Dependentul - Volumul II din seria Gardieni Infami

Capitolul 14

F L E U R

14

PROMIT

Când am coborât din mașina lui Klaus în fața casei care mi-a fost cămin și apoi cușcă, inima parcă mi-a stat în loc câteva clipe. Am închis ochii, oprindu-mă pe alee și privind în jur.

Nu mai recunoșteam locul ăsta ca fiind acasă, dar pentru o perioadă, exact asta fusese, iar acum toate amintirile se revărsau peste mine cu o viteză amețitoare. Cele plăcute și cele de coșmar. Toate lacrimile de fericire, și toate lacrimile amare. Toată bucuria și toată durerea. Toată siguranța pe care obișnuiam să o simt între acei pereți, și toată frica pe care o simțisem mult timp înainte de sfârșit.

Mi-am amintit prima zi în care m-a adus aici, după ce ne-am logodit.

— Încă puțin, frumoaso, mi-a șoptit în ureche în timp ce palmele lui îmi erau ferme pe umeri.

Mă legase la ochi atunci când mă luase de la serviciu și mă urcasem în mașina lui, spunându-mi că avea o surpriză pentru mine.

Pietrele au scrâșnit sub tenișii mei în timp ce am pășit înainte pe ceea ce părea a fi o potecă, iar când m-a oprit, pieptul lui s-a lipit de spatele meu și mi-a încercuit talia cu brațele.

— Ok, te poți uita acum, l-am simțit zâmbind, cu buzele presate de umărul meu.

Cu mâinile tremurânde din cauza emoțiilor, am desfăcut eșarfa și am deschis ochii, cei din urmă mărindu-se considerabil atunci când am văzut casa care se afla în fața mea.

Era mică, dar parcă desprinsă din povești, împrejmuită de un gard viu și înalt, proaspăt vopsită judecând după albul imaculat care acoperea pereții, fără etaj. Stejarul din dreapta arunca umbre răcoroase peste un set de leagăne și peste verandă, unde se afla o bancă acoperită cu o pătură pufoasă și o măsuță mică din lemn. Gazonul era tuns, mirosul de iarbă proaspăt tăiată zăbovind în aer, oferindu-mi un simț de liniște și siguranță atunci când era amestecat cu parfumul lui Jamie, care presăra săruturi pe umărul meu și pe lungimea gâtului în timp ce eu asimilam împrejurimirile.

— E superbă, mi-am mușcat buza și m-am întors cu fața la el, simțind cum mi se umple inima a mia oară. Ce facem aici?

— Vreau o casă mică, cu două dormitoare și o bucătărie mare. Vreau o sufragerie caldă, poate cu un șemineu, și pereți acoperiți de rafturi, pe care vreau să le umplu cu cărți. Vreau un set de leagăne pentru copii, și o grădină unde să-mi pot planta florile preferate, pentru că-mi doresc să am mereu o vază cu flori proaspete în mijlocul mesei. Vreau o viață simplă, dar frumoasă, și o familie fericită, mi-a citat, cuvânt cu cuvânt, ceea ce i-am spus atunci când m-a întrebat care este visul meu cel mai mare.

Nu știam cum de-și amintea exact ce am spus atunci, având în vedere că abia mă internasem la dezintoxicare a treia oară și eram încă în sevraj, dar voiam să fiu mai bine, pentru el, pentru că merita femeia pe care și-o dorea, și îmi doream să i-o ofer.

Mă întrebase la ce visam pentru a-mi da motivația de care aveam nevoie pentru a continua, iar eu îi dădusem descrierea aceasta.

— Visul tău începe acum, frumoaso, mi-a împins după ureche o șuviță de păr care-mi ieșise din coc și dansa în bătaia vântului, degetele lui zăbovind pe obrazul meu. Bun venit acasă, a șoptit pe buzele mele înainte de a mă săruta și ridica în brațe ca pe o mireasă, urcând cele trei trepte ale verandei, apoi trecând pragul cu mine.