Negocieri Periculoase

capitolul 19

Derek se apropie de mine,îmi apucă fața în mâinile lui și începe să mă sărute.Mă desprind din sărutul lui și îi dau o palmă înainte să fug afară.Înainte eram gata să aflu de ce doctorul lor a mințit în legătură cu Sara și Chad dar acum sunt dispusă să divorțez.Ajung la vilă și mă duc la baie.Îmi dau cu apă pe față.Când ies din baie dau nas în nas cu Derek.
-Stai liniștit,nu voi sta mult pe capul tău,spun eu intrând în casă.
-Vreau să stai...
-Mă urăști,te urăsc,ne urâm și...
-Totuși în momentele astea trebuie să fim alături.
Se apropie de mine.Mai avea puțin și mă săruta iar.
-Știu că te doare dar urăsc când nu te am aproape.
-Poți urî în continuare.
-Nu și dacă fac asta!
Începe să mă sărute iar.
-Nu e bine!
-Vanessa nu suport să te știu departe de mine.
-Nici eu nu suport să nu mă crezi.
-Am aflat ce ai pățit la mână defapt.
-Într-un final ai reușit să afli!
-Te-am certat fără să aflu adevărul.
-Zi mersi că măcar Chad nu are lovituri.Îți zic acum și nu mai repet.Noi nu putem fi niciodată împreună!
Iar eu ies pe ușa pe care am intrat.Derek începu să strice tot ce era din sticlă și bineînțeles că s-a tăiat.Sara când a auzit tot tărăboiul acela a intrat la Derek.
-Frate calmează-te!Derek te rog!
-Ce naiba fac greșit!?De ce o pierd tot mai mult!?
-Calmează-te te rog.
Sara îl ia în brațe.Derek era plin de sânge.
-De ce naiba fac asta!?
-Pentru că te-ai îndrăgostit,frate.Te-ai îndrăgostit de Vanessa.
Sara îl curăță pe Derek de sânge și-l bandajează apoi coboară jos.Eu eram cu restul în living.Sara vine la mine și-mi dă o palmă.
-Ești nebună?
-De ce i-ai făcut rău fratelui meu!?
-Nu i-am făcut nimic.
-Nu minți măcar.E plin de răni din cauza ta.
-Nu e vina mea.
-Ba da e!
De nervi sar pe Sara și încep să o trag de păr și să-mi bag unghiile în fața ei.Derek auzind zgomotul coboară jos.Băieții încercară să ne despartă dar nu putură deloc.
-Gata!Sunteți două femei în toată firea și vă certați.
-După câte ți-a făcut...
-Nu contează Sara.
Mă uitam cu o ură de nedescris pe ei dar nu era ură.Eram nedreptățită de toți.
-Știu că suferi Vanessa dar să-l rănești pe Derek nu e un prilej bun ca să-ți verși nervii.Putea murii dracului din cauza ta.
-Bine că pe el îl vedeți cât de rănit e dar pe mine care am traume și sunt rănită de luni de zile mă faceți și nebună și nici nu vedeți.Felicitări Sara!
Și bat din palme înainte de a ieși afară.
-Vanessa ești bine?
-Să zicem Mihai.Unde e Dragoș?
-S-a dus să cumpere niște apă.Uite că vine.
-Vanessa ce e?
-Nu mă simt bine.Mă puteți duce acasă.
-Ești sigură că vrei acolo?
-Da Dragoș!
-Hai să mergem,spune Mihai.
Plecăm în casa în care am copilărit.Când ajung acolo un fior mă ia pe șira spinării.
-Ești bine?
-Da Dragoș,spun eu cu vocea tremurând.Intrați și voi!
Trupurile părinților mei și al Cristinei erau la morgă dar parcă le văd încă acolo.Trecuseră și înmormântarea,ziua în care am plâns pentru ultima dată.M-am întors la vilă dar nu am mai vrut să dorm cu Derek.
-Vanessa!
Dar mă făceam că nu-l aud.
-Vanessa nu mă face să strig de două ori.
Mă duceam mai rapid spre camera mea dar el mă izbește de perete.
-De ce nu îmi răspunzi?
-Avem ce vorbi?
-Practic nu dar...
-Vezi că nu avem.Lasă-mă odată!
-Nu te pot lăsa.
-Așa o zici de parcă ești îndrăgostit de mine.
-Nu sunt!
-Nu mă lași dar ai lăsat-o pe Sara să mă atingă.
-Ești doamna Russon!Trebuie să ști să ai cuvintele la tine și fără violență.
-Și să știu să-ți fac ție fanteziile!
-Le-ai făcut la alți bărbați.N-am nevoie și eu.
-Adică mă faci curvă!?
-Nu asta am vrut să zic.
-Ba da asta ai și zis.Lasă-mă!
-Vanessa mă înțelegi greșit.
-M-ai făcut curvă.M-ai făcut femeie ușoară.N-avem ce vorbi.
-Vanessa te rog!
Plecasem de lângă el.Eram foarte nervoasă.Mă duc seara în camera lui să-mi iau niște pijamale dar el era acolo.Vine după mine în dressing și  închide ușa.
-Vreau să vorbim!
-Eu nu vreau.Deschide uşa!
-Ups,nu mai avem cheia,spune el azvârlind cheia sub ușă.
-De ce naiba ai făcut asta?
-Altcumva nu te pot prinde.
-Hei,surioară!
-Da Elena!
-Unde ești?
-Sunt în dressing.Putem vorbi mâine?
-Sigur surioară,noapte bună.
-Noapte bună!
-Acum că sora ta a plecat avem de vorbit.
-Ce mai vrei de la mine Derek!?Nu ți-a ajuns?
-Nu!Te doresc și nu te doresc.
-Sunt un obiect pentru tine?
-De ce duci mereu subiectul în alt subiect?
-Zi că nu e adevărat.
-Ești soția mea!
-În acte!
-De ce arăți mereu că mă iubești?
-Ca să creadă lumea că ne-am căsătorit din iubire nu pentru datoria lui tata.
Apăruse un moment de tăcere.
-Ce?Ți-am închis gura?De ce zâmbești?
-Ești așa frumoasă când te enervezi.
-Eu plec!
-Cum pleci că ușa e închisă.
-Uite așa!
Scot pistolul din buzunar și împușc iala reușind să ies.
-Și să-ți mai zic ceva!Niciodată nu vei fi bărbatul viselor mele.Nici moartă nu te voi iubi.
Iar apoi ies pe ușă.
-Știu că minți.
Derek începu să se poarte rece cu mine după noaptea aceea.Trecuseră deja două săptămâni.Nu mai vorbeam cu absolut nimeni și nici nu ieșeam din casă.Primeam apeluri de la numere necunoscute din oră în oră.Un mesaj se aude vibrând pe telefonul meu.Când să-mi ridic telefonul Derek îl ia înaintea mea.
-Ce sunt cu mesajele astea?
-Nu contează!Dă-mi telefonul!
-Vanessa ce îmi ascunzi!?
-De unde pana mea să știu?
-Vezi cu limbajul!
-Taci!Eu primesc bilețele cu amenințări,mesaje și apeluri și nu fac atâta tam-tam!
-Ce se întâmplă?
-Fata asta e în pericol și nu ne zice nimic.
-Ce naiba Vanessa?Ce sunt cu mesajele astea?
-Nu contează Matei,și îmi iau telefonul.