Colegi de camera

Capitolul 8

         Alisia

      E sâmbăta seara, ma pregătesc sa iesim in oraș asa cum mi-a promis. A zis ca mergem undeva frumos și sa ma ma îmbrac elegant. Asa am și facut mi-am luat o rochie neagra lunga cu un slit la piciorul drept, parul l am lasat pe spate și l am indreptat. M-am machiat puțin, inafara de machiajul fetei mi am facut niște codite din eyeliner și un ruj rosu. Ma privesc in oglinda de cam 10 minute, sunt într-adevăr frumoasa, arat foarte bine in seara asta. Fiind foarte concentrata pe mine, observ ca se pune in spatele meu îmbrăcat la 4 ace. E un bărbat atat de frumos, camasa ii scoate in evidenta corpul bine lucrat. Zâmbesc și îi analizez reflexia din oglinda.
 
-Arati superb.
-Și tu la fel. Aratam ca un cuplu din ala super bogat, care au multe firme și afaceri. Nici nu zici ca suntem 2 adolescenti dependenti de droguri și alcool.
-Nu m-am mai îmbrăcat la costum de foarte mult timp.
-Trebuie sa ne facem neaparat o poza.
    Îmi scot telefonul, își pune o mana pe talia mea și cealaltă un pic mai sus de fund. Si gata poza. Doamne aratam superb împreună si imbracati asa.
-Pot sa o pun pe insta la story?
-După ce venim.
-De ce după?
-Dacă vede cineva nepotrivit ne strica toată distracția.
-Cum zici tu.
-Acum hai sa mergem printesa.
      Iesim din cămin și chiar nu m am întrebat cu ce o sa mergem, dar se pare ca s-a gandit el la toate. O mașină scumpa ne așteaptă in parcare, condusa de dragul lui prieten Lucas. Imi deschide portiera și îmi face semn sa întru, iar el se pune lângă mine. Sa mor dacă mi am imaginat vreodată ca o sa facă vreun băiat asta pentru mine. Nu am mai iesit intr-un restaurant in viata mea de asta am pus pariul asta. Am vrut sa vad cum e sa te simti respectata de un bărbat.

-Am ajuns.
-Eu cred ca ai înnebunit..
-De ce?
   Își așează camasa și parul meu. In timp ce eu ma uita ca o proasta la el.
  -Asta e cel mai scump restaurant din oraș.
  -Special pentru o fata scumpa ca tine.
  -Nu ne cunoaștem de nici o săptămână și iesim la cel mai scump restaurant din oraș?
  -Meriți.
  -Ba nu. De ce as merita?
  -M-am comportat ca un libidinos aseară și vreau sa îmi I au revansa.
  -Nu știai ce faci aseară și nu m am suparat.
  -Dar te-am facut sa te simti prost cu gesturile mele și acum vreau sa te simti speciala.
  -Nu a mai făcut nimeni asa ceva pentru mine.
  -Perfect. Acum hai ca pierdem rezervarea
   Ma prinde de brat si mergem in local. Ne asezam la o masa undeva mai in spate, ne comandam mancarea și o sticla de vin. Începem sa mai povestim despre noi.

  -De ce nu vrei sa te inscrii la cursul de Arte?
  -Pur și simplu nu cred ca am ce cauta printre toti copii aia, locul meu nu e acolo.
  -Chiar ai talent și măcar asa o sa îți fie apreciata munca.
  -Ba nu o sa fie..
  -De unde stii dacă nu încerci?
  -Am incercat, mi-au zis ca nu am ce cauta acolo. Ca locul meu nu e printre cei normali.
  -Normali?
  -Ca am injurat-o pe una de ma înjurat și tot eu am picat prost. Din cauza la baiatu ala din liceu de a violat jumate din fetele din școală.
  -Și lui nu ii face nimeni nimic.
  -Exact. Si nici nu știu cine e. Toată lumea a auzit de el da nimeni nu știe cum arata, cum il cheamă.
  -De as stii cine e l-as bate rau.
     Conversatia ne este întrerupta de chelnerul care ne a adus mancarea. Am optat amândoi pentru paste carbonara, era prima data pentru amândoi când mergeam la asemenea restaurant. Niciunul nu știa nici o denumire din meniul ala.

  -Foarte bune pastele.
    Ma uit nedumerita la el. Erau oribile, nu e pentru mine asa ceva.
  -Sunt oribile. Mai bine rămân la mancarea comandata. Plecam?
  -Și sa lasam bunatate de vin aici.
  -Imi place cum gândești.
  -Pai da. A și nu stiam ca te cheamă Cristian Roberto
  -Nu ma cheamă asa.
  -Și de ce aveai rezervarea pe numele asta?
  -E pe numele tatălui meu vitreg, am 16 ani nu pot sa rezerv nimic.
  -Dacă ai părinți de ce stai la cămin? Sau nu esti din oraș.
  -Sunt certat cu ei. De fapt nu I am suportat niciodată. Nici pe fratele meu vitreg.
  -A..am înțeles.
  -Ai tai..?
  -Sunt morți. In mai multe detalii nu sunt capabila sa intru.
  -Ai mei dețin liceul la care suntem, de asta am asa multe acuzatii, ca nu ma suporta.
  -Ce părinți..
     

     După multe ore de vorbit și plimbat am ajuns în sfârșit in camera, locul asta îl pot numi "acasa" doar pentru ca e el aici. Ma adus in brate pana aici, din cauza tocurilor și a dureri de spate. Ma așezat pe birou și îmi da tocurile jos, stau cu picioarele între deschise in fata lui, iar el e in genunchi și îmi da tocurile jos. După ce termina se pozitioneaza între picioarele mele și îmi ridica rochia ușor în sus, se oprește și se uita in ochii mei. Încep sa ii deschid nasturi camasii și i-o dau jos. Cobor ușor cu mana pe abdomenul lui pana la pantaloni. Ma opresc și ma uit in ochii lui. Vreau dar nu vreau. Imi da rochia peste cap și rămân aproape goala in fata lui. Trage draperiile. Ma roaga din privire sa ii dau drumul pantalonilor. Jumătate din mine ma implora sa îl dezbrac, dar cealaltă îmi zice sa ma opresc ca nu e bine ce fac. Inghit in sec in timp ce mana lui se plimba pe coapsa mea. Imi cobor mana pana la cureaua pantalonilor și o dau jos. Ma saruta lung in timp ce îl deschei la pantaloni. Ii dau jos și se oprește din a ma saruta. Ma uit in ochii lui și...nu pot sa o fac. Imi simt ochii umezi și dau dezaprobator din cap.
  -Nu..Nu pot.. Imi pare rau
     Îmi mut privirea in alta parte, dar îmi ridica capul cu doua degete și ma uit iar in ochii lui.
  -Nu îți face griji. Când esti tu pregatita atunci o facem.
  -Vreau. Dar ceva ma opreste. Mi-e frica.
  -Nu contează, nu te obliga nimeni.
     Ma uit in ochii lui, ma priveste asa cald. Simt ca pot avea încredere in el, ca pot sa ma deschid in fata lui fără sa ma raneasca. Si ca nu va pleca când am nevoie de el. Dar vreau sa mai aștept, nu vreau sa ma grăbesc și sa stric totul.
    Ma uit asa intens la el și el se uita exact la fel la mine, ii puna mana pe fata si îl sarut.

  -Ma duc sa ma demachez si sa fac un dus.
    Ma dau jos de pe birou si ma duc în baie.
  -Durează mult?
  -Ce?
  -Se te demachezi.
  -10 minute. De ce?
  -Intrebam..
   Au trecut deja 10 minute stau si ma uit in oglinda de la baie si ma gândesc la toate chestiile posibile. Oare chiar m-am Îndrăgostit de el sau doar ma simt atrasa sexual? Ar trebuii sa o facem si dupa îmi primesc răspunsul. Dacă o sa facă la fel ca el? Nu prea cred pentru ca se comporta diferit și când aude de el se enervează foarte rau, mai ca vrea sa îl omoare. Nu stiu ce sa fac. Dar o sa mai aștept..dacă nu vrea doar un singur lucru de la mine o sa ma aștepte..Nu-i asa..? Ce persoana complicata sunt și ce întrebare proasta. Logic ca o sa se plictiseasca sa mai aștepte, de ce ar sta după mine? Are la picioare atâtea fete care il vor, nu mar aștepta pentru nimic. Cred ca o sa vorbesc cu Kiara, e singura persoana care ma poate ajuta.
   Ma dezbrac ușor de haine, lacrimile îmi curgeau șiroaie, iar gandurile proaste nu se opreau continuau sa îmi invadeze mintea și sa nu ma mai faca constienta de nimic. Ma pregăteam sa ma bag sub dus, dar ușa băii se deschide.
  -Hei esti OK? De ce plângi?
  -Da sunt bine, doar m am descurcat puțin.
  -Nu vreau sa plângi din cauza mea și nu vreau sa crezi ca te oblig sa faci ceva ce nu vrei.
  -Nu, nu e asta motivul. Ma gândeam la lucruri din trecut.
   Nu zice nimic, vine și ma strange in brate. Chiar aveam nevoie de o îmbrățișare și nu a contat ca nu aveam nimic pe mine ma simt atat de bine in bratele lui.
  -De ce ai întrat asa peste mine?
  -Paiii, ăă. Nu am auzit apa la dus și am crezut ca ai patit ceva din moment ce au trecut mai bine de 20 de minute.
  -Nu se aude..
  -Nu se aude..Mda stiam.
  -Care e adevaratul motiv?
  -Nu e nici un motiv..
  -Nu minti.
  -Voiam sa facem dus împreună.
     Intrebare de baraj, dacă ii zic ca vreau va suna ciudat. Dar dacă ii zic nu ne fac pe ambii sa ne simțim prost.
  -Nu zici nimic înseamnă nu, îmi pare rău de deranj. Poate a parut aiurea sa iti cer asta.
    Îl sarut.
  -Hai la dus. Dar da hainele de pe tine.
  -Nu vreau sa te fortez esti sigura?
  -Nu ma face sa ma razgandesc.
  -Da șefa cum spui tu.