mă dau jos și merg în baie. Mă spăl pe față, iar pe urmă pornesc spre bucătărie. Ultima dată când am fost aici, m-am trezit dintr-o beție iar Hades mi-a gătit. E timpul să fac și eu același lucru pentru el.

Iau o tigaie și pun puțin ulei în ea, după care o pun pe foc. Merg spre frigider și scot patru ouă. Bănuiesc ca sunt suficiente, eu oricum nu prea mănânc de dimineață. Nu sunt de regulă o persoană matinală, dar aparent astăzi am fost.

Sparg ouăle și le pun pe rând în tigaie în timp ce fredonez o piesă. Îmi place la culmea să găsesc și să cant în același timp. Nu trece mult , și pun omleta pe două farfurii, iar când mă întorc spre masă urlu.

-Așa urât sunt de dimineață? Întreabă cu zâmbetul pe buze.

-Ești nebun! Puteam scăpa farfuriile astea pe jos. De cat timp stai și te holbezi la mine?

-Nu de mult timp. Să fie vreo trei minute de când stau aici.

Cum dracu nu l-ai auzit, Liza?

-Cred ca trebuie sa te faci spion.

-O să mă mai gândesc. Spune cu un zâmbet jucăuș pe față. De ce te ai apucat de gătit la ora asta?

-E aproape 9. Plus ca și tu mi-ai gătit, așa ca am vrut să fac și eu asta pentru tine.

-Oh, da. Ți-am făcut de mâncare și m-ai acuzat ca ți-am pus ceva în ea.

-Am o scuză. M-am trezit dintr-o beție la tine în casă. Nu știam ce e în capul tău. Poate voiai sa îmi faci rău. Nu aveam de unde să știu.

-Poate ai dreptate, dar totuși, Liza...Sigur nu ai pus tu ceva în omleta mea? Întreabă și se uita în ochii mei.

-Dacă spui acum, parcă nu era o idee așa proasta. Spun și începem amândoi să râdem. După ce o să mâncăm o să plec la o prietenă. Nu vreau să deranjez prea tare.

-Ți-am mai spus, Liza, stau singur în apartamentul ăsta. Nu deranjezi pe nimeni.

-Ce spui să mâncăm și vorbim pe urmă? Se răcește mâncarea.

Hades nu spune nimic, în schimb afirmă dintr-o mișcare scurtă a capului și se așeaza la masă.

Brusc telefonul meu începe să sune, iar când mă uit la ecran văd numele fratelui meu. Închid și continui să mănânc, dar Josh sună din nou. Mă ridic de la masă după ce îi spun lui Hades că revin repede. Merg în dormitor și răspund la apel.

-Ce mai vrei, Josh? Nu am fost clară când am spus că nu vreau să mai am vreo legătură cu tine sau cu tata?

-Ascultă-mă, Liza! Nu am apucat să îți explic nimic pentru că ai plecat ca o furtună de acasă.

-Ce voiai să fac, Josh? Tata mi-a dat o palmă, dacă credeam ca o să stau acolo să îți ascult prost-

-La dracu, Liza! Doar ascultă-mă, spune urlând.

-Josh, dacă ai sunat ca să urli la mine închid, spun pe un ton serios.

-Pleacă acum de acolo!

Promit ca o să fiu mai activă!