CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 6 ❦

Capitolul 6

Îmi salt ușor capul și îl simt în proximitatea mea. Se dă atât de aproape de mine, încât mă pot sprijini pe corpul său masiv. Xander îl lucrează la sală și este foarte atent cu felul în care arată. Nu are aspectul unui american lipsit de viață, care are viața în dezordine. Nu, totul la el este cât se poate de așezat și natural. Mereu am considerat că europenii sunt cu mult mai interesați decât americanii.

Îmi las capul să cadă pe pieptul său, iar el vine imediat și îmi înconjoară talia cu un braț pentru a mă susține. Știe că sunt beată, cel puțin în acest punct și-a dat seama. Miros a alcool, cât timp el miroase a perfecțiune franceză combinată cu fantezii neîmplinite. Îmi vine să surâd la acest gând, știind că dacă gândurile mele ar avea răsunet l-ar băga în sperieți. El mă consideră atât de pură, atât de inocentă.

– Ce naiba faci aici? Și de ce ești beată?

– Ah, am uitat cât de mult ții la reguli, Alexander, am spus șoptit. Aproape că îmi dai de înțeles că n-ai profitat de anii tinereții.

– Kayla, în Europa avem voie să consumăm alcool de la optsprezece ani! Îți reamintesc că tu nici pe aceia nu îi ai împliniți, m-a dojenit ușor, cât timp mâna sa m-a susținut mai ferm.

Era atât de masculin și amețitor de tentant. Dar trebuia să mă abțin.

– Am fost și eu la o petrecere. Prima mea petrecere. A trebuit să experimentez și asta, am chicotit cu amărăciune. Mi s-a descărcat telefonul și n-am putut să o sun pe Ivy. Nici să chem un taxi. Așa că am luat-o la pas. Dar cred că destinul mi te-a adus în cale.

– Da, categoric destinul a vrut să îți ofer o dojană pe cinste, a spus enervat, apoi și-a dus mâna liberă cât să-mi ridice bărbia cu două degete și să mă facă să-i înfrunt marea albastră ținută captivă în ochii săi ca două mărgele strălucitoare. Asta nu ești tu, Kayla. Așa că ar trebui stai departe de probleme. Pentru binele viitorului tău.

Am pufnit. Chiar se aștepta să-i mai ascult sfaturile? Odinioară obișnuiam să o fac. Le ascultam ca literă de lege. Admirația mea pentru el ar fi întrecut orice bariere. Voiam atât de mult să-l fac mândru de mine. Acum nimic din toate astea nu mai conta.

– De ce un străin își face griji de viitorul meu? i-am aruncat primul cuțit. Din câte știu eu, nu te cunosc. Urmează să te cunosc abia mâine când mi te vei prezenta ca profesor. Dar până atunci suntem doi străini.

L-am privit încruntată, rănită, înfrântă de situație. Chiar dacă stăteam lipită de pieptul său, chiar dacă mâna sa pe talia mea lăsa dâre de foc, degetele dispuse pe bărbie electrocutau, inima îmi bătea alarmant de lent ca și când nu ar mai fi avut putere să se dueleze cu toate sentimentele.

– Nu mă condamna pentru că ți-am cerut asta. Știi de ce am făcut-o.

– Și ar trebui să accept asta pur și simplu? Fără să mă simt tristă?

– O persoană matură așa ar face, acesta a fost primul cuțit al lui îndreptat spre mine.

Ne țineam lama imaginară unul la gâtul celuilalt, așteptând să vedem care sângerează primul. Ochii mei s-au înlăcrimat.

– Păcat că nu sunt decât un copil, i-am răspuns cu asumare. Dar știi ceva? Te poți preface că nu mă cunoști, Xander Kloud. Dar lanțul de la mine încă îți atârnă aproape de inimă.

Mi-am dus mâna acolo unde stătea pandantivul și l-am ridicat ușor. L-am tras pe Xander mai aproape prin prisma strânsorii, până când mi-a simțit respirația îmbibată în alcool și păcate. I-am înfruntat privirea și i-am transmis telepatic că îi declar război și că voi uita ce legătură am avut anterior. Îl voi trata ca pe un profesor oarecare. Poate voi dezvolta o antipatie în ceea ce îl privește. Știu doar că anul acesta nu va fi unul ușor pentru el. Nu voi îngădui să fie.