54384 (standalone)

5

Așteptăm în liniște printre podurile la înălțime ale orașului Belione. Semnalul lui West și al lui Val trebuie să ajungă în curând. Având în vedere că electricitatea s-a dus dracului, numărul paznicilor cu siguranță a crescut considerabil. Sau.. toți sunt în aceeași clădire.

Belione e un oraș micuț, dar la fel de luxos ca orașele prin care am trecut să ajungem aici. Oamenii se plimbă pe jos neliniștiți cu mâinile butonând continuu pe laptop-uri sau pe telefoane, dar spre fericirea noastră nu sunt atât de mulți, dar suficienți cât să ne facem nevăzuți printre ei. Toți încă au speranța că pana de curent e de moment, însă ei nu știu că nu va reveni curând sau.. niciodată.

Îmi las binoclul să cadă pe piept, apoi privesc în dreapta mea. Lângă mine se află Ida, urmat de Isaak. Cele trei forțe ale lui Silas.

Isaak îmi tot aruncă priviri și zâmbete, însă eu de fiecare dată răspund scârbită.

Mă enervează pentru că mă atrage fizic, iar eu n-am nevoie să fiu distrasă.

Mijesc ochii la el schimbându-mi imaginea pe care s-o urmăresc.

Clădirea lui Collin. E rotundă pe 3 etaje super înalte, e făcută toată din sticlă cu balcoane care înconjoară fiecare etaj. Observ ușor oamenii din clădire care sunt la fel de panicați ca și oamenii nevinovați.

West și Val se află aproape de intrare, la o mică terasă. Nu înțeleg ce tot mai așteaptă.

Uitați ce am spus, West se ridică, a doua oară. Apuc binoclul să-l văd unde se duce. E pe drumul către intrare în clădire.

Intră nonșalant, apoi după aproximativ un minut iese afară și se uită spre podurile pe care ne aflăm. Deasupra noastră se află mama, Mira și Olivia, iar pe al treilea Reggie, Cornelia și Trey. Acum suntem în echipa completă. Oare cât va mai dura până când se va destrăma?

Îl urmăresc pe West cu atenție și îi pot citi nemulțumirea de pe față. Ridică 2 mâini și face semnul despre care am discutat.

– Șansa ta, puștoaico, îmi zice Ida.

E mai mare cu 2 ani și deja se crede stăpână pe situație. Nemernica.

Cu toate astea.. a venit momentul primului pas spre decăderea imperiului lui Silas.

Aplicăm planul B, bombele White.

O sa atacăm clădirea, însă direcția noastră e cea de sub ea. Nenorocitul și-a făcut un buncăr sub o firmă de turism care de fapt e formată din toți nenorociții cu care lucrează atât el cât și Silas. O idee isteață, n-am să mint.

Strâng din dinți, apoi îmi scot lansatorul de bombe. Eu sunt prima care dă semnalul, urmată de restul echipei care se află deasupra mea. Toți se vor ocupa de zona de afară, iar noi trei intrăm urmând să ieșim printr-un tunel. Să sperăm că e real și că Isaak nu s-a informat prost. Dar ar fi cam imposibil având în vedere că i-a aflat locația acum câteva săptămâni.

Ida ar pica vinovată pentru că restul încă n-au aflat secretul lui Isaak. Eu sunt prioritatea lui.

Mica bombă e deja băgată în lansator așa că nu-mi rămâne de cât să apăs pe buton. Trag în ultimul nivel. Bombele White nu sunt catastrofale. Distruge în jur de o cameră și toți oamenii din ea.

Explozia răsună în tot orașul, apoi noi ne facem nevăzuți spre intrarea în clădire. Val și West se ocupă de pază până ajungem noi. Coborâm podul prin stânga pe o rampă, distanța înălțimii fiind una destul de mică, aproape 3 metri. Restul sunt mult mai sus decât noi, însă pot coborî pe stâlpurile dintre poduri care susțin întreaga construcție.