Dependentul - Volumul II din seria Gardieni Infami

Capitolul 9

K L A U S

9

EUFORIA DEPENDENȚEI

          M-am trezit atunci când am pipăit în dreapta mea, încă jumătate în visare în timp ce m-am răsucit s-o trag în brațele mele, însă Fleur nu era lângă mine, iar când am deschis ochii agitat, am sărit din pat de parcă eram întins pe jar și am privit buimac în jur, observând în treacăt fereastra deschisă.

          Am ieșit din dormitor în boxeri, aproape împiedicându-mă de propriile picioare pe scări, făcându-mi cele mai grotești scenarii, cu cele mai îngrijorătoare rezultate. Cum naiba nu simțisem când se ridicase de lângă mine? Cum dracu' dormisem atâtea ore neîntrerupte când de cele mai multe ori mă trezeam din coșmaruri transpirat? Dacă îi era rău? Dacă i se întâmplase din nou ceva? Dacă...

          Dacă era la fel de nemilos ca și poate, fiindcă ambele prezentau situații ipotetice, lipsite de sens în majoritatea cazurilor, și niciodată nu erau bune. Îmi imaginam că aveam s-o găsesc leșinată pe podea în baie. Îmi imaginam că a cedat întunericului și și-a luat viața, așa cum mă rugase pe mine s-o fac.

          Dacă era un nenorocit, pentru că nimic din ceea ce-mi trecea prin cap nu era adevărat, iar inima parcă mi-a picat înapoi în piept atunci când am auzit muzica în bucătărie și am simțit mirosul dulce al clătitelor în aer.

          Gătea?

          Am pășit reticent către ușă, oprindu-mă în prag să o privesc.

          Era cu spatele la mine, îmbrăcată în aceleași pijamale roșii care mă făceau să ard și să mi-o imaginez în cele mai depravate moduri. Era în picioarele goale pe gresie,  mai mult pe vârfuri decât de pe tălpi, picioarele acelea lungi și palide care ar fi arătat mult mai bine proptite pe  umerii mei. Își prinsese părul într-un coc ciufulit în vârful capului, și aproape că se simțea ca o invitație să-i marchez gâtul acela lung și subțire și... broaște. Multe, multe broaște.

          Ce naiba se întâmpla cu mine în dimineața asta?

          Sigur, mi-o imaginam în toate felurile încă din prima zi, dar azi părea că toată dorința din mine o luase razna și se hotărâse să-și injecteze steroizi, iar nevoia de o avea ajunsese la cote mult prea înalte.

          Întorcea clătite într-o tigaie subțire, pe care habar n-aveam unde a găsit-o. Aparent, descopeream că dețineam lucruri de existența cărora n-aveam idee. Bine, nu era ca și cum petreceam prea mult timp în bucătărie, fiindcă eram paralel cu gătitul, dar făceam un efort în ultima vreme, iar acum ardeam de ciudă pentru că mă trezisem după ea și nu mai apucasem să-i fac micul dejun.

          Nu dansa, și așteptam cu nerăbdare ziua în care aveam s-o văd radiind de fericire, însă murmura versurile melodiei, și simplul fapt că părea să se bucure de viață îmi făcea inima să bată mai tare pentru ea.

          M-am rezemat de cadrul ușii și mi-am strâns brațele la piept, mușcându-mi interiorul obrazului atunci când a atins accidental marginea fierbinte a tigăii, apoi și-a băgat arătătorul în gură să aline arsura și s-a întors, tresărind în loc atunci când m-a văzut.

Culoarea îi revenise în obraji, și parcă nu mai avea nicio legătură cu femeia care se sprijinea de perete ieri, totuși ochii ei erau la fel de triști.

          — Ai fost pisică sau ceva într-o viață anterioară? Și-a mușcat degetul apoi a pus farfuria cu clătite în mijlocul mesei, după care altele două mai mici, și mi-a înmânat o cană cu cafea.