capitolul 30

41 2 0
                                    

Toți erau în living.Eu și Miranda intrăm și mergem la ei.Când ne văd,Derek și Darrin se ridică în picioare.Parcă sunt încremeniți.
-Mamă?întreabă Cleo.
-E Cleo?
-Da Miranda!spun eu.
Cleo o ia în brațe pe mama ei.
-Cine e fata aia?
-Ea e Brianna,copilul lui Derek.
-Mamă tu ești?întreabă Sara.
-Măi noi vedem sigur bine?A adus-o Vanessa pe mama la viață și nu știu eu?întreabă Chad.
-Vanessa cine sunt cei doi?
-Rick ne-a ascuns faptul că cei doi din tripleți sunt în viață.Și ei sunt copii tăi!
Dar nu apucaseră să zică nimic că Sara și Chad îi sar în brațe.
-Mamă chiar ești tu?
-Cine să fie altcineva Darrin!
-Mi-a fost dor de tine!spune el îmbrățișând-o.
După asta mă ia în brațe pe mine.Lacrimile curgeau pe fața lui.
-Derek?spune mama lui într-un final.
El o ia în brațe dar după mă ia de mână și urcăm la etaj în camera noastră.Mă pune pe pat apoi închide ușa și vine și mă sărută.Îi simțeam lacrimile.Nu l-am văzut plângând deloc.
-Derek stai!
-Nu pot...Vanessa sigur e mama?
-De asta sunt sigură.
-Cum ai aflat?
-Ți-am umblat în dosare.
-Ți-ai băgat nasul în dosarele mele?
-Da!Am mai încercat atunci când am mințit cu faza cu inelul.
-Nu parcă au fost cercei?
-Nu mai știu.Atunci nu am mai căutat că eram supărată pe tine și uite acum mi-am amintit.M-am dus la doctorul Weils și l-am cam forțat să-mi zică adevărul,spun eu fluturând pistolul.
-Și ce s-a mai întâmplat?
-Păi am aflat unde e ținută și este fix locul unde am fost eu.L-am înfruntat pe Rick,i-am rănit urechea cum am pățit-o eu din cauza ta și am luat-o pe mama ta și am dus-o la spital.Doctorii au zis că dacă își ia tratamentul va fi bine și...
Dar atunci mă îmbrățișează.O îmbrățișare așa strânsă încât îi simțeam căldura.Eu nu am rezistat și când s-a desprins de mine i-am luat fața în mâini și l-am sărutat.Plânsese tot timpul când i-am zis ce a pățit mama lui și știu că asta era consolarea lui.
-De ce faci asta fiind supărată pe mine?
-Pentru că eu nu renunț ca tine.
-Nu trebuia să mă culc atunci cu Senna.
-Nu trebuia nici cu Anesia să te culci dar tu ai ales să fi cu toate și să o ignori pe cea care te iubește.
-Știu sunt prost.
-Cel mai mare dar acum trebuie să plecăm jos că mama ta ne așteaptă.
Noi coborâm jos.
-Vanessa aveți un copil tare frumos.
Eu cu Derek ne uităm unul spre altul.Ce puteam zice?Mă ridic și plec afară.
-Am zis ceva greșit?
-Nu mamă!Mă duc după ea.
Iar Derek iese afară.Eram pe terasă departe de ușă.
-Ești bine?
-Da da sunt bine.
-Încă te tai?
-Nu contează Derek.
-Sigur că contează Vanessa.Ești soția mea!
-Sunt soția ta dar nu-ți pot dărui un copil cum vrei tu!
Nici eu nu credeam ce zisesem.Atunci când am primit informația asta nu puteam să-mi revin.
-Ce spui?
Nu puteam să mai rezist presiunii.Intru în casă voind să mă duc în camera mea.
-Vanessa?
-Vorbim mai târziu Elena.
Iar eu urc la etajul doi.Derek intră și el în casă.
-Unde s-a dus?
-În camera ei,spune Darrin.
-Cel mai probabil,spune Sara.
Derek urcă sus dar ușa era deja închisă.Se îngrijorase sau se enervase nu știu.Eu am criză.Abia mai respiram.
-Vanessa deschide te rog ușa.
Dar nu răspund.Nu puteam răspunde.
-Mi-e frică Vanessa!Nu vreau să te pierd.
Posibilitatea de leșin la ce crize fac e foarte mare.Derek merge după cheia de rezervă și deschide ușa.Eu eram pe balcon făcând criză.Tremuram toată.
-Vanessa calmează-te!
Lacrimile dădeau iveală pe chipul meu și curgeau ușor pe obraji în jos.
-Injecția și apa...
Doar atât am apucat să zic că leșinasem.Derek coboară repede jos după injecție și apă.
-Smaranda pregătește injecția și apa rapid.
-Sigur domnule Derek!
-Derek ce e cu sora mea?De ce îi faci iar injecția sau...Nu!Nu-mi zi că a leșinat iar de la criză!?
-Elena stai calmă.Vanessa e bine.A cerut doar apă.
-Atunci de ce ceri injecția?Spune dacă sora mea nu e bine.
-Vă zic doar la voi doi.Vanessa e leșinată sus.
-Nu!Nu!Nu!Nu!iar Elena pleacă spre camera mea.
-Hai Darrin hai!
Derek ia injecția și Darrin paharul de apă și urcă sus.Elena era deja la Vanessa.
-Elena dă-mi voie.
Derek îmi face injecția în burtă.
-Mă descurc eu să o pun în pat.Voi mergeți jos și mințiți pe restul.Nu trebuie să știe nimeni ce se întâmplă aici.
-Am înțeles Derek,hai Elena!
Derek mă pune în pat după ce Elena și Darrin pleacă.În cinci minute trebuia să fiu trează dar cele cinci minute pentru Derek erau o eternitate.
-Ești bine?
-Acum da!
-Bea puțină apă.
-Mulțumesc!
-După asta vom discuta.
-Ce vrei să mai afli?
-De ce faci crize mai des?De ce te tai?De ce ai zis că nu mai poți face copii?
-Nu contează!iar eu mă apropii de geam.
-Ba da contează Vanessa!Înțelege!Sunt disperat!Nu vreau te pierd.
-Dacă erai așa disperat și acum opt ani nu eram în situația asta.
-Am plecat cu un motiv.
-Și de atunci te-am crezut mort!
-Ce vrei să fac ca să mă ierți?
-Să dispar!
-Mereu aduci vorba de moarte.
-Cel mai bine e să dispar.
-Nu poți să dispari mai ales când avem nevoie toți de tine.
-Bine măi că aveți nevoie de mine dar voi unde ați fost când am avut nevoie de voi?Unde ai fost când aveam cea mai mare nevoie de tine?Te îndepărtai de mine.Tot mai mult și mai mult.Am vrut să mă omor îți dai seama?Mai trebuie să mă spânzur.Am înghițit și o sticluță de pastile.Am stat în comă trei ani.Când am luat pastilele alea fetele aveau cinci ani.Mai bine muream atunci când m-a violat Ionuț.

Negocieri PericuloaseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum