54384 (standalone)

2

Am fost ultima la duș. Pedeapsa pe ziua de azi.

Amuzant. Am pățit altele mai rele.

Restul s-au retras în camere. Valerie a rămas la masă făcând ceva pe laptop.

– Noapte bună! îi spun încet.

– Noapte bună, îmi zice. Hei, Mel.

Ridic sprâncenele întorcându-mă spre ea.

– Vrei fructe de pădure?

– Oh, nu. Nu-mi plac.

Își dă ochii peste cap și-mi trimite un pupic.

Îi zâmbesc și intru în cameră. Observ o pungă pe pat.

Hm, nu era aici când m-am dus la baie.

Apuc punga din hârtie. Citesc pe ea N-o mai da în bară. Ești tristă, nu proastă!

Mă încrunt și o deschid. Sunt biscuți cu ciocolată.

West. El a intrat la magazinul ăla de dulciuri.

Zâmbesc din nou. Al doilea zâmbet real.

Oare îi place de mine?

Oh, nu. Gândesc prea departe. E doar drăgut cu mine pentru că a țipat ca un nesimțit în oraș.

Oftez și mă bag sub pilotă. Mănânc toți biscuții din pungă și mă bag la somn.

Mă trezesc dupa vreo 6 ore de somn. Am dormit chiar bine, slavă cerului.

Am puțin mai multă motivație să cobor din pat.

În living sunt doar Reggie si Cornelia.

– Neața! îi salut.

– Neața, hei! Vrei să ne jucăm azi de-a stilistul?

Ridic dintr-o sprânceană.

Cornelia face un bot de cățeluș și fuge până la un dulap. De acolo scoate foarfece și vopsea.

Fir-ar, doar ce m-am trezit.

– Ai multe culori din care să alegi. Am văzut ieri cu câtă admirație ne priveai părul. Știu că vrei cevaaa, se hlizește Cornelia.

Mă aproprii de blatul din bucătărie. Prima culoare care-mi atrage atenția e rozul. Culoarea părului Oliviei.

O ating parcă vrăjită de o simplă cutie.

– Aia? Am și culoare neon. Se vede bombă.

Îmi pune un tub de roz neon în mână.

– D-da. Îmi place asta, spun cu gâtul strâns.

– Iar lungimea? O vrei la fel?

– Da, îmi place lung.

– Fie, iau din vârfuri atunci.

Mă apucă de umeri și mă așează pe un scaun ca pe o păpușă.

– Pot să-ți împrumut și câteva machiaje. Ești cam palidă.

Îmi dau ochii peste cap. Ok, deja mă enervează.

– S-a pus Cornelia pe tine deja? Baftă! îi aud vocea lui Trey când iese din cameră.

– Cred că ar trebui să se joace cu un sac de box, nu de-a coaforul, vorbește Reggie.

Respir zgomotos zgâriindu-mi coapsele cu unghiile.

Nu-l băga în seamă, Ganya. E doar un idiot.

– Are timp și de asta, Reggie. Nu mai fi așa un nesimțit! se răstește Cornelia la el.