54384 (standalone)

4

Mă trezesc în întuneric.

E rece și.. ud.

Miroase urât.

Strâng din ochi, apoi îi deschid iar. Disting cu greu câteva lucruri. Ating o lanternă.

Slavă cerului!

Caut butonul de aprindere și apăs. O îndrept în față.

Futu-i.

Mă aflu sub pământ.

Sunt într-o canalizare și așezată pe.. La dracu!

Mă ridic aproape vomitând. Plimb lanterna prin jurul meu reușind să mai găsesc un ghiozdănel. Îl deschid. Aici se află o mică stație și ceva îmbrăcat în staniol. Pornesc stația ridicând mâna cât să am puțin semnal. Vâjâiala tot continuă, însă reușesc să-l rezem pe un fier aflat aproape de tavan.

Pufnesc și deschid folia de staniol. Două senvișuri. Îmi plouă în gură imediat cum le văd. Oare asta e prima dată când mănânc? Nu mă simt atât de slabă fizic. Probabil ne-au fost injectate vitaminele și mineralele de care avem nevoie, dar de mâncat nu cred că ne-au dat. Termin extrem de rapid cele două senvișuri. Au fost extraordinare.

Un geamăt îmi las să scape.

Mă întorc robotic când stația se oprește din vâjâit. Mă îndrept spre ea cu speranță.

– Ganya?

Olivia! Un zâmbet îmi apare pe față.

– Sunt aici! respir ușurată. Unde te afli?

– Fetelor, mă auziți?

Asta e Chloe. Se aud mașini pe lângă. Unde o fi?

– D-da! Unde sunteți?

– Eu sunt deasupra ta, Gann.

O încrețitură mi se formează pe frunte când o aud pe Olif.

– De unde știi?

– E jocul meu. Ai uitat? îmi răspunde.

La dracu.

Am uitat!

– Eu mă aflu pe un nenorocit de pod pe care trec mașini! Am frică de înălțimi. Cum mama naibii o să merg pe asta?

Pod?

Eu mă aflu în întuneric.. Una dintre fricile mele.

– Eu mă aflu într-o pădure. Sunt șerpi pe aici.

Frica lui Olivia.

Care era criteriul următor?

– Olivia, ai ghicit următorul cuvânt?

– Habar n-am. Doar am creat asta. Atâta tot, îmi răspunde aproape plângând.

Frici..

Runda 3. Curajul

Vocea femeii se aude cu ecou.

Curajul este cel de-al treilea criteriu. Sunt mult mai curajoasă decât Olivia..

Eu sunt cea pe care o vrea.

Înghit în sec.

De ce mama naibii? Nu-s atât de isteață cum crede el.

– Ascultați-mă. Regulile sunt puține pentru că așa am făcut jocul. Nu știam că o să-l folosească pentru noi.

Îmi ridic privirea spre stație de parcă aș putea s-o văd pe Olivia.