Colegi de camera

Capitolul 19

   Alisia

    Deschid incet ochii și inspir. O lumina puternică ma face sa îmi închid iar ochii.

  -Alisia...

  El e. Vocea care ma face sa zâmbesc. Dar unde sunt?
  Deschid ochii și îl privesc cum se uita la mine.

  -Unde sunt?
  -În spital, erai sa mori. Ai stat 2 zile în coma!
  -2 zile? Au trecut ca 2 ore..
  -Pentru tine. Unde ai fost? Unde ai crezut ca pleci asa si cu datorii pe aici?
 
  Încerc sa îmi amintesc Unde am fost. Si zâmbesc atunci când simt ca imi e clar. Imi aduc aminte de mama, iar lacrimile îmi inteapa ochii.

  -Am fost cu...mama.

  Se apleacă și îmi șterge lacrimile de pe fata.

  -Și cum a fost?
  -Nu îmi mai aduc aminte aproape nimic.
  -Și ce iti aduci aminte?
  -Ca nu a fost vina mea...
  -Vina ta pentru ce?
  -Nu știu...probabil pentru moartea lor. Cred ca asta e.
  -Atat mai știi?
  -E greu sa îmi amintesc.. nici nu știu de ce am ajuns aici.
  -Din cauza ca ai luat 3 pastile de heroina.
  -Exista asa ceva?
  -Erau unice. Costa cât un rinichi una. Nici nu știu cum ai supraviețuit.
  -Îmi pare rău.. am vrut doar sa uit ce s-a întâmplat.
  -Am vorbit cu Sef'.. ai mai multe variante sa plătești datoria.

  Cacat! Doar asta îmi mai trebuia. Mai bine alegeam sa mor. De ce am luat decizia de a ma întoarce.

  -Ori te prostituezi, ori din momentul din care îți revii ai la timp 3 săptămâni sa recuperezi bani.
  -O sa ii recuperez..dar cum sa o fac in 3 săptămâni.
  -Nu stiu, nu eu am dat ordine.

    In ce rahat m-am bagat? O sa recuperez măcar o parte din suma.
  O sa ascult bine ce mi-a zis mama. O sa ma scot și pe mine si pe el din cacatu asta.

  -Mai ramai cu mine...?
  -Trebuie sa vina medici, nu mai am cum.

   Se ridica și îmi da drumul la mana. Nici nu am observat ca ma ținea de mana. Adică nu prea simt nimic, doar o durere care ma inteapa în suflet. Vreau sa stea aici cu mine. Vreau sa ma asculte. Vreau sa ma inteleaga. Vreau sa simtă ce ii spun doar din priviri.

  -Sa te faci bine. Sa nu ma lași singur sa dorm.
 
   Încerc sa ii zâmbesc, dar îmi vine sa plâng. Sa izbucnesc și sa îl las sa vadă ce simt.
  Dar pleacă.

  De ce nu poate simți ca încerc sa ii spun ceva? Sunt disperata, am nevoie de ajutor. Am nevoie de el... Nu pot folosi cuvintele sa ii explic ce s-a întâmplat. Ca da, a fost vina mea pentru ce s-a întâmplat. Dacă mai stăteam câteva ore afara si îl lasam sa si-o traga cu tipa aia, nu s-ar fii întâmplat nimic. Era totul bine la început.

  Vreau sa ma întorc la început. Am cea mai mare nevoie de el lângă mine.

Mi-e frica sa ii vorbesc. Mi-e frica sa nu fiu judecata. Mi-e frica sa nu se întâmple ceva și mai rău, asa ca o sa tac. Pastrand tacerea nu o sa știe nimeni. Doar eu și Kiara... caruia nu o sa ii mai spun ce s-a întâmplat, nimeni nu trebuie sa mai știe!
  Mai bine plâng și după ma simt mai bine, chiar dacă nu trece. Faptul e consumat.
  Nu o sa îl denunț, nu pot. Cine o sa asculte o copilă cu un caz de viol? Și fără dovezi. E ceva normal în acest cartier. Nu ma va crede nimeni. 

  -Alisia! Drogat-o! Te ai trezit! Trăiești!

   Vine și ma îmbrățișează și în sfârșit pot da frâu liber lacrimilor.

