CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 14❦

Capitolul 14

N-a fost ușor să ies la o întâlnire cu Lucas. Pentru că am fost prea nerăbdătoare să aștept să mă invite el. Dar prea rușinoasă să o fac eu. Așadar, am tot interacționat pentru câteva zile, cât timp încă organizam lucruri pentru bal și a trebuit să caut enorm de multe motive ca să mă bag în seamă.

Lucas era din ce în ce mai absorbit de fenomenul balul bobocilor, deci se axa mult pe momentele sale artistice, pe prezența sa. Iar eu nu puteam da doi bani pe eveniment! Mai mult mă încurca, pentru că singura mea prioritate acum era el. Luasem pauză de la răzbunări, de la sabotări sau de a mă ciondăni cu Ginger pe toate subiectele lumești.

Luasem pauză și de la interacțiunile dintre mine și Xander. Cu cât îl evitam, cu atât mai bine. Până la urmă îmi era rușine de lucrarea pe care am dat-o și mai mult ca sigur avea să mă certe pentru că nu mă putea trece la materia care îi caracteriza limba maternă.

Cu toate astea, cu greu am reușit să avansez în relația cu Lucas. Până când oportunitatea a căzut subit din cer, lovindu-mă în cap. Mă aflam în sala de bal – sau sala de gimnastică, așezând scaunele la mesele improvizate de pe margine. Lucas era în centru și exersa cu partenera sa de bal Lisa. Lisa era și ea una dintre favoritele la titlul de Regina Balului și cred că era preferata lui Sony în a câștiga.

Era frumușică. Blonduță, ochii albaștri, părul incredibil de lucios și drept, subțirică în talie, manierată, feminină, cu obrajii rozalii. Aproape că mă temeam ca nu cumva Lucas să se îndrăgostească de ea în timp ce valsau.

Și nici mie nu-mi venea să cred că eram geloasă pe o puștoaică de cincisprezece ani.

Astăzi Lucas părea cu capul în nori și era incapabil să își aducă aminte pașii, spre frustrarea Lisei, care a țipat la el de câteva ori. Pentru o persoană micuță și delicată, avea o voce ascuțită și înspăimântătoare. Cred că și Lucas considera la fel, căci i-a cerut speriat o pauză de zece minute.

L-am văzut venind aproape de mine, dar s-a așezat pe unul dintre scaune și și-a pus capul în mâini.

– Ești bine? m-am dat mai aproape de el.

Când mi-a auzit vocea, și-a îndreptat postura și mi-a zâmbit amabil.

– Sunt puțin distras. Nu mă pot concentra la pași.

– De ce ești distras? m-am dat în vorbă cu el și i-am apreciat receptivitatea atunci când mi-a răspuns.

– Trebuia să fiu în alt loc și mai am maxim o oră ca să scap de aici. Azi cântă Sheppard la bâlciul din orașul vecin. Nu pot rata asta!

Sheppard? Cine naiba era Sheppard?

– Serios? Uau. Cred că va fi grozav, m-am prefăcut interesată.

– Îți place trupa?

Am încuviințat, deși habar nu aveam ce melodii cântau și până acum câteva minute habar nu aveam că erau o trupă.

– Poate ai vrea să mă însoțești.

Bingo!

– Oh, nu. Nu vreau să te deranjez sau să fiu o povară.

– Nu, deloc. Cred că ești o prezență foarte plăcută și mi-ar face plăcere să fiu acolo cu tine.

– Da, dar... Cum o să faci să pleci de la repetiții? Sony e foarte strictă, iar Lisa cred că s-ar supăra enorm pe tine.

– Știu, a lăsat din nou capul în jos. Vreo idee?

– Fugim și vedem după ce minciună să spunem?