Într-un regat de vis,departe-n zare, Unde lumina-și țese mândru voal, Domnea o regină plină de splendoare, Alteța Sa Dora,cu chip angelical.
Pășea pe cărări de flori,în pace, Înconjurată de păsări cântătoare, Sub cerul clar,în liniștea ce tace, Cu ochii ei blânzi,ca marea înfiorătoare.
Sub coroana-i de aur,cu măiestrie, Inima-i bătea în ritm de iubire, Pentru poporul său,o dulcea melodie, Dăruind tuturor alinare și fericire.
În sala tronului,cu raze de soare, Dora își ținea sfatul înțelept, Cu-nțelepciune și grație rare, Făcând dreptate,țesând visul cel drept.
Se spune că noaptea,sub clar de lună, Se întâlnea cu stelele,la sfat de taină, Cerându-le povestea de pe boltă să-și spună, Ca ziua să lumineze,vie și senină.
Și-n cântec de privighetori subțire, Regina Dora,prințesa bunătății, A dus regatul într-o veșnică iubire, Sădită-n inimi,floare a eternității.
Așa domnește ea,pe veci prețuită, Alteța Sa Dora,regina iubirii, Într-un regat de basm,neclintit, Legenda ei trăiește-n visele nemuririi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
