CHIC

❦Capitolul 30❦

Capitolul 30

– Asta este pentru tine! Lucas mi-a înmânat paharul cu capac de Matcha latte și a început să meargă la pas cu mine. Deci, cum ți s-a părut?

Era straniu. Ne aflam în orașul vecin. Eu eram cu mașina, iar Lucas era cel mai de treabă însoțitor. Punea cele mai drăguțe și alerte melodii, cânta, dansa și arăta chiar simpatic cu eșarfa lui brună. Pur și inocent, exact ca un bobocel, dar cu un farmec aparte. Nu era de mirare că mi-a plăcut nu în urmă cu mult timp.

– A fost o experiență, am chicotit, neștiind să-mi aleg vorbele de la emoții.

Era cam greu de la o vreme să mă exprim, pentru că mă aflam în stadii de confuzie, în care încercam să-mi procesez sentimentele și nu reușeam tot timpul. Cred că era normal la vârsta mea.

– Dificilă?

– Da, dar și ușurătoare în același timp. Mi-a plăcut să stau într-un colț, unde nimănui nu-i pasă încât să mă judece și să ascult acele povești. De fapt, detaliile m-au îngrozit. M-au făcut să conștientizez că putea să se întâmple ceva mai rău.

Și că sunt foarte multe femei puternice, cu adevărat puternice, care se ridică de jos oricât de greu ar fi. Nu puteam decât să le admir din umbră și poate să mă consider pe mine o plângăcioasă. Nu pățisem nici jumătatea lucrurilor pe care le pățiseră ele și totuși simțeam că sunt la un capăt de lume, aproape de un abis.

Era adevărat. Aveau anumite vârste. Unele se confesau abia acum, la vârsta maturității. De abia acum și-au strâns toate forțele. Eram cea mai mică dintre ele și veneam însoțită de prietenul meu cel mai bun, așadar nu puneau presiune pe mine să vorbesc.

Ne adunam într-o sală. Eram peste douăzeci, jumătate din ele fiind în vârstă și stând pe locurile din față, apoi venind către scenă și spunându-și povestea. Eu și Lucas am stat în spate, aproape de ușă, cu un picior gata să părăsim sala dacă ni s-ar fi părut prea mult.

– Da, adevărat, însă tot abuz a fost și în cazul tău.

– Știu, însă mi-am dat seama că am și eu partea mea de vină. M-am pus într-o poziție vulnerabilă. Nu ar fi trebuit să consum alcool, până uit de mine. Ar fi trebuit să fiu mai responsabilă, mi-am asumat partea de vină.

– Poate. Cu toate astea, Joe chiar a greșit față de tine. Poate să bei fiind minor nu este cel mai responsabil lucru, însă asta nu scuză acțiunile lui.

Am dat afirmativ din cap. Știam asta. Nu mă învinovățeam chiar pentru toate aspectele, însă am încercat zile întregi să-mi dau seama dacă în spusele lui Hellen se aflau semințe de adevăr. Și poate că da, nu a fost cea mai bună decizie să cochetez cu Joe, fără să-l plac. Era și el beat. Nu era cel mai rațional din lume.

A fost o greșeală? A fost intenționat? Era greu de spus. Însă nu cred că Joe a vrut să abuzeze de mine, cu toate că a reușit. Cred că îi este și greu să realizeze că cineva i-ar spune nu, când e obișnuit să fie divinizat. Poate că a socotit-o ca o lovitură în orgoliu și a continuat în speranța că mă voi răzgândi.

Sau poate era prea intoxicat în alcool ca să gândească.

– Nu vreau să-l denunț, i-am spus lui Lucas. Vreau doar să mă refac și să fiu normală, exact ca la început.

– E alegerea ta, Kay, și eu te susțin orice ar fi. Chiar și dacă vei vrea să-l denunți, voi fi acolo, Lucas m-a încurajat. Dar ești sigură că poți să te refaci după asta?

Am lăsat ușor capul în jos și mi-am mușcat buza încet. Speram. De fapt, voiam din tot sufletul ca asta să se întâmple.

– Nu știu. Mă sperie gândul că o să detest sexul întreaga mea viață.