54384 (standalone)

5

Mă trezesc din nou pentru următoarea rundă, însă de data asta habar n-am unde dracului sunt. Acum e întuneric beznă. Nicio particulă de lumină nu intră pe nicăieri cum era în acel canal.

Mă aflu pe un scaun. Încerc să mă mișc liber și pot s-o fac. Nu sunt legată.

– Olif? întreb încet.

Liniște.

Oare e aici și nu s-a trezit încă?

Mi-e teamă să mă mișc. Dacă calc în ceva..

Aud un pas care mă face să închid ochii din instinct și să îi strâng cu toată puterea.

– Cine e aici?

Nu răspunde. Respirația mea neregulată e singura care se aude în această gaură neagră.

– Ghicește, spune străinul.

E un băiat.

Mă încrunt apucând cu mâinile lemnul dur pe care stau așezată.

Silas? Nu-mi dau seama dacă e el pentru că l-am auzit doar cu vocea distorsionată, iar el nu ne-a zis cum îl cheamă.

De data asta îmi țin respirația întrebându-l

– Silas?

Chicotește scurt.

– Tu și Olivia. Mereu 2 mici băgăcioase.

Eliberez aerul pe care l-am ținut în plămâni, inima acum luându-o la goană.

– Ce vrei de la noi?

– Ce vreau de la tine! Asta ar fi întrebarea.

– Nu mă sperii.

Mint, dar nu-mi pasă. Trebuie să scot ceva de la el.

– E bine atunci, spune. Chiar voiam să discutăm.

Ridic o sprânceană.

– Așa? Sau ești prea urât ca să-ți pot vedea fața? Ah, stai. Deja te-am văzut. Chiar erai urât.

Prea târziu realizez că l-am întărâtat și vor urma consecințele, însă mă calmez imediat cum aud un râset real și cald.

– Pot fii în multe feluri, iubito, dar un lucru sigur nu sunt. Lipsit de inteligență. Credeam că ești atrasă mai mult de bărbații inteligenți, nu de cei cu față de model de pus în reviste.

Îmi dau ochii peste cap.

– Acum să revenim la lucruri mai serioase.

– Te ascult, spun și mă așez pe spătarul scaunului mai confortabil.

Acum chiar sunt mai calmă. Habar n-am cum am reușit atât de repede.

Probabil e calmul dinaintea războiului, cum s-ar zice.

– Ai jucat bine până acum, dar încă n-ai trecut toate testele.

– Da, se pare că ai ales jocul lui Olif. Nu cred că am îndeplinit toate așteptările tale.

– Mă refeream că mai e unul, Ganya.

Mă încrunt.

– Atunci..

– La runa numărul 2 ai fost singura care a creat unul dintre jocurile pe care vi le pregătisem dinainte, însă n-am mai vrut să-l fac pe acela. Creativitatea ta prezice câteodată viitorul. Asta mă atrage foarte mult la tine. Până și morții au fost aceiași. Doar mă jucam cu cine ar fi putut s-o dea în bară.