CHIC

❦Capitolul 29❦

Capitolul 29

              Și-a împleticit limba cu a mea, iar eu am început să mă zbat. Mă apăsam așa de tare de ușa mașinii, încât eram brusc speriată că aveam să o stric. Dar Xander știa ce efect avea asupra mea și oricât de orgolioasă aș fi fost, nu aș fi rezistat foarte mult să nu-i răspund la sărut. Așa că am cedat după câteva secunde, când picioarele mi s-au făcut ca de gelatină și a trebuit să-și îndepărteze mâinile de portieră ca să mă susțină.

A reușit să mă tragă mai aproape de el și să mă facă să-i simt tot trupul fierbinte presat de al meu, iar eu am simțit că mă topesc până la oase de extaz. Visam oare? Chiar eram sărutată în această manieră de Alexander? Pentru că ultima dată, chiar dacă a fost fierbinte, a fost și un fruct al delirului nostru cauzat de răceală. Dar acum? Ce scuză mai aveam?

Parcă dulceața sa de pe limbă ardea, cât timp îmi explora gura. Parcă mă înfiora aroma năstrușnică a buzelor sale. Parcă mă incendia de-a dreptul, fărâmă cu fărâmă. Mi-am săltat brațele ușor, doar ca să mă agăț de părul său răsfirat șaten, tuns într-un fel amețitor de atractiv. Când mi-a simțit convingerea, a gemut gutural în sărut, ceea ce a făcut ca un dărab din mine să vibreze apăsător și un val de căldură și plăcere să plece mai jos de pântec.

Nu am simțit dorința aceasta când l-am atins pe Joe. Nu am...

Brusc am deschis ochii și gândul că poate dacă nu ar fi plecat, nu mai ajungeam în acea postură m-a trezit instant, ca o găleată de apă rece aruncată spre mine.

– Nu! mi-am desprins gura de el și l-am îndepărtat cu palmele.

Dar Xander nu a opus rezistență. Nu mi-a omis cerințele. Se simțea atât de straniu să-i compar pe cei doi și oricât aș fi vrut să nu fac asta, nu puteam. Căpătasem niște răni adânci, greu de acoperit, și deși corpul meu se refăcuse pe exterior, iată că sufletul încă era acolo. Blocat în acea noapte, în debara.

– Bine, îți respect decizia, Xander mi-a spus mai mult șoptit, pentru că răgușeala din vocea sa îl dădea de gol. Chiar dacă tot ce vreau este să te fac a mea în o mie de feluri.

Îi dădeam crezare cuvintelor sale.

– Nu pot trece peste plecarea ta, i-am mărturisit, pentru că simțeam nevoia să fiu la fel de onestă cu el.

– Pentru că nu o înțelegi.

– Ce e de înțeles? M-ai abandonat! am concluzionat și mi-am trecut mâna stresată prin păr.

Uitasem că sunt în pijamale! La naiba! Fix așa nu-mi doream să mă reîntâlnesc cu el! Mi-am dus mâinile ușor la piept, încrucișându-le, doar pentru a mă acoperi măcar un pic. Arătam ridicol!

– Nu te-am abandonat! ochii săi s-au oglindit profund în ai mei, băgându-mă într-o transă. Nu mi-ai părăsit mintea nici măcar o clipă. Nici măcar un respir. De astfel, am fost o ruină pe două picioare în tot acest timp.

Dezvăluirea sa m-a șocat și m-a făcut să suspin pe dinăuntru.

– Să mă despart de Ivy a fost dificil și am știut că trebuie să las în spate prietenia noastră. Mi-am spus mie că e mai bine dacă mă îndepărtez de tine, dar apoi ai venit total schimbată la mine la ușă și mi-ai spus că mă detești din tot sufletul pentru că vreau să mă comport ca și când am fi doar doi străini. Iar eu nu am putut dormi în noaptea aia, pentru că știam că te-am rănit. Și am continuat să mă prefac a fi rece cu tine, când de fapt tot ce îmi voiam era să te am aproape.