Dragoste şi muzică

Capitolul 26

                                                                                 Julian

        În momentul ăsta mintea îmi este acaparată de momentele din seara trecută, petrecută cu Natalia. Sunt cel mai norocos om pentru șansa pe care mi-a dat-o, chiar dacă nu știam care o să fie reacția ei de dimineață, având în vedere că nu am știut cât și-a adus aminte. Însă norocul a ținut cu mine și uite-mă acum cu ea în brațele mele, dormind. Parcă totul este doar un vis frumos, iar eu sper să nu se termine. Nu îmi vine să cred că nu m-am izibit de un refuz de dimineață, când m-am repezit să o sărut. Și Dumnezeule! Are niște buze atât de moi și de delicate, de care îmi este greu să mă despart de fiecare dată!

        Ce face femeia asta din mine?

        Este complet adevărat că sunt îndrăgostit de ea și că nu se pune problema de iubire, dar nu vreau să renunț la Natalia sau să o mai rănesc vreodată, nici în cel mai mic mod. Și stiu că ce am simțit cu ea în ultimele ore nu am simțit nici măcar pe jumătate cu Rosario.

         Femeile astea două sunt atât de diferite, din toate punctele de vedere! Natalia este atât de plăpândă, de delicată și de calmă comparativ cu cea de-a doua. Rosario în schimb nu este delicată, dar nici plăpândă. Ea vrea totul pe tavă și este al dracului de impulsivă și de repezită în tot ceea ce face. Uneori parcă nu are pic de rațiune. 

         Șirul gândurilor îmi este întrerupt de telefon, care începe să sune, iar creața se trezește și începe să se foiască. Mă uit ca curca în crăci la telefon, având în vedere că persoana care mă suna este Gema. Și știu sigur că s-a întâmplat ceva.

        — Oriunde ai fi în momentul ăsta vino și ia-ți prietenul cu mai puțin de un neuron de pe capul meu! începe să turuie instant. 

        — La dracu, Gema! Ce mama naibii v-a apucat?

         — Doar vino o dată aici! se răstește, ca apoi să îmi închidă telefonul în nas.

         Să fiu al dracu dacă înțeleg ce se întâmplă! Și nu înțeleg de ce nu îl i-l ia tata de pe cap, dar bănuiesc că nu vrea să se bage, ci doar să își rezolve problema ca doi oameni maturi.

        — Ce s-a întâmplat? mă întreabă creața de lângă mine. 

        — M-a sunat sormea să mă duc acasă urgent să i-l iau pe Saul de pe cap! Nici eu nu știu ce mama naibii i-a apucat, dar bănuiesc că idiotul a comis ceva! 

        Pare uimită de ceea ce i-am spus, însă asta nu mă miră, având în vedere că ea nu știe cum stă treaba intre cei doi, însă îi promit că o să îi explic imediat după ce rezolv problema.

        Dau comandă de un Uber și prima oprire este la Raluca acasă, ca apoi să merg direct spre casă. Intru val vârtej pe ușă și pot să aud de la intrare cum cei doi se ceartă. Mă grăbesc spre camera surorii mele și abia în momentul ăsta reușesc să înțeleg care este motivul lor de ceartă.

        — La naiba, Saul! Tot eu sunt vinovată că m-ai sunat în toiul nopții și mi-ai spus Angela? Aia cine naiba mai e? Stai să ghicesc, altă cucerire de-a ta, nu? țipă la el, iar eu sunt surprins, mai ales că nu am văzut-o niciodată așa nervoasă pe el.

        — Dar tu? Hă? Cine era Marco ăla, cu care vorbeai când am ajuns aici? ripostează și el.

        — Pe bune? De ce trebuie să mă justific în fața ta, atâta timp cât ție nu-ți pasă câtuși de puțin de mine? 

        Să fiu al dracu! Idiotul a comis-o grav! Și tot el este supărat, doar că supărarea lui este nejustificată, având în vedere că acel Marco este doar un coleg de-al surorii mele, cu care cel mai probabil are un proiect de făcut pentru liceu, cum a fost și în alte dăți. Doar că nătărăul ăsta nu știe lucrurile astea. Și pe bună dreptate că o înțeleg pe sora mea! Nici eu nu i-aș da explicații dacă aș fi în locul ei. Doar l-aș lăsa să fiarbă în suc propriu, să simtă și el măcar un sfert din ce a simțit ea de fiecare când fustangiul își vedea de viață cu fiecare cucerire nouă. Pe de altă parte știu că nu a vrut să o rănească intenționat și că tot ce a vrut a fost să o protejeze, doar că mai mult rău și-au făcut unul altuia.

        Când în sfârșit prezența îmi este observată de sora mea mă implora să o scap de bufon. Aprob printr-o mișcare a capului, ca imediat după aceea să ies din camera ei. Nici nu au idee ce îi așteaptă! Mă îndrept spre bucătărie unde știu că o să îi găsesc pe ai mei.

        Stau amândoi la masă și vorbesc naiba știe despre ce, însă nu par prea agitați. Și stiu că și lor li s-a luat de situația asta. 

         — Neața mamă, tată! Am și eu nevoie de cheia de la camera Gemei, le spun, iar ei par surprinși de cererea mea.

         — La ce ai nevoie de ea? mă întreabă amândoi la unison.

         — O să vedeți! le spun.

          Tata dispare preț de câteva momente, în care eu rămân cu mama.

         — Tot nu s-au calmat! concluzionează ea, ca imediat după aceea să scape un oftat. 

         Nici nu știu ce aș putea să îi spun, mai ales că nici eu nu stiu când cei doi o să termine cu prostiile și copilăriile, însă știu că nu am de gând să îi mai las fară să își rezolve problemele.

        Imediat cum tata îmi înmânează cheia cerută, numai stau nici un moment pe gânduri și mă duc înapoi spre camera surorii mele. Continuă să se certe și nu observă nici unul că deja m-am întors. Bag cheia în broască, ca imediat după aceea să o închid și pare că ăștia doi abia acum au realizat că i-am încuiat. 

         — Tu ce faci nătărăule? Te chemasem să mă scapi de el, nu să mă închizi cu el! Deschide afurisita de ușă chiar acum! 

         — Eu? Doar vă ajut să vă rezolvați afurisitele de problemele! Până nu vă calmați și nu rezolvați problema nu iese nici unul afară, le spun. 

         — Tu nu auzi să deschizi ușa, idiotule? mă ia la rost și fustangiul.

         — Tu să taci! Ți-am promis-o de mult! i-o întorc și eu.

        Gema continuă să facă ca trenul, însă nu îmi pasă. Trebuie să facă o dată ceva și cum nătărăul nu ia atitudine, am luat eu pentru amândoi.

         Mă întorc înapoi în bucătărie, doar ca să îi informez pe ai mei despre ceea ce am făcut, iar ei izbucnesc în râs și par să fie total de acord cu mine.

         — Crezi că asta o să îi ajute cu ceva? mă întreabă tata.

         — Au de ales? Știți și voi la fel de bine ca și mine situația dintre ei. Lucrurile nu pot să rămână așa la infinit, mai ales că știu că și Saul simte ceva pentru Gema.

         Următoarele zeci de minute le petrec cu ai mei în bucătărie, discutând vrute și nevrute, bucurandu-ne de puținele momente pe care le petrecem împreună.