CHIC

❦ Capitolul 27 ❦

Capitolul 27

              Au trecut trei săptămâni de la incident și cumva în tot acest timp am încercat să mă repun pe picioare. A fost dificil. În prima săptămână am simțit că nu mai am vreo cale de refacere. Plângeam non stop, eram depresivă și pierdeam pe zi ce trece smocuri întregi de păr. Nu am avut de ales decât să mă duc să mă tund mai scurt și acum părul îmi venea până la umeri. Nu era tunsoarea mea favorită, dar speram să repar cumva situația.

Lucas a fost cel care a rămas lângă mine în tot acest timp. S-a asigurat zilnic că sunt bine, că nu fac ceva necugetat, a încercat să mă reintroducă în normalitate, glumind cu mine, povestindu-mi despre școală. El și Lisa au ocupat locul lui Hellen, cu care n-am mai avut nicio relație.

Mă durea să o știu o străină, însă nu ne-am mai vorbit. Ea a continuat să mă ignore, iar eu nu am încercat să schimb situația. Lucrurile dintre ea și Ray chiar se opriseră definitiv și cumva mi-am dat seama că nu mai aveau cale de întoarcere. Puteam să mă concentrez pe răzbunarea lui, doar că... Am renunțat și la asta.

Kayla de altădată ar fi căutat maniere prin care să se răzbune pe Joe. Să-l distrugă. Însă nu mai aveam putere pentru așa ceva. L-am evitat în aceste zile. Am refuzat să mă oglindesc în ochii lui. M-am prefăcut că nu există, atunci când împărțeam aceeași clasă. Și surprinzător nici el nu mi-a spus nimic. Era ca și când am redevenit invizibilă pentru el.

Dar îmi convenea să fie așa.

Astăzi împlineam optsprezece ani și Ivy a dorit să-mi organizeze o petrecere aniversară cu prieteni. M-a întrebat pe cine să cheme, iar eu i-am zis doar de Lucas și Lisa, care acum erau împreună. Mătușa mea m-a întrebat de Hellen, iar eu a trebuit să-i spun doar că nu mai suntem apropiate și că nu voiam să vorbesc despre asta.

– Am reușit! L-am luat! m-am aruncat asupra lui Lucas, ca să mă îmbrățișeze, pentru că am reușit să-mi iau carnetul.

Nu aveam încă mașină, dar ai mei mi-au promis că după ziua de astăzi voi primi una cadou, de optsprezece ani.

– Felicitări, Kay! Lucas mi-a spus, strângându-mă de talie extaziat. Acum nu mai trebuie să-mi pun fratele să mă ducă peste tot. Te pot folosi pe tine.

– Vai, ce mai prieten! am chicotit. Dar da, o să mergem în excursii și o să facem chestii împreună de acum. Cu Lisa, bineînțeles.

– Pregătită pentru petrecerea de astăzi?

– Mă tem că suntem doar noi trei. Și Ivy. Ne putem uita la filme, totuși.

– Nu mă deranjează. Nici pe Lis, Lucas mi-a spus încurajator. Apropo, am un cadou pentru tine. Vreau să ți-l dau aici, când încă suntem singuri.

A scotocit prin buzunarele gecii lui după ceva ce părea o carte de vizită. Am luat-o introspectă, citind fiecare rând de pe ea.

– E un grup. Pentru femei care au trecut prin experiența ta, mi-a spus ușor stânjenit.

I-am spus lui Lucas ce s-a întâmplat la ceva timp, după ce a insistat că îmi va face bine să vorbesc. I-am explicat și că i-am spus deja lui Hellen, iar reacția ei m-a făcut cumva să cred că totul se petrece în capul meu. Însă Lucas a reacționat așa cum mi-aș fi dorit. A fost furios, îngrijorat, empatic, trist. Nu a știut ce să-mi spună ca să mă încurajeze, însă mi-a validat sentimentele.