Dragoste şi muzică

Capitolul 3

                                                                                         Julian

        Sunt trezit de alarma telefonului şi mai că îmi vine să dau cu el de pământ, doar să nu îl mai aud. Şi totuşi, nu pot să fac asta, având în vedere că bunul meu prieten, Saul trebuie să ajungă în mai puţin de o oră la mine. Am nevoie să vorbesc cu cineva, iar Miguel este la serviciu.

       După ce fac un duş şi mă schimb mă întorc înapoi în cameră, ca mai apoi să pornesc laptop-ul şi să dau drumul la muzică.

       Piesele celor de la Nickelback se fac auzite în încăpere, în timp ce eu sunt pierdut în gânduri. Mă gândesc la cele două femei. La Rosario şi la Natalia. Pe Rosario o urăsc şi o iubesc în acelaşi timp, însă sunt conştient că nu o să o pot ierta vreodată pentru simplul fapt că m-a înşelat şi că şi-a bătut joc de mine, fără ca măcar să îi pese câtuşi de puţin de mine. Pentru Natalia în schimb, simt doar repulsie şi asta doar din cauza faptului că îi seamănă izbitor Rosariei. Şi în acelaşi timp sunt conştient că ea nu are nici o vină şi că nu are nici cel mai mic habar de existenţa Rosariei. În aceeaşi ordine de idei am vaga impresie că suferă al naibii de mult, iar cauză îmi este mai mult decât necunoscută. Simt că înnebunesc când o privesc. Asemănarea dintre cele două mă omoară cu zile şi în acelaşi timp mă omoară şi mai mult când ştiu că mă priveşte în halul ăla. Mă priveşte de ca şi cum sunt doar o halucinaţie şi nu îi vine să creadă, iar tristeţea din ochii săi îmi pătrunde până în adâncul sufletului.

       Tot ce ştiu este că nu trebuie să mă comport cu ea ca un nemernic, fiindcă nu merită. Şi nu vreau să o rănesc câtuşi de puţin şi ştiu că cel mai bine ar fi să stau cât mai departe de ea. Dacă o să mă apropii de ea o să ne fac rău amândurora. Şi totuşi, nu înţeleg de ce prezenţa mea o tulbură atât tare.

       Uşa camerei se deschide şi în câteva momente bunul meu prieten este lângă mine. Se aşează pe pat, în timp ce scoate din rucsac patru doze de bere şi două pachete de ţigări. Îmi întinde o doză de bere, în acelaşi timp în care îmi dă şi pachetul de ţigări. Deschid doza, ca mai apoi să iau o gură din bere şi imediat după aceea îmi aprind o ţigară.

       Saul este un tip brunet, cu ochii de culoarea ciocolatei amăruie şi bine făcut. Îl cunosc din perioada din care îl ştiu şi pe Miguel. Practic, noi trei suntem cam de nedespărţit. Saul este cel mai ciudat dintre noi. Este un afemeiat şi un bufon de primă clasă, în acelaşi timp în care are o mare slăbiciune pentru Gema. Şi totuşi, nu a îndrăznit nici o dată să se apropie de ea, fiindcă este mai mică decât el cu şase ani, iar dacă se apropie de ea şi o răneşte, jur că îi rup picioarele. Mi-au fost mai mult decât suficiente toate dăţile în care sora mea l-a surprins cu vreo fată şi a stat închisă în camera ei, refuzând să vorbească chiar şi cu mine. Este al naibii de ciudat cum ăştia doi se plac atât de mult şi nici unul dintre ei nu face nici un pas. Şi totuşi, cumva ştiu că Saul nu se apropie de ea din cauza mea şi cel mai probabil de asta îşi petrece timpul cu diverse fete şi o evita pe cât poate pe Gema. Şi mai ştiu că în momentul în care o vede se pierde şi devine cu totul altă persoană. În momentul în care o vede îşi pierde cuvintele şi se împiedică de absolut orice îi iese în cale. Gema pe de altă parte are o slăbiciune pentru el de mică, iar în momentul în care îl vede în casă nu mai scăpăm de ea, iar asta de multe ori este frustrant. Vorbeşte enorm de mult când este în preajma lui. De multe ori chiar am surprins-o în momentele în care îl studia şi roşea subit când era surprinsă de unul dintre noi.

       — Unde arde? Ce naiba s-a întâmplat? Dacă îmi spui că te-ai împăcat cu Rosario, îţi jur că te omor cu mâinile mele, îmi spune el în timp ce bate dintr-un picior şi mă studiază critic.

       Mai că îmi vine să îl strâng de gât! Idiotul a uitat complet că i-am spus ceva de Natalia, chiar dacă nici eu nu ştiam mare lucru despre ea.

       Îi povestesc totul cu lux de amănunte şi abia acum pare să înţeleagă situaţia.

       Liniştea care a învăluit încăperea este mai mult decât ciudată şi sunt mai mult ca sigur că bufonul ăsta a copt ceva.

       — Omule, să fiu al dracu dacă te înţeleg! Te comporţi ca o femeie! Ce naiba ai în capul ăla? Tărâţe? Ce dracului e atât de greu? Stai naibii departe de ea. Ai destule pe cap şi în afară de asta nu uita că Rosario încă te caută şi că femeia asta îi seamănă al naibii de mult. O să îţi faci singur rău dacă o să stai prea mult prin preajma ei! În aceeaşi ordine de idei, încearcă să nu te comporţi ca un mitocan cu ea.

       Îşi aprinde o ţigară, ca mai apoi să tragă câteva fumuri din ea, iar eu mă uit la el ca la felul paisprezece.

       — Dacă vrei şi crezi că poţi să îi fi măcar amic, poţi încerca. Dacă nu eşti sigur că poţi păstrează naibii distanţa. Ai doar două variante! Totul depinde de tine, îmi mai spune el în timp ce ia o gură din doză de bere.

       — Exact cum faci tu cu Gema, nătărăule? Îi spun şi eu că mai apoi să izbucnesc în râs, iar Saul pufneşte nemulţumit.

       De data asta chiar nu am putut să mă abţin! Trebuia să îi dau cumva peste nas şi să îl fac să înţeleagă că dacă vrea cu adevărat să fie cu sora mea trebuie să îşi bage naibii minţile în cap şi să nu se mai comporte ca ultimul afemeiat.