Dependentul - Volumul II din seria Gardieni Infami

Capitolul 16

F L E U R

16

SUFLETE NEPĂTATE

Prima seară singură a fost un calvar, majoritar din cauza faptului că ceea ce mi-a spus Klaus la depozit s-a adeverit. Am tresărit la fiecare sunet, și aproape că am făcut atac de panică atunci când am auzit sirene de poliție în depărtare. De fiecare dată când auzeam pași pe hol, săream ca arsă din pat și mă ascundeam după ușă.

Am adormit greu, cu mintea la duritatea din spatele cuvintelor lui, dar și la adevărul din ele. Totuși, trebuia să încerc măcar. Trebuia să-mi dovedesc că eram capabilă să funcționez în afara globului de siguranță în care m-a învăluit din prima clipă, oricât de mult mă durea distanța distanța dintre noi.

La patru dimineața, telefonul pe care mi l-a cumpărat a vibrat pe noptieră, și l-am ridicat cu mâinile tremurânde, știind deja că era un mesaj de la el.

K: Dormi?

F: Nu, citeam ceva.

K: Minți frumos, Kukolka.

F: Nu mint.

Mințeam de înghețau apele, dar nu-i puteam recunoaște faptul că mi-era frică să închid ochii. Nu-i puteam spune pentru că știam că avea să vină peste mine doar pentru a mă legăna până adormeam, și nu-i puteam permite asta, fiindcă așa îi ofeream mai multe motive să lupte mai aprig pentru a mă convinge că trebuia să rămân cu el la depozit.

Depozitul.

Locul în care am renăscut în cel mai pur mod. Clădirea între pereții căreia mi-a vindecat rănile exterioare, între pereții căreia am simțit lucruri pe care le credeam moarte, între pereții căreia am îndrăznit să sper la ceva mai bun după toată mocirla prin care m-a târât viața. Locul lui.

Locul pe care l-am părăsit de bună voie în căutarea independenței de bărbatul care n-a făcut altceva decât să-mi ofere.

Ce dracu' era în neregulă cu mine?

F: Tu de ce nu dormi?

K: Nu pot dormi fără tine.

F: Cine minte acum?

K: Tot tu.

K: Mă gândesc la tine.

F: Sunt bine, Klaus.

K: Îți schimb porecla în mincinoasă.

F: Îmi place păpușă mai mult.

K: Ai căutat traducerea, ă?

F: Îmi place să fiu informată.

K: Promite-mi, păpușă.

F: Promit, mon amour.

A doua seară a fost mai iertătoare. Chiar am reușit să dorm mai mult de două ore, iar când n-am mai putut, m-am scufundat în cadă, amintindu-mi de toate băile pe care le împărțisem cu el, de degetele lui încâlcite în părul meu în timp ce-mi masa scalpul, de căldura pieptului lui lipit de spatele meu, de inima care-i bătea în piept și-mi vibra pe piele, de atingerile tandre cu care mă spăla și de șoaptele dulci care-mi zbârleau pielea.

Nu doar că-mi curăța corpul cu cea mai mare delicatețe, dar îmi curăța și sufletul, și îmi era teamă că pierdusem acea parte din el pentru totdeauna.