Dependentul - Volumul II din seria Gardieni Infami

Capitolul 5

F L E U R

5

O FĂRÂMĂ DE LINIȘTE, O BALTĂ DE SÂNGE

O săptămână mai târziu

Mă simțeam vie, oarecum.

Începusem să zâmbesc măcar o dată pe zi, iar Klaus se asigura că o făceam. Fie că se prostea până scăpam un zâmbet involuntar, fie că îmi trântea câte o replică obraznică, reușea de fiecare dată.

Adoram libertatea cu care-și trăia viața, sinceritatea aproape brută, și felul în care umbla în boxeri prin apartament fără nicio jenă, de parcă știa că furam o privire în direcția lui de fiecare dată. Nu că avea de ce să-i fi fost jenă, pentru că părea sculptat de zei, motiv pentru care nu înțelegeam de ce mă voia pe mine. De ce un bărbat care părea decupat din cărțile de anatomie voia o schiloadă care abia se ținea pe picioare?

Nu înțelegeam.

Știam că mă voia, pentru că nu pierdea nicio oportunitate să-mi spună cât de mult își dorea să mă facă să-i gem numele în toate tonurile posibile și imposibile, iar înainte ca eu să-i pot răspunde la aceste excese de onestitate, schimba subiectul cu ușurință, astfel încât să nu mă stânjenească.

Dar o făcea. Îmi încălzea fiecare celulă când îmi trântea câte un „ești frumoasă".

Însă noaptea trecută, ceva s-a schimbat.

Am avut alt coșmar și, ca de fiecare dată, Klaus l-a simțit. Nu știu cum le prindea, dar ceva îmi spunea că rămânea treaz mult timp după ce mă întorceam cu spatele la el și adormeam.

M-a trezit în același mod cum o făcea mereu: mângâindu-mi brațele și șoptindu-mi că eram în siguranță, dar ceva s-a schimbat aseară, probabil pentru că de data asta nu doar că m-am zvârcolit și tresărit, ci am și plâns în somn.

N-a mai păstrat distanța ca de obicei, fiindcă de cele mai multe ori îmi cerea voie atunci când voia să mă atingă.

— La dracu' cu asta, a înjurat înainte să mă tragă pe partea lui de pat și să-și strângă brațele în jurul meu.

Pieptul lui gol mi s-a lipit de spate, tare și protector, învăluindu-mă într-o căldură care-mi liniștea valurile. Nu. Le evapora cu totul. Mi-a dezlipit părul de pe fața și mi l-a tras blând pe spate, apoi și înfundat nasul în scobitura gâtului meu, presându-și buzele pe linia pulsului.

Brusc, toate coșmarurile mele s-au estompat în fundal, lacriminile n-au mai căzut, și respirația mi-a luat-o la goană din cu totul alte motive. Tot ce mai puteam auzi era respirația lui, tot ce puteam simți erau buzele lui care-mi mângâiau gâtul în atingeri atât de fine, cu o tandrețe pe care n-o mai simțisem de mult.

Credeam că apropierea asta de un alt bărbat avea să-mi trimită mintea într-un vortex de agonie, dar nu s-a întâmplat. Să fiu lipită de Klaus se simțea ca și cum eram lipită de un înger, unul care promitea siguranță și liniște, și voiam mai mult din el, chiar dacă știam că nu-l meritam.

Nu meritam bunătatea lui, nici atingerile lui blânde, nici toată venerația cu care mă privea, ca și cum îi eram lumina ochilor.

— Miroși divin, mi-a șoptit pe piele, palma lui mare strângându-mi ușor șoldul.