Din capitolul trecut (pentru că am uitat eu să dau copy paste la liniuțele de dialog de la final, scuzeeee)
– Trebuie să vă spun ceva, Ivy a spus pe un ton îngrijorat.
M-am gândit că poate a observat cât de aproape eram unul de celălalt, așa că mi-am mușcat obrazul pe dinăuntru ca să stăpânesc anxietatea care părea să nutrească în mine.
– Tocmai ce m-au anunțat cei de la poliție. Se pare că incendiul a fost provocat intenționat în fața ușii noastre.
Capitolul 22
Joe n-a mai venit în Weekend să lucrăm la proiectul nostru. Mi-a scris un mesaj că cel mai bine ar fi dacă am lucra la Coffee Type câteva ore. Mi-am dat seama că decizia lui era în strânsă legătură cu comportamentul lui Xander și firește că i-am reproșat francezului acest lucru. Așadar, luni a lăsat-o baltă cu ideea lui strălucită de a-l asculta pe Joe din toată materia.
A fost ciudat pentru mine să revin la liceu, fără să apar prin gazetă. Se suspendase Ziarul școlii cu totul, neavând cine să se ocupe de el în prim plan. M-aș fi așteptat ca Lisa și Shana să se impună mai mult, dar aparent nu și-au dorit să facă asta.
Ginger a reușit să-și ia transferul, iar Oliver era suspendat, așadar nu a trebuit să mă confrunt cu mai multă dramă decât a fost înainte de incendiu. Cumva ipoteza ca unul dintre ei să-l fii stârnit ca răzbunare nu îmi dădea pace. Dar nu, nu cred că mă urăște cineva atât de mult încât să dorească să mă omoare. Nu?
Am intrat pe ușa apartamentului și am fost întâmpinată de Giano mieunând. M-am aplecat către el ca să-l mângâi și să mă asigur că e bine, când am surprins o siluetă ieșind din dormitor, târâind ceva după ea. Era Ivy.
– Bună, ce faci... cu valizele alea? am întrebat-o, văzând că și-a făcut bagajul.
S-a oprit în loc, ușor stânjenită, iar Giano s-a îndepărtat de mine, așezându-se pe canapea cu o nonșalanță marcată. Firește că nu voia să aibă parte de căldura atingerilor mele, doar era un ghemotoc egoist.
– Bună, te-ai întors mai devreme, mătușa mea mi s-a adresat cumva pusă într-o situație inconfortabilă.
– Da, n-am mai făcut istorie, pentru că profesorul nostru are o alergie ciudată. Dar nu mi-ai răspuns la întrebare.
A clipit emoționată, apoi a oftat.
– Uite, Kay, eu... nu mai pot! Nu mai pot, bine? a început să se destăinuie, gesticulând frenetic. Să stau sub același acoperiș cu el, când am sentimente foarte puternice care nu îmi dau pace. Mă doare să-l simt atât de rece și indiferent, comportându-se formal, ca și când aș fi vreo veche cunoștință, nu fosta lui iubită. Mă ignoră, nu râde la glumele mele, nu dă să mă atingă, iar eu îmi pierd mințile, așa că am vorbit cu Rider să rămân la el.
– Te muți de la un fost iubit la un alt fost iubit?
Tonul meu era mai rece decât anticipasem că va fi.
– Ei bine, nu am sentimente pentru Rider. Și n-o să împărțim dormitorul. Am camera mea.
O înțelegeam de deplin. Știam că ei îi venea mai greu decât mie să împartă același acoperiș cu Xander. Și nu puteam susține că n-am simțit o oarecare tensiune anormală între ei.
CITEȘTI
CHIC
Romance(Finalizată)❞ Am căscat și am deschis ușa, mergând pe hol către baie. Mi-am înghițit saliva în momentul în care l-am văzut pe Xander la bustul gol, acoperit doar de un prosop. Era prea devreme pentru mine pentru a avea fantezii? M-am frecat la o...
