Perspectiva unei musculite pe tavan:
Se napusti asupra lui facandu-l sa se izbeasca cu forta pe podeau rece. Isi scoate cu o miscare de expert pistolul din teaca si i-l pune la tampla.
- TU! Afurisitul dracului. Cum indraznesti sa nu te subordonezi ordinelor mele? Chiar ai crezut ca o sa scapi? Chiar ti-ai inchipuit pentru o fractiune de secunda ca nu voi afla, ca poti sa actionezi pe la spatele meu?
Cel atacat se uita disperat, incercand sa gaseasca o cale de iesire. Ochii ii mergeam alert dintr-o parte in alta, iar in ei se putea citea pe langa teama si o oarecare resemnare...
- Sefu, nu am putut, imi pare rau ca ti-am incalcat ordinele dar pur si simplu nu am putut.
Pradatorul se apleca mai tare asupra cele nesubordonat si ii apara mai tare tampla cu pistolul.
- Nimeni se pare ca nu poate. Te-am trimis pe tine deoarece te credeam mai bun si mai antrenat in ceea ce faci. Trebuia sa o omori. Sau macar sa-i lasi un semn care sa o bantuie toata viata. Se pare ca nu pot sa ma bazez pe voi. Trebuie sa fac de unu singur daca vreau sa iasa cum trebuie.
Se ridica pe jumatate, dar se cobora brusc iar asupra lui lovindu-l puternic peste fata cu capatul pistolului. Impactul il facu pe atacat sa isi stranga ochii si sa spere ca lovitura nu se va mai repeta. Ar fi vrut sa se ridice si sa-l macelareasca pe seful lui, dar din pacate era in dezavantaj, iar o razvratire ii va aduce mai mult ca sigur moartea. Seful se ridica de pe el si se indrepta spre usa. Se intoarse cu o privire acra si cu gura stransa. Ridica pistolul indreptandu-l spre victima. Se auzi un zgomot infernat, urmat de inca unu la fel de neasteptat si la fel de galagios. Isi lasa pistolul jos si deschise usa spunand:
- A fost ultima ta greseala!
Ammy p.o.v :
Sunt confuza. A plecat atat de repede, de parca fiecare gest al meu il ardea. Se vedea in ochii lui ca sufera si nu stiu de ce. Se vede ca ar vrea sa spuna mai multe, sa isi deschida pentru prima data inima in fata mea, dar s-a abtinut, a preferat sa taca. Acum, daca stau sa ma gandesc... nu il cunosc asa de bine pe cat am crezut dintotdeauna...nu stiu ce face cand nu e cu mine, nu stiu cine il suna in mijlocul noptii de il face sa fuga de oriunde ar fi. Nu mi-am pus niciodata intrebarea asta dar "Cat de bine il cunosc?". Are ochi albastri si patratele (detalii fizice care nu spun nimic de personalitatea lui), niciodata nu se exteriorizeaza prin cuvinte, niciodata nu a spus "mi-e frica", nu mi-a cerut ajutorul niciodata si nu mi-a povestit despre viata lui. Stiu ca ii este greu sa isi deschida inima, pentru ca a fost parasit de ambii parintii de la o varsta frageda, dar eu sunt eu, eu sunt prietena lui cea mai buna, am fost acolo langa el, la bine si la rau, cand a ras si cand ii s-au adunat lacrimi in ochi, pentru ca nu l-am vazut niciodata plangand. Toata aceasta poveste cu psihopatul care ma urmareste ma face sa il caut in fiecare persoana, dar nu am absolut niciun motiv sa cred ca este JD. Nu m-am rani niciodata, nu mi-ar face asta...
Adorm cu gandul la totii care ma urasc si care m-ar dori moarta...
Picioarele ma dor iar plamanii ma inteapa de la atata alegat. Durerea din cosul pieptului se intensifica la fiecare pas, iar strada pare sa se lungeste non-stop. Sunt prinsa! Nu mai am scapare! Nici nu stiu de ce fug, dar nu ma pot opri, o voce din cap imi tot tipa "Fugi!!!". Imi intorc cu greu capul si vad ca in spatele meu este el, merge linistit, dar pare ca la fiecare pas este mai aprope. Imi intorc privirea spre inainte si fug in continuare, mai tare acum ca stiu si motivul. Stiu ca visez. "Trezeste-te, Ammy!!!". Inchid ochii si scutur puternic din cap. "Haideee!". Simt cum imi pierd balansul atunci cand piciorul meu se impiedica de un lucru pus in cale. In timp ce cad imi inchid ochii si ii acopar cu mainile, sperand sa nu ma lovesc cu capul de astfaltul rece. Cazatura imi provoaca rani pe maini si pe picioare, care din cauza adrenalinei, sau a visului, nu ma dor. Ma intorc punand un picior in pamant ca sa pot sa ma ridic. Privirea imi cazu pe obicetul de care ma impiedicasem "Dumnezeule, Ally!" Tipetele imi ieseau fara sa le pot controla din gat. Ochii neinsufletiti ai prietenei mele ma fixeaza iar buzele ii sunt ridicate intr-un zambet sters care ii arata caninii albi si ascutiti. Sunetele mele de groaza continua in timp ce ma dadeam in spate deoarece el se apropia tot mai tare. Spatele mi se lipeste de peretele unui bloc vechi si murdar iar raceala lui ma face sa ma cutremur. Lacrimile mi se ingramadesc in ochi si simt cum gatul mi se usuca din ce in ce mai tare. Cu o ultima sfortare reusesc sa mai scot un urlet de groaza, care reusi sa sperie ciorile ce se adunasera in jurul prietenei mele. Ma ia de maini si incearca sa ma ridice. Ma zbat cat pot si lovesc cu pumnii in stanga si in dreapta. "Lasa-ma in pace!!!" Lacrimile mi se rostogolesc pe obraji si imi strang ochii atat de tare incat ma doare.
- Ammy! Ammy! Esti in siguranta! Ammy, potoleste-te!
Nu ma pot opri din dat din maini, lovesc unde apuc nepasandu-mi pe cine nimeresc. Vreau sa plece, sa ma lase in pace.
-Ammy, sunt eu! Calmeaza-te! Sunt aici! Nimic nu te poate atinge acum.
Imi deschid ochii incet si il vad. JD... Tot corpul mi se relaxeaza iar