A mea

Capitolul 8

Liza

Nu se mai aude nimic. Să cobor? Să nu cobor? Poate tata sau Josh sunt răniți. Ugh!

Îmi iau inima în dinți și deschid încep ușa. Îmi scot capul pe ușă și mă uit în stânga și în dreapta. Holul era liber. Ies încep din cameră și mă îndrept sper scări cat de încet pot. Podeaua scârțâie iar eu înjur în gând.

Prind cu putere balustrada în mâna dreaptă și cobor la fel de încet. Am grijă unde calc, pentru a nu face podeaua să scârțâie, din nou. Scările coborau în living, dar sper mirarea și fericirea meu, nu era sange. Nu părea să fii fost cineva aici. Mă îndrept spre bucătărie dar mă opresc când aud alt foc de armă. Zgomotul îmi face inima să înghete, iar eu, îngheț in același timp cu ea.

Trebuie să o fac pentru Josh!

Iau o vază în mână, pentru a mă apăra în caz de orice și merg sper bucătărie. Expir și inspir adânc și intru. Tata și Josh stăteau liniștiți la masă. Dacă mă gândesc mai bine, nu erau liniștiți. Tata înjura ca la ușa cortului, iar Josh se uita urat la gaura din perete. Gaura din perete! De ce dracu avem așa ceva??

-Ce s-a întâmplat? Întreb iritată.

-Liza, de câte ori mai purtam această discuție? Nu e treaba ta. Spune tata.

Într-o zi o să îi trag un glonț în fruntea aia mare.

-E o frază prea uzată. Îi spun.

-Liza, du-te sus. Il aud pe Josh.

-E dreptul meu să știu ce s-a întâmplat!

-Stiu, surioara..o sa vin mai târziu la tine și o să îți spun, dar acum, du-te în camera ta. Continua Josh, cu o voce blândă.

-Dar...

-DU-TE SUS!

Tresar când aud vocea ridicată și dură al propriului meu tată. Avea un obicei de a urla la mine.

Le mai ofer ambilor o privire, iar pe urmă ies ca o furtună din bucătărie și urc în camera mea. Trântesc ușa cat de tare pot eu, atât de tare, încât se cutremură puțin. Doare să știu ca tatăl meu nu mă iubește. Se datorează și faptului ca mama a murit dându-mi naștere. Nu am apucat niciodată să îi simt mirosul. Nu știu ce înseamnă ca primești mângâiere de la o asa zisa "mama". Tata nu s-a implicat in creșterea și educația mea. Am crescut cu bone. Bone cu care tata își făcea de cap. Josh îmi povestea ca pe unele le lasă însărcinate. Se asigura de fiecare dată ca copilul nu scapă cu viață, ceea ce e îngrozitor.

Încă mă întreb dacă tata m-ar fi iubit dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat. Nu i-a păsat când am fost violată, sau când eram în spital și eram pe prag de moarte. Știu ca sunt o povară pentru el. Josh spune ca o iubea foarte mult pe mama, iar când era mic, ieșea în fiecare zi cu ei la plimbare și mâncau înghețată. Eu nu am avut parte de același noroc.

Merg în baie și mă spăl pe față iar pe urmă mă arunc pe pat. Iau pătura și mă învelesc iar capul mi-l pun pe o pernă. Strâng în brațe jucăria de pluș, iar încet-încet, somnul mă răpește.

                               --------

Mă trezesc amorțită. Afară deja e întuneric , am dormit ceva. Mă uit la ceas și e patru dimineața. Mă ridic din pat și mă schimb. Aveam chef de o plimbare prin parc. Oricum am dormit mult, iar șansele să mă mai răpească somnul sunt de 0%. Cobor jos și mă încalț. Ies afară și mă îndrept spre parc. Afară era răcoare, poate prea răcoare pentru anotimpul vara.

Intru în parc și mă îndrept spre o bancă. În timp ce mă plimbat pe aleea parcului, aud un pas în spatele meu. Mă întorc, dar ghiciți ce, nu e nimic. Oare mi s-a părut? Nu. Nu cred. Nu sunt nebună.