54384 (standalone)

3

A trecut în jur de o oră și spre surprinderea mea, încă suntem în regulă.

Oare cât va mai dura până se va dezlănțui haosul care ne așteaptă? Sub nicio formă n-o să fie atât de ușor de pătruns în bârlogul lui Silas.

– Poliție în față, spune Ida.

Futu-i.

Mașina are geamurile fumurii, nu ne văd, însă ar putea să ne oprească.

Niciodată n-o să pot controla panica asta. Simt cum inima mi-o ia spre esofag și vrea să iasă afară.

– Doar condu, șoptește West. Dacă vrea să ne oprească, accelerezi.

Loyd privește în oglinda retrovizoare, apoi în față. El ne e șofer. Îmi aduc aminte că în viața aceea el avea fața distrusă. Aici nu e atins de nicio flacără. Chiar e frumușel pentru un bărbat în vârstă.

Dar oare, va suferi un accident? Sau doar mintea mea juca la întâmplare? Să-l avertizez oare?

Hm, mai vedem.

Mintea mea a zburat atât de adânc acolo încât am uitat că trecem pe lângă cineva care doar cu un apel, ne-ar putea distruge planul.

Patrula e deja în spatele nostru.

Am trecut cu bine.

Respir ușurată.

Suntem în regulă deocamdată.

– Nu găsim altă rută? Să n-o mai luăm pe strada principală, propune Trey.

– O să ne ia mai mult așa, zice Loyd. Cum vreți.

– Care e cealaltă rută? întreabă Isaak.

– E printre niște orășele mai ciudate, însă drumul e mai lung.

– Orășele ciudate? întreb încruntată.

– Sunt mai sărăcăcioase și pline de drogați.

Oh.

Loyd continuă.

– Au fost dintotdeauna așa, iar Silas nu s-a obosit să îi ajute. Dar tot îi urmărește cu dronele.

Isaak pufnește deodată cu mine.

Îi recunosc până și sunetul ăla datorită întâlnirilor noastre în întuneric unde eram nevoită doar să aud.

– Dar guvernul nu știe ce face el prin acele cip-uri, nu? întreabă Val.

– Nu cred, îi răspunde Ida.

– Un bărbat din parlament știe. A aflat acum ceva timp și l-a amenințat pe Silas pentru a-i da câteva sute de mii de dolari, declară Isaak brusc. Nu cred că a vorbit de atunci.

– Ești sigur? Am impresia că Silas face mai multe pe sub nasul tău, îi zic amuzată.

Nu-mi mai răspunde.

L-am enervat.

Îl privesc în continuare pe Loyd cum schimbă datele pe hartă, iar drumul se redirecționează.

– Un sigur lucru pe care sigur îl știe Silas e că ne îndreptăm spre el. Ați face bine să născociți ceva mai bun decât vorbe deplasate, ne ceartă Loyd.

Strâmb din nas. Nu face mama pe dădaca, dar face el.

– Pe naiba! Aici orașele zici că sunt în apocalipsa zombie. De ce nu îi ajută nimeni?