54384 (standalone)

2

După 6 luni

Într-un final am găsit cheia în Brise, însă toate materialele erau topite. Habar n-avem cine a furat-o, dar Silas nu pare atât de afectat. Lucrează la alte chestii continuu de atunci, lucru care îi ocupă timpul și gândurile, dar eu tot frustrată am rămas. Isaak a zis că e făcut pentru mine jocul găsirii cheii, însă am găsit-o mult prea târziu. Era distrusă și nefuncționabilă.

Roboții acum trebuie să fie făcuți din nou sub o altă metodă de pornire. Isaak lucrează iar la asta, însă o face extrem de încet. Se pare că e destul de dificil.

Pe de altă parte, în tot timpul ăsta m-am conformat a ceea ce era nevoie să fiu și să fac. Lucrez alături de el și echipa lui Silas la baza din Crassa. Echipa care a influențat continente întregi. Proiectele sale s-au răspândit în întreaga lume ca în viața mea artificială.

Silas e un adevărat om de afaceri, iar Isaak îi e mâna dreaptă acum, dar și cel care îi sapă groapa pe la spate.

Cât despre mine și Isaak.. încă îmi vine să-i sparg fața de câte ori îl văd.

Dacă nu reușește nici de data asta să ia legătura cu Olivia o să vadă el. Ești atât de isteț, dar nu poți lua un bilețel pe ascuns? Oh, te rog.

Nici acum nu m-am văzut cu Olivia. N-am avut cum, dar cel puțin mă liniștește faptul că e în viață și o imagine cu ea de pe niște camere de luat vederi din Brise.

Deocamdată pe aici e liniște și pace. În lumea dușmanilor.

Oare chiar suntem dușmani? Silas nu și-a dorit să distrugă lumea, doar s-o dețină.

Însă.. Viața personală a oamenilor este în mâinile noastre. Mda, e grețos și imoral, dar sincer începe să nu mă mai intereseze. Am tot ce mi-am dorit. Casă, mâncare, un job. M-am dezvoltat din punct de vedere fizic, prietena mea e în viață, la fel și mama, cu toate că încă n-am luat legătura cu ele.

În concluzie, nu duc grija zilei de mâine. Atâta timp cât Silas nu vrea să distrugă omenirea, sunt ok cu tehnologia lui dubioasă.

Încă mă gândesc dacă chiar sunt sociopată, cum mi-a zis Vlad.

Oftez văzându-o iar pe Alicia cum gătește pe ecranul calculatorului. De trei zile încoace mănâncă numai fructe de mare. Nu s-a săturat și ea?

– E timpul antrenamentelor, Stewart!

Isaak mă face să tresar și îl bombăn încet, dar suficient de tare cât să mă audă.

E pauză. Pa, fostă a lui Silas!

Ăsta e unul dintre task-urile mele part-time. Să o urmăresc pe fosta iubită a șefului. Încă e obsedat de ea.

Hm, oare Isaak încă mă place?

Cred că ar fi cazul să rămân în bustiera de fitness, din nou. Rânjesc amintindu-mi de ultima dată când se uita obsesiv la mine îmbrăcată cu o bustieră alături de o pereche de pantaloni scurți. Îmi place validarea lui. Și să-l scot din minți.

– Bună și ție, comandante! îl salut pe Isaak.

El își dă ochii peste cap și mă lasă să intru prima în lift.

– Azi te antrenezi și cu Trey. Trebuie să plec mai devreme cu Silas.

– El nu se pricepe la fel de bine..

– Încetează cu sclifoseala. Știu ce faci.

Strâmb din bot și pășesc în sala de antrenamente.