54384 (standalone)

5

Trecem de vaporul imens privind în jur cu ochii mijiti din cauza ploii, străzile goale și clădirile înalte. Nu e absolut nimeni. Nici măcar un animal. Zici că au părăsit orașul.

Probabil Silas le-a zis să părăsească orașul.

– Nu vă lăsați păcăliți. Hologramele arată identic cu obiectele reale, ne anunță Isaak.

– Să vă uitați după Valerie, spune Cornelia.

Îmi dreg glasul lăsându-mi privirea în spate. Foștii mei prieteni, Ida, Loyd, Lia, Trey, West și Reggie se află răspândiți pe șosea șoptindu-și lucruri sau înjurând. Val, Dumnezeu știe unde e.

Îmi șterg ochii de apa rece, apoi vorbesc.

– Trebuie să înaintăm. Dacă stăm aici nu vom reuși să facem ceva.

– Stați, rostește Trey.

Îmi întorc capul spre el. La fel fac și restul.

– Trebuie să înțelegem că ăsta e testul Ganyei. Are legătură cu ea. Noi suntem doar pioni în plus.

– Și cum am mai zis. Puteți pleca, îi zic pe un ton arțăgos.

– Nu la asta mă refer.

El se aproprie de mine.

– Pe noi ne vor omorî oricum. Poate Ida și Isaak ce vor mai avea câteva șanse la supraviețuire. Vreau doar să știi că eu te ajut pe tine în primul rând. Dorința de a-l doborî pe Silas e la fel de mare, dar nu e mai mare decât legătura dintre noi. Știu cât de bine ne înțelegeam acolo, iar faptul că tu redai viitorul într-un mod atât de ciudat, nu mă îndoiesc că am putea fi prieteni și acum. Astăzi o sa-ți arăt că poți avea încredere în mine și poate cu puțin noroc, îl vom omorî pe Silas.

– Și eu, se bagă Valerie. Ești mișto, fato. Încă am speranță că poate creierul tău va reveni la normal. Te protejăm.

Val îl atinge pe braț pe Trey.

Nu mă așteptam. Credeam că mă urăsc.

– Poate puține dulcegării o vor ajuta pe Stewart acum, zice Isaak cu glas tare. Dar apoi o să vă convingeți. Nu-mi spuneți după că nu v-am anunțat.

Pufnesc, apoi se lasă liniștea. Olivia nu cred că mai are vreo dorință de la mine. Nimeni nu mai are.

Fie.

– Isaak, spun și mă aproprii de el. Ții minte cum voiai să mă ții ca pe o păpușă prețioasă într-un sicriu de ultimă generație? îmi ridic bărbia ca să mă uit la el.

Mi-e inconfortabil din cauza ploii, dar încerc să mă țin bine.

– Când termin cu Silas, tu urmezi.

Fac o pauză, apoi continui.

– Ai venit să-l prinzi și să-l legi, nu să-l omori. Mă încurci, iar asta nu e un lucru drăguț din partea ta. Ești împotriva noastră.

El zâmbește frecându-și bărbia, dar îmi ține piept în continuare. Nu îi e teamă că suntem 7 împotriva lui. El e singur în tot rahatul ăsta.

– Atunci de ce nu mă omori dacă nu vrei să te ajut? mă întreabă batjocoritor.

– Pentru că dorința mea dintotdeauna a fost să chinui persoanele. Nu să le omor. Doar știi asta de la prima rundă a jocului tău stupid, zic rânjind în colțul gurii.

El devine tot un zâmbet, apoi își prinde buza de jos cu dinții. Fix acolo unde se află pierce-ul meu favorit.

– N-o să mă prinzi, șoptește periculos.