  -Hei. Cum ești?
  -Mai bine ca înainte.
  -Cum asa? Esti pe patul de spital in perfuzi. Si mai aveai puțin și mureai.
  -Am fost cu mama.
  -Sa mori tu! Și cum a fost? Ce ati vorbit?
  -Nu mai știu multe lucruri. Mi-a zis sa am grija de noi. Și sa îl aduc și pe Noah pe drumul cel bun. Și mi-a zis ceva la final. Doar ca nu mai știu ce.
  -Atat mai știi?
  -Mda..
  -De ce ai luat 3 pastile odată?
  -Am vrut o pauza de la tot ce se întâmplă în jurul meu.
  -O sa ii zici vreodată lui Noah, de ce ti-a facut Yannis?
  -Poate. Dar mai am nevoie de timp.

    Au trecut câteva zile de cand ma aflu in spital. Aceeași rutina zilnica, ma trezesc, mănânc, îmi schimba perfuzia, caut un loc de munca, mănânc iar și incepe ora de vizita, in care vine doar Kie sa ma vadă. Chiar dacă cat timp am fost inconștienta Noah statea non-stop cu mine. Astăzi ma sunat băiatul de la services-ul auto sa ma intrebe câteva chestii. Am incercat atâtea locuri de munca încât nu mai știam pe cine am sunat și unde voiam sa ma angajez.
  Aparent sunt angajata, primesc 10 euro pe ora si vin doar când pot. Imi încep munca la o zii după ce ies din spital. In seara asta mi am facut un program pe după ce o sa plec din locul asta. De dimineață pana la 14 la liceu, de la 15 pana la 22 la munca. Am trei săptămâni la dispoziție sa adun aproximativ 10.000 de euro. Nu o sa am timp sa ii strâng pe toți. Cu 10 euro pe ora, 8 ore pe zii de munca. Dar in weekend o sa muncesc de la 8 dimineața la 23 seara. M-am bagat in mare rahat!
  Noah încă e supărat pe mine, mi-am facut si mi-e și lui probleme. Sunt o idioata! Pentru prima data când am ascultat-o pe mama și totul merge prost. Nimic nu e bine. Ma urăsc eu, cum sa nu ma urasca cei din jurul meu.

   A trecut o săptămână. Ieri am iesit din nenorocitul ala de spital. Astăzi e prima mea zii de munca. Deja ma aflu in fata acestui services. Arata mai vine decât ma așteptam. "Ricky Services" sa se știe al cui e.
  Întru în aceea incapere și dau de un tip, la cam 20 și ceva de ani, brunet, bine facut. Ma priveste atent și trage din tigara cu putere apoi o arunca in scrumiera.

  -Buna.

  Doar atat reușesc sa spun. Parca îmi leaga cineva cuvintele și le baga în stomac.

  -Buna. Pentru ce ai venit?
  -Sunt Alisia. Pentru locul de munca. Am vorbit acum o săptămână..
  -A da Alisia.

  Si isi schimba fata, acum e mai prietenos. Se ridica de pe scaun și se apropie de mine. Imi întinde mana si fac și eu același lucru. Batem palma și începe sa îmi prezinte locul.

  După cam o ora în care mi-a arătat absolut fiecare colțișor. Mi-a dat "uniforma" o salopeta roșie drăguța cu multe buzunare.
  Și avem primul client. O tipa blonda, cu un Mercedes-Benz, ultimul model. Prietena foarte bună cu Ricky la cum se uita la el și el la ea. Discuta ceva foarte interesant de asta ma prefac ca am ceva treaba prin zona aia, sa ascult ce vorbesc. Știu! Nu e frumos sa asculți conversațiile altor persoane, dar asta ma facut curioasa. Sigur fata asta e îndrăgostită de el.

  -Veronica, e a treia oara luna asta când vrei sa schimbi ceva la masina.
  -Ma plictisesc repede de ea.

   E clar vine doar sa îl vadă pe Ricky!

  -Asa faci și cu bărbați?

  Idiotule! Cum sa ii zici asa ceva,

  -Ricky? Te ajut cu ceva? Ma cam plictisesc.
  -Nu Alisia.
  -Auzi? Da ma plătești chiar dacă stau degeaba aici in services.
  -Da, dacă vii și îți pierzi timpul pe aici o ora primesti aia 10 euro.
  -E mai venim la munca atunci.
  -Hai Alisia dispari de aici! 
  -Bine, sefu! Nu va enervați.

  Ma fac ca mai am treaba, nu le mai ascult conversatia da știu ca a luat-o înspre bine. Zâmbete multe, soptiri la ureche, par dat după ureche. S-au comportat exact ca niște adolescenti îndrăgostiți. Asa eram și eu cu Noah priviți de afara?
  De ce orice fac gândul imi zboară la el? Nu îl pot înțelege făta în față e indiferent, iar pe la spate ii e dor de mine. Nu știu ce e cu el...