CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 11❦

Capitolul 11

La ora de franceză, Xander a simțit nevoia să vorbească despre subiectul articolul mincinos și să accentueze că nu este nimic de natură amoroasă între noi și nici nu o să fie. Bună modalitate de a-mi continua ziua! Mai ales când aveam sentimente în secret pentru el. 

              – Mă bucur că situația s-a clarificat și că acum toată lumea știe de ce eu și domnișoara Wallington avem o poză împreună și totuși nu părem atât de apropiați. Știu că viața privată este privată cu un motiv, însă am știut că este necesar să elucidez misterul și să nu las loc de interpretări. Sper să ne întoarcem acum la treburi mai importante.

Elevii au aclamat că are dreptate și câteva hârtii mototolite au lovit-o în spate pe Ginger, care acum era aspru criticată pentru atrocitatea pe care a scris-o. Problema e că nici eu nu am fost ferită de cuvinte urâte. Mai toți râdeau de improbabilitatea ca cineva ca Xander Kloud să se uite la Kaytzilla și, deși credeam că voi scăpa în acest an de aluziile asupra trupului meu, iată că versiunea mea veche fusese resuscitată și plutea iar pe buzele tuturor.

Noroc că nu mai eram așa sensibilă. Deși situația îmi crea un oarecare disconfort.

– Eu sunt profesorul care se va ocupa cu organizarea balului bobocilor anul acesta, așadar am nevoie de voluntari care să ajute la organizare. Deja Sam Smith, șeful acestei clase, se ocupă asiduu de multe dintre treburi, însă mai avem nevoie de ajutor. Deci o să vă las o listă pe catedră și la terminarea orei veți trece și vă veți semna dacă sunteți interesați.

Așa deci. Xander era profesorul care se ocupa anul acesta de balul bobocilor. Nu puteam spune că sunt cea mai încântată de asta, pentru că aș fi preferat să fie domnul Winter, care adormea rapid după ora doisprezece și care ar fi fost prea chior ca să ne vadă furișând băutură la bal, să fie cel care se ocupă. Cu Xander eram sută la sută sigură că nu aveam cum să consum alcool. Deja știam cât de riguros era în această privință.

Orișicum, balul bobocilor n-a reprezentat niciun interes pentru mine. Asta până acum. Dacă Sam Smith era principalul responsabil de organizare, dacă să zicem că cineva s-ar înscrie doar ca să-i pună bețe în roate și să-i ruineze seara, atunci brusc prezenta interes. Așa că am așteptat să se termine ora de franceză, mi-am așteptat locul la coadă.

Ginger a semnat și ea că ajută și știam că era trimisă acolo ca să facă poze pentru anuar și pentru gazetă. Chiar dacă nu avea voie să scrie ea articolul, tot lucra pentru Oliver. Apoi am văzut-o pe Sony, care trebuia să încoroneze regina balului, împreună cu Joe, care trebuia să încoroneze regele balului, ei fiind cei care au primit titlul acesta când au fost boboci. Era o tradiție prostească, însă cum spuneam, nu era în interesul meu să o analizez.

Sub privirea atentă a lui Xander, m-am iscălit pe listă. Probabil nu mă înțelegea. Ne vedeam la ore, apoi la pregătiri și acum și după program pentru organizarea balului. Asta nu suna a „voi sta departe de tine". Suna a „fac tot posibilul să stau prin preajma ta", chiar dacă nu avea legătură. Aveam propriile planuri, care nu-l includeau. Avea să își dea seama de asta atunci când aveam să-l ignor, eram sigură.

***

Infernal! Nu-mi plăcea să fac parte din organizare și nu știam de ce n-am ales o altă cale de a ajunge la Sam Smith decât asta! Îmi pierdeam timpul pe aici, înconjurată de oameni antipatici. Ginger tot dădea ordine, ca și când ar fi fost șefa supremă, dar care răspundea de un Sam Smith prea ocupat să dea telefoane. Sony și Joe defilau și criticau tot comitetul de boboci, pentru că voiau momente artistice și noi restul trebuia să executăm instrucțiuni. Xander ne supraveghea, doar atât. Stătea pe margine, cu o condică în mână la care lucra și își mai arunca câte un ochi acolo unde era necesar. În rest, el ne ignora! Mai ales pe mine.