A mea

Capitolul 9

Liza

Stau în brațele fratelui meu și plâng. Nu înțeleg în continuare ce s-a întâmplat. Am fost dusă într-o dubă, iar pe urmă negru. M-am trezit în brațele lui Josh. Din câte mi-a spus a observat ca lipseam, așa ca a mers prin împrejurimile casei. Erau pe o bancă lângă o stație de autobuz adormită.

Tatei nu i-a păsat. Nu i-a păsat niciodată, de ce sa ii pese acum?

Nu îmi amintesc prea multe. Stiu doar ca eram in parc, am fost urmărită și restul e istorie. Nu am auzit nicio voce cunoscuta. Ma gândesc doar la faptul ca nu am fost atinsă de data asta. Probabil dacă se întâmpla din nou, mă sinucidem. E o durere prea mare, iar eu după doi ani nu am reușit să depășesc momentul. Pe cine păcălesc? Un viol nu poate să fie uitat așa tare. Mi-am pierdut virginitatea din cauza unui viol.

Sunt trezită la realitate când un pahar cu apă face contact cu buzele mele rotunde și pline. Eram atât pe scufundată în gândurile mele, încât nici nu am realizat ca Josh plecase să îmi ia un pahar cu apă.

Eram distrusă pentru a doua oară. De ce trebuie să trec din nou prin asta? Știu ce o să facă Josh, o să mă trimită la psiholog. Tata ar vrea să mă trimită la un psihiatru, dar fratele mele mai mare nu îl lasă. Știu ca uneori par nebună, dar nu sunt. Asta nu înțelege tata.

El nu înțelege prin ce trec. Nu o să înțeleagă niciodată. Din cauza lui mi se întâmplă toate. Dacă nu era el și afacerile lui de doi bani, poate acum trăiam mai bine. Fără traume. Dar nu, soarta nu a ținut cu mine.

Mă doare să dau zilnic față în față cu el. Mă doare ca nu mă iubește cum îl iubește pe Josh. Mă doare ca face diferența asta între noi. Îl consideră pe josh mai important doar pentru ca e bărbat, iar eu, din cauza faptului ca sunt femeie, sunt inferioară.

Oricum, știu ca lucrurile nu se vor schimba niciodată. Gradul asta de inferioritate mereu o sa fie ațintit în mine. Josh e gradul in superioare absoluta. Mereu am fost invidioasă pe Josh cand vedem vorba de familie și iubire. El primea toată iubirea tatei, iar eu eram uitata. Și în prezent e la fel. Pe Josh îl ia peste tot, iar eu rămân acasă. Câteodată voiam sa am un umăr pe care să plâng, iar de cele mai multe ori Josh mi-a oferit acel umăr, dar eu tânjeam după tata.

Ușa de la cameră se trântește cu putere iar eu tresar în brațele fratelui meu. Mă uit sper ușa și îl observ pe tata. Stătea cu mâna pe braț. Purta o cămașă albă, pătată de sange. Se uita la mine foarte urât, dar își mută repede privirea spre Josh care îmi acoperă urechile când îi vede ochii plini de furie.

-Te sun ca un nebun de o oră și tu o consolezi pe tarfa asta?

Nu auzeam exact ce spunea, pentru ca Josh și a fixat foarte bine palmele pe urechile mele. Când eram mici acesta era obiceiul lui Josh. Să îmi acopere urechile.

-Purtăm conversația asta mai târziu, tată.

Josh părea calm. Poate prea calm. Tata imediat scotea flăcări pe gură, iar eu...eu stăteam și plângeam.

Hades

-Ți-am mai spus oare ca ești un idiot? Îmi întreb prietenul.

-Eu? Eu nu am făcut nimic!

-Îmi cunoșteai foarte bine fosta!

Aaron e în mare parte cu capul în norii, dar nu mă așteptam la asta.

-Era întuneric în camera aia.

Cel mai mult urăsc scuzele, iar Aaron știe asta. Știe dar în continuare bagă scuze jalnice. Să fim serioși, indiferent de cat de întuneric era în camera aia, își punea da foarte ușor ca e victima greșită. Îmi pare rău de sărmana Liza, a fost o victima colaterală.

-Pe cine ai trimis să rezolve treaba? îl întreb cu un ton rece.

-Agent William.

Idiotul ăla! O sa plătească pentru greșeala comisă. Păcat. Era un agent foarte bun, dar nu îmi mai pasă de asta acum. A comis o greșeală gravă. Foarte gravă! Nimeni nu scapă cu viata din mâinile mele.

-Mhm, o sa te rog sa îl chemi aici.

-Hades, e foarte bun! îl aud pe Aaron rostind. Sper ca nu ai de gând să faci ce cred ca vei face în următoarele minute. Realizezi și tu ca nu a făcut-o din adins.

-Realizezi și tu ca nu îmi pasă, nu?

Nu sunt o fire care trece cu privirea peste orice greșeală. Nu mă atașez de persoane. Nu mă înjosesc pentru nimeni. Nu m-aș sacrifica nici pentru Aaron. Prietenul meu de o viață. Ne știm de o viață, dar degeaba. Poate suna urat și dur, dar dacă ar trebui să aleg între mine și Aaron, m-ași alege pe mine, iar Aaron știe asta. Să fiu sincer, nu am fost pun niciodată într-o situația așa gravă încât să fiu nevoit să aleg, poate dacă aș fi in această situație acum aș gândi diferit.

-Nu...am o idee mai bună pentru micul nostru prieten. Spun cu rânjetul pe buze.

Nimeni, dar nimici nu mă fraierește!

Două săptămâni mai târziu

Liza

Viața își urmează din nou traseul. Dupa conversația pe care a avut-o cu Josh, tata a plecat de acasă și nu s-a mai întors. Îmi fac puține griji pentru el, dar Josh îmi spune ca mai mult ca sigur e bine și o să se întoarcă acasă într-o bună zi.  Chiar sper ca e bine.

Cobor scările și merg în living. Josh stă pe canapea cu nasul în telefon. Mă așez lângă el.

-Am o veste! îmi spune rânjind.

-Vine tata?

-Mh..nu. O sa ai o întâlnire peste 2 ore.

Nu din nou!

-Dar, Josh!

-E ultima, promit!

Nu e prima dată când îmi promite asta. Dar nu pot să îl refuz. Nu vrea să se supere pe mine.

-Bine, fie...dar e ultima oară!

Știu ca nu e ultima oară, dar ce să fac? O să mă dau drept o proasta și o sa ii fac jocul ăsta mizerabil.

Nu ii mai spun nimic și urc sus. Intru în dormitorul meu și mă îndrept sper dulapul făcut din lemn de mesteacăn, îl deschid și iau o rochie. O pun încet pe pat și iau o pereche de tocuri de 10 centimetri. Vreau să strălucesc!

Îmbrac rochia roșie cu un decolteu finuț, demnă de o întâlnire. Rochia se așeza perfect pe curburile mele. Era cu două palme sub fund. O am de mult timp, dar nu am avut niciodată curaj să o port, dar astăzi vreau să ies în evidență.

Iau tocurile cu tocul tip cui și mă așez pe scăunel la măsuța de machiaj.

La 13:30 cobor jos. La 14:00 am întâlnirea la o terasă. Apreciez ca Josh îmi organizează să spun așa petrecerile în locuri publice.

-Îmi dai cheile de la mașină? îmi intră fratele.

Tata nu mă lasă să conduc în general. Ești tipul de bărbat cu gândirea "femeile nu conduc bine".

Josh se uită sper mine și rămâne uimit. Așa urata sunt?

-Wow! Nu te-am mai văzut de mult îmbrăcată așa. Ești minunată!

Zâmbesc ușor. Îmi plăcea să primesc cuvinte de laudă, asta pentru ca le primesc rar. Josh își bagă o mână în buzunar și scoate are cheile de la mașină. Mi le întinde iar eu le iau râzând.

-Mulțumesc! Am șters o!

Josh rade iar eu ies din casă și urc în mașină.

Aștept cu nerăbdare să văd pe cine a mai găsit Josh.

Capitolul nu e corectat