Dragoste şi muzică

Capitolul 4

                                                                        Julian

       Alerg de cel puţin o oră pe banda specială pentru alergat. M-am apucat de alergat abia după ce am terminat cu ganterele.

       Am cel mai negru trecut în spate, însă singurul lucru care mi-a rămas din trecut este sala. Nu mai sunt cine eram o dată şi nici nu îmi doresc să revin la mine, cel din trecut. Ca orice bărbat am fost mult prea orgolios şi încăpăţânat fără să mă gândesc vreun moment că putea să mă coste viaţa. Şi în afară de asta am simţit nevoia să mă schimb, fiindcă am realizat că nu era în regulă ceea ce făceam.

       Banda asta m-a obosit al naibii de tare şi deja curg apele pe mine, unde nu mai pun că sunt încins ca dracu.

       Hoatarasc într-un final să mă duc să mă schimb şi să mă îndrept spre casă. Am nevoie de odihnă după aproape trei ore de stat la sală. Şi de un duş! Nici măcar nu mă obosesc să intru în duşurile special amenajate. Nu am încredere câtuşi de puţin şi în afară de asta nu aş vrea să mă întâlnesc pe la cabine şi cu un bărbat dezbrăcat! Este ultimul lucru pe care mi-l doresc, plus că încă îmi plac femeile.

       De fiecare dată când vin la sală prefer să o iau pe jos, plus că sunt la o jumătate de oră distanţă de casă. Îmi bag căştile în urechi şi dau drumul la muzică, însă nu mă ajută câtuşi de puţin, având în vedere că gândurile nu îmi dau deloc pace. E de ca şi cum nici măcar nu aş asculta muzică. Parcă nu aud nimic altceva, în afara gândurilor mele.

       Nici măcar nu mă obosesc să măresc pasul. Sunt mult prea acaparat de gândurile mele.

       Nu pot să înţeleg cum o femeie poate să renunţe la tine pur şi simplu, să te înşele şi să te trimită la dracu, ca mai apoi să implore iertare. Şi toate astea după ce că nici măcar nu a vrut să coopereze. Asta e Rosario. O femeie al naibii de ciudată, care este tot timpul în contradictoriu cu ea însuşi. Sau poate este mult prea obsedată de mine şi a realizat că nu o să o mai iubească nici un alt bărbat ca mine. Şi că altul nu i-ar suporta toate toanele zilnice, fiiindca este o femeie foarte dificilă şi la un moment dat te poţi sătura de ea. Şi mai ales de faptul că te face să devii al naibii de confuz. Şi colac peste pupăză, ca să fie treaba completă este şi o femeie al naibii de vulcanică şi nu tace nici măcar când este vinovată. Vine cu cele mai proaste argumente, doar ca să cadă toată vina pe tine.

       Nici până în momentul de faţă nu ştiu cum de am avut nervi să stau cu ea un an şi nouă luni, însă m-am încăpăţânat ca un catâr. Mi-am spus că o să fie totul bine şi într-un final tot eu am avut de suferit. Şi să fiu al dracu, dacă mai dau de una ca ea, cu siguranţă o să ajung să urăsc femeile. Şi aşa sunt destul de pornit şi nu vreau nici să aud de ele, însă este doar o pasă proastă. Şi o să mai fie o pasă proastă, până reuşesc să fac pace cu mine şi cu trecutul meu. Până o să pot să o iert în totalitate, ca mai apoi să mă iert pe mine.

       Am fost cel mai idiot bărbat! Când trebuia să plec, am rămas, cu toate că nu mai aveam pentru ce să rămân. Nu mai pun la socoteală şi toate dăţile în care prietenii şi familia mi-au spus să o dau dracului de treabă, fiindcă nu mai avea rost. Prostia mea a fost că am ajuns să o iubesc al dracului de mult după primul an şi nu puteam să îmi văd viaţa fără ea, indiferent cât de greu ar fi fost s stau cu ea.

       Băgami-aş!

       Pe lângă faptul că am transpirat ca dracu şi sunt încins până peste măsură a mai început să mai şi plouă. Şi plouă torenţial!