Colegi de camera

Capitolul 23

  Alisia

   După 7 săptămâni ma aflu iar în blestematul asta de spital, la un alt nenorocit de control. Dar am venit doar pentru ca am fost obligata de Kie și pentru ca sunt curioasa dacă am pierdut sarcina. Am luat pastilele alea o singura data iar restu le-am aruncat pe geam și dacă încercările mele de a face avort au fost bune la ceva. Am incercat niște pastile, ce as fi putut face mai mult? Nu as fii avut ce sa fac mai mult și sa nu ma ia ambulanta pe targă din camera.

  -Alisia, observ ca te-ai tinut de medicamente, sarcina e mult mai bine. Nu mai ai nici o problema acum, deci bănuiesc ca o sa ne vedem la un control din 8 in 8 săptămâni pana nasti. Adică de 3 ori și după ce nasti.

   Dacă o sa se întâmple sa nasc, dar sper sa nu apuc nici cele 8 săptămâni.

  -Facem niște ecografii?
  -Da...

                                   *

   Chiar as vrea sa știu cum e posibil sa nu fii luat nenorocitele alea de pastile, dar am luat unele sa afecteze și sa fie mai bine ca înainte. Nu pot sa cred asa ceva...

   Trec pe holurile scolii abtinandu-ma sa nu plâng și încercând sa îmi dau seama de ce se uita toată lumea atat de ciudat la mine și mai și rad. Liftul nu merge. E blocat. Ce zi de cacat!
   Renunt sa ma mai enervez, urc scarile pana la etajul al doilea. Nimeni nu e la ora asta pe holuri, trec pe lângă o ușa și sunt trasa înăuntru și izbita puternic de un perete. Nu ma zbat, pentru ca pur și simplu nu mai am putere.
   Ii simt respirația persoanei din fata mea peste buze. E intuneric și nu vad nimic.

  -Esti o tarfa! mârâie cel din fata mea pe un ton soptit. Nu înțeleg ce naiba ii infloresti de te vrea și după ce te-ai culcat cu mine. Și plus asta te-ai mai și filmat când ti-o trăgea.
  -Despre ce dracu vorbesti, Yannis?
  -Despre videoclipul in care Noah te futea, cel care circula prin tot liceul.
  -Nu stiu despre ce vorbeşti.
  -Știi foarte bine nu te preface. Norocul tau ca trebuie sa plec, dar te pedepsesc un pic mai târziu.

   Îmi inabus un suspin atunci cand își impinge soldurile in mine. A naibii cu tot e clar ca viata mea devine tot mai proasta pe zi ce trece.

  -Nu mai pot sa trec din nou prin asta, te rog...
  -Atunci ghinionul tau. Eu o sa ma distrez. Acum fa pași de aici.

   Ma apuca de brat si deschide, ma impinge afara. Închide ușa. Iar eu încerc sa îmi țin echilibrul și sa nu cad de pe picioare. Alerg spre camera și ma incui acolo. Nu e nimeni, logic Noah e plecat și se intoarce dracu știe când. Imi deschid telefonul și observ multitudinea de mesaje pe care am primit-o. Toată lumea vorbeste despre videoclipul cu mine și cu Noah.
   Șeful lui Noah a publicat o parte din acel clip. De ce am acceptat sa fac asa ceva?

                                    *

   De 3 ore stau lângă pat pe jos plângand, uitanadu-ma când la test și ecografii, când la videoclip și comentari. Imi vine sa rămân aici lipita de parchet și sa nu mai ies de aici.

   Aud ușa cum se deschide, apoi se inchide. Nu pot sa ma uit la cine întra, pentru ca știu cine e. Yannis mereu se tine de promisiuni.

  -Nu mai vreau sa fac asta, te rog, nu mai pot sa suport încă o data...
     Zic cu fata in pământ, printre lacrimi, bagand testul și ecografiile sub pat.

   Se așează lângă mine și ma îmbrățișează. Ii respir parfumul. E Noah... Oh Doamne!

  -Alisia despre ce vorbesti?
  -Noah... Nu pleca, nu ma lasa singura. Mi-a promis ca o va face.
  -Cine și ce va face?
  -Yannis... va abuza de mine, iar...
  -Calmează-te...
  -Nu Noah, vorbesc serios! Asculta-ma... Nu am avut curajul sa iti spun. Nu m-am culcat cu Yannis pentru ca am vrut.
  -Adica vrei sa zici ca te-a...
  -Mhm... Iar astăzi mi-a zis ca o va face din nou.
  -Nu o sa se mai atingă niciodată de tine.
  -Ba da o sa o facă de fiecare data când are ocazia... Tu nici nu mai vorbesti cu mine. Iar eu nu ma pot apara, nu mai pot sa o fac, nu mai am putere.

   "Curaj Alisia, trebuie sa ii spui. Ai nevoie de el mai mult ca orcine e singurul bărbat din viata ta care te poate ajuta. "
   "Dar te urăște. De ce te-ar ajuta?"
  "Spune-i! Măcar sa treci odată prin toate"

   Scot tremurand de sub pat testul de sarcină și ecografiile sa ii le arat.

  -Noah, am dat-o in bara, rau, foarte, foarte rau.
  -Ale cui sunt astea?
  -Ale mele...
  -Și eu de ce aflu abia acum?
  -Nu mai vorbeai cu mine și nu as fi putut face pasu asta. Si am incercat...
  -Ce ai incercat?
  -Sa avortez.. am luat Medabon și nu a functionat. Si nu înțeleg de ce... Parca l-ar proteja ceva.
  -E al meu?
  -N..nu. E al lui Yannis..
  -Idiotul! Nu esti singura care a patit asta. Îl omor!

   Se ridica de lângă mine, vena de la gat zbatandu-i-se, parca vrand sa scape de acolo. E nervos pentru mine..? Oh Doamne!

  -Îmi pare rău...
  -Doar taci!

   M-am facut mica când am auzit cum a urlat la mine. Mi-am strâns genunchi la piept și am început sa plâng.

  -Nu..imi pare rau..n-am... La dracu! a izbit atat de tare cu pumnu in perete.

   E vina mea. Doar vina mea. In ce cacat m-am bagat. Of, Doamne! Vreau sa mor.

  -Îmi pare rău... i-am soptit inecandu-ma cu propriile lacrimi.

   L-am urmarit pe furiș cu privirea cum statea sprijinit de perete, încercând sa se calmeze.

  -Te rog sa taci, vreau sa ma calmez sa nu fac vrun gest necumpatat.