Dragoste şi muzică

Capitolul 25

                                                                                    Natalia

          Sunt trează de câteva minute bune, însă nu am deschis ochii nici până acum. Tot ce îmi doresc este readorm la loc. Dau să mă întorc pe-o parte, doar că nu pot din cauza unui braț care mă înconjoară și deschid ochii instant.

         Dumnezeule! Ce naiba am făcut aseară?

        Sper doar că nu mă aflu într-o cameră de hotel sau în casa unui străin! Îmi fac curaj și mă forțez să mă întorc cu fața spre cel din spatele meu. Aparent cel care mă ține în brațe e nimeni altul decât Julian, iar asta mă face să mă calmez într-o oarecare măsură. Și totuși, tot nu sunt pe deplin liniștită, având în vedere că nu-mi aduc aminte mare lucru din seara trecută.

        Mă frec la ochi și mă forțez să îmi amintesc ce naiba am făcut, doar că aparent am și o durere de cap care nu mă ajută prea mult.

        Fir-ar! Am băut puțin cam mult!

        Asta e! Am plecat cu Raluca în club și la un moment dat blondul și-a făcut apariția de nicăieri și m-a scăpat de un tip mult prea insistent și am plecat cu el. Îmi aduc aminte destul de vag că m-a adus undeva pe o plajă. Și de aici ce s-a întâmplat? 

        Șirul gândurilor îmi este întrerupt de blond, care mă trage mai aproape de el, ca imediat după aceea să deschidă ochii și să își apropie periculos de mult fața de a mea. Și ăsta este momentul în care îmi aduc aminte de momentele în care ne-am sărutat și de faptul că efectiv nu îmi doream să nu se mai termine. Și cu toate astea îl las să se apropie de mine, până în momentul în care buzele noastre sunt la o distanță aproape inexistentă.

        Asta este ceea ce îmi doresc? La dracu! Da! Asta mi-am dorit și aseară până la urmă. De ce să mă mai opun propriilor dorințe când sunt mai mult ca sigura că nu îmi doresc să mai dau înapoi nici măcar o singură dată? 

        Buzele sale le acaparează pe ale mele, în cel mai sălbatic mod, însă asta nu mă deranjează câtuși de puțin, având în vedere că și eu mi-am dorit asta. Sunt perfect conștientă de atracția dintre noi, chiar dacă la început nu a fost vorba de așa ceva. Și totuși, nu sunt sigură de ceea ce o să se întâmple mai departe. Poate că greșesc că mă las purtată de dorință, sau poate pur și simplu o să-și schimbe din nou atitudinea și o să o luăm din nou de la capăt.

        În momentul în care ne desprindem din sărut mă ghemuiesc în brațele sale, iar eu sunt mai mult ca sigură că brațele sale o să devină locul meu preferat. Nu îmi pasă de liniștea din camera, având în vedere că este o liniște plăcuta și bătăile inimii sale sunt muzică pentru mine. De ce să stricăm momentul cu vorbe? Sau ce anume ar fi de spus în clipa asta?

        Telefonul îmi bingăne și jur că îmi vine să îl arunc pe geam, însă nu îl bag în seamă. Vreau doar să rămân în brațele lui Julian, atât cât se mai poate. 

        — Nu ai de gând să verifici cine este?

        — Cel mai probabil este doar Raluca, îi răspund și eu.

        Aprobă printr-o mișcare a capului, ca imediat după aceea să îmi sărute fruntea și să ofteze. Știu că prietenii noștri au complotat împotriva noastră seara trecută și că nu a fost nimic întâmplător. Și probabil că el are impresia că eu nu mi-am dat seama de asta și bănuiesc că asta îl frământă, însă decid să nu îi spun nimic. Este și el destul de matur, încât să își dea seama că nu mă deranjează lucrul ăsta. 

        — Ai vreun plan pentru ziua de astăzi? mă întreabă. 

        — Momentan nu, îi răspund și eu.

         Mă apropii de el doar ca să îl sărut, ca imediat după aceea să îmi așez capul pe pieptul sau și să închid ochii. Ce sentiment plăcut! Nici măcar numai știu când m-am simțit ultima oară atât de liniștită. Știu doar că încep să am sentimente pentru Julian și că îmi doresc ca situația din momentul actual să nu se schimbe în rău. Vreau doar ca lucrurile să rămână exact la fel și să nu ne risipim șansa la fericire. Până la urmă amândoi merităm să fim fericiți și asta e tot ce contează în definitiv.