❦Noua versiune: Capitolul 17❦

3.5K 439 53
                                    

Capitolul 17

– Lucas, mi-am propus ca în ultimul an de liceu să mă răzbun pe toți cei care m-au rănit în trecut. Nu mereu am arătat așa. De fapt, anul trecut cred că nici nu m-ai fi recunoscut. Dar barem să te uiți la mine, am zâmbit cu amăreală. Am fost plinuță și mi se spunea Kaytzilla.

Era așa de jenant să recunosc asta în fața băiatului pe care îl plăceam! Însă trebuia să fiu onestă cu el.

– Ani la rând m-am confruntat cu vorbele aspre ale colegilor, cu articole răutăcioase scrise, cu sabotări și frângeri de inimă. Atunci când am slăbit, mi-am promis mie că mă voi răscumpăra. Așadar, am făcut o listă. O listă de răzbunare, pe care am de gând să o duc la bun sfârșit în acest an.

Fața lui Lucas s-a colorat într-o nuanță de roșu aprins, însă nu a încumetat să spună nimic.

– Oliver Prescott și Ginger Hord sunt pe acea listă. Sam Smith de asemenea. Eu am fost cea care l-a dat în vileag. Însă e totul în regulă acum! Eu și Sam am făcut pace.

Mă așteptam să spună ceva. În schimb, Lucas stătea tăcut și mă privea ca și când aș fi fost transparentă.

– Mă auzi? m-am asigurat totuși că nu e cu mintea în altă parte.

– Te aud, dar... Nu-mi vine să cred ce îmi spui!

– Știu, au fost răutăcioși cu mine...

– Nu! m-a oprit. Înțeleg asta. Ce nu înțeleg eu e de ce vrei să îi răsplătești cu aceeași monedă?

Poftim? Am înghițit în sec. Asta nu era reacția la care mă așteptam.

– Ești mai presus de asta, Kayla.

– Nu, nu sunt, am chicotit nervos.

– Ba ești! Nu te preta la așa ceva, mi-a sugerat. Înțeleg că te-au rănit. Înțeleg că poate ai amintiri urâte, însă răzbunarea nu te va duce nicăieri. Te simți mai împlinită după scena de mai devreme? Sau te simți mai împlinită acum că l-ai dat pe Sam în vileag? Dumnezeule! Nici nu știu cine mai e pe lista aia și ce plănuiești să faci. E o nebunie curată!

Părea dat peste cap de comportamentul meu, iar mie nu îmi venea să cred că nu mă sprijină. Mă înțelegea pe naiba! Nu înțelegea nimic! Pentru că nu a fost acolo, ca să sufere cot la cot cu mine. Tâmpenia asta de vorbă: „răzbunarea nu te duce nicăieri" este doar o tâmpenie de vorbă. Nimic mai mult! Răzbunarea îți dă satisfacție.

– Există Karma, care se ocupă de tot. Dacă ești religioasă, atunci există un Dumnezeu! Nu trebuie să-i pedepsești tu!

– Oh, da? Pentru că o să mi se acorde o medalie pe lumea cealaltă, nu? Pentru că am închis ochii la răutăți și am fost mai presus de ele, am chicotit iar. Nu, Lucas, tu nu înțelegi. Nu sunt mai presus de toate astea. Vreau să-i văd suferind. Vreau să mă răzbun. Și de fiecare dată când ajung mai aproape de țelul meu sunt mai fericită. Nu o să las forțele universului să-mi facă dreptate. Nu când pot și singură!

– Atunci eu nu pot să te sprijin în nebunia asta.

A spus, încât m-a dezamăgit crunt. Înțelegeam că era un băiat bun. Mi-am dat seama după felul în care și-a respectat angajamentul față de Lisa. Era încă naiv! Avea cincisprezece ani și categoric nu a trecut prin lucrurile prin care am trecut eu.

A fost întotdeauna considerat frumușel și suficient de popular încât să fie pe placul tuturor. Dar cum rămâne cu Kaytzilla? Cum rămâne cu inima mea care s-a frânt într-un milion de bucățele în trei ani de zile din cauza abuzurilor primite la liceu?

CHICUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum