CHIC

❦Capitolul 28❦

Capitolul 28

Mă aflam în întunecimea nopții, alături de prietenii mei, Sam, Lisa și Lucas la un cinema în aer liber. Shana nu a putut fi aici, pentru că ne-a spus, și citez: „ Nu e genul meu să stau pe capota mașinii două ore și să fiu constant înțepată de țânțari", dar Lisa ne-a spus că asta era doar o scuză a ei pentru a ieși o întâlnire cu un băiat din liceul lui Ginger. Iar, cât despre prietena noastră roșcovană, ea a rămas acasă pentru a se putea pregăti pentru un test de mâine.

Mai bine. Aveam doar două mașini și ne împărțiserăm pe echipe. Cuplul de bobocei și eu și prietenul meu de nădejde Sam. Ne-am ocupat locurile, puțin mai în față și am scos păturile și lucrurile aduse de acasă. Marea majoritate a snackurilor și sucurilor, de fapt. Eram îmbrăcați în pijamale, căci asta era tema cinemaului și mă simțeam minunat.

Chiar dacă aveam un onsie tip omidă albastră, purtam și un hanorac negru și lăbărțat pe deasupra din cauza temperaturii scăzute. În picioare aveam o pereche de papucei pufoși și călduroși.

– Voi ați luat nachos, dar nu ați luat și sos pentru el? am întrebat, văzând grămada de snackuri.

– Tu trebuia să aduci sosul, Lucas m-a acuzat. Ți-am trimis și mesaj de dimineață.

Mi-a arătat și într-adevăr, era un mesaj pe care nu l-am citit. Asta pentru că am fost prea ocupată plângând cu pătura în cap, cât timp mă gândeam la cel a cărui nume nu mai voiam să-l pronunț, pentru că îmi propusesem să îl uit până la sfârșitul anului, dacă voiam să mă reîndrăgostesc de altcineva.

Deși greu de spus asta, având în vedere tot ceea ce s-a întâmplat, cheful meu pentru relații era acum inexistent.

– Da, scuze, am spus supărată. Vina mea! O să mă duc repede la supermarket și o să iau sosul. Sam, tu stai pe locul de parcare, să te asiguri că nu ni-l fură nimeni.

A dat din cap, și și-a luat un scaun pliabil din portbagaj. Îl avea pentru că în zilele de sâmbătă obișnuia să se ducă la pescuit. Noi doi eram singurii șoferi și Sam le-a oferit posibilitatea Lisei și a lui Lucas să se urce pe mașina lui, așadar nu puteam să-l pun pe colegul meu să conducă.

M-am sacrificat eu, de parcă nu a fost greșeala mea să-i las fără sos.

M-am urcat în mașină și cu teamă că voi rata începutul filmului, am părăsit locația.

Am răsuflat ușurată când am ajuns la supermarket și am văzut că este deschis, cu toate că era o oră destul de târzie în noapte. Aveam să fac rost în cele din urmă de sosul meu drag și să fac din seara aceasta una dintre cele mai frumoase seri din viața mea! Bine, exageram, o noapte de cinema în aer liber nu putea fi atât de nemaipomenită, indiferent dacă mi-o petreceam în compania prietenilor mei.

Am cugetat printre raioanele magazinului, verificând fiecare caserolă în parte, până când am găsit ceea ce doream. O cutie mare de plastic cu sos de nachos. Minunat! M-am grăbit să o iau și am dat iama la casa de marcat, neuitându-mă pe unde merg și intrând în cineva. Impactul m-a provocat să scap cutia jos și bine că nu s-a împrăștiat, pentru că papuceii mei roz pufoși nu ar fi suportat dezastrul.

– Scuză-mă! Nu a fost cu intenție. Chestia e că sunt atât de neîndemânatică de obicei, am spus, aplecându-mă pentru a lua cutia, însă am văzut silueta care s-a aplecat odată cu mine și mi-a atins mâinile cu delicatețe.

– Știu, am auzit o voce recognoscibilă și cu toate astea privirea mi-a rămas ațintită asupra mâinilor noastre.

Acele brațe venoase și puternice... Acea voce care mă făcea să cred că mintea îmi joacă iar feste. Am înghițit în sec și am dat ordin inimii să înceteze din a bate cu o așa mare putere. Avea să ne ucidă pe amândouă, netrebnica!