CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 4❦

Capitolul 4

Strânsoarea mea asupra bretelei de la ghiozdan a devenit mai fermă, cât timp, cu inima urcată într-un mod neglijent cu liftul până la nivelul gâtului, am înaintat sub ploaia de șușoteli care avea loc pe holul liceului. Prietena mea Hellen a vrut să mă ia de braț și să îmi dea puțină forță, însă eu eram așa de rigidă, atât de pierdută în gânduri și anxietate, încât nu am fost atentă și am rămas cu mâna pe lângă corp.

Era doar o chestiune de timp până aveam să mă întâlnesc cu cineva mai breaz, care mi se va adresa cu nonșalanță și care nu va fi nevoit să șușotească. Deși poate remarcile erau de pură uimire și nu de critică, tot mă simțeam nelalocul meu. Câtă vitejie trebuie să circule prin tine pentru a putea fi capabil să treci cu brio peste părerile celorlalți?

Nu mi-am dorit niciodată să fiu în centrul atenției. Asta pentru că nu știam cum să o stăpânesc și să o transform în favoarea mea.

La capătul holului, acolo unde aveam dulăpiorul metalic, mă aștepta parcă nerăbdătoare nimeni alta decât singura persoană care n-avea nicio problemă în a mă pune în dificultate. Ginger. Era gata să îmi ia un interviu absurd și să mă pună într-o lumină proastă.

Numele ei a fost dat tocmai pentru că avea un păr natural roșcățiv și o colecție imensă de pistrui pe față. Purta o pereche de ochelari cu rame groase de vedere, ceea ce o făcea o intelectuală iscusită, după opinia ei. Ginger era disperată după respectul și validarea celorlalți. De aceea, căuta să scrie cele mai atroce articole, cu prețul fericirii altora.

– Kayla, nici n-ai idee de cât timp te așteptam! mi-a zis, imediat ce m-am dus în dreptul dulapului meu și l-am deschis pentru a-mi așeza ghiozdanul. Ți-am văzut postarea pe Instagram și mi-am spus că e un prilej bun din a te face subiectul următorului meu articol. Va fi intitulat „Rețeta miracolului: dolofana Kayla a slăbit o sută de kilograme într-o singură vară." Ne poți povesti cum ai eradicat-o pe Kaytzilla și ce sfaturi le dai altor fete dacă vor să slăbească.

Mi-am scos un caiet din ghiozdan și un pix, pentru a-mi nota orarul. Apoi am izbit dulapul metalic.

– Dă-ți foc! i-am spus răutăcioasă lui Ginger, ștergând astfel zâmbetul ei arogant de pe față.

– Să știi, chiar dacă nu cooperezi, eu tot voi scrie articolul.

– Normal, i-am zis pe un ton teatral. Doar despre cine ai mai putea scrie unul? Doar nu despre tine?

M-am apropiat de ea, cât să-i invadez spațiul personal și i-am simțit parfumul agasant de lămâițe.

– Nimeni nu e interesat de tine. Ești prea... insipidă.

Și cu asta m-am îndepărtat. Hellen s-a desprins și ea de dulapul ei metalic, care se afla cu mult mai în față decât al meu și a așteptat să-mi potrivesc pasul cu ea. Am intrat amândouă în clasă, alegând să stăm în față, pe același rând. Erau doar patru bănci dispuse și cinci coloane.

Copiii populari stăteau cât mai în spate, iar noi cei care învățam bine stăteam cât mai în față. Regula nu i se aplica însă lui Sony, care ținea cu tot dinadinsul să fie în primul rând. Spunea ea că doar așa o putem observa mai bine și îi putem aprecia ingeniozitatea ținutelor.

Eram în aceeași clasă cu Ginger Hord, Sony Blem, Joe Zachary și Sam Smith.

Nu eram în aceeași clasă cu Oliver sau Ray, ei aflându-se în clasa alăturată.

Așadar, așezarea noastră în bănci era în felul următor: eu, Hellen, Sam Smith și Sony Blem ocupam primul rând. Ginger se afla pe rândul doi, iar Joe pe ultimul rând. Eram înconjurată de persoanele pe care voiam să mă răzbun anul acesta și mă uitam cum niciunul dintre ei nu prevestește furtuna ce urmează să vină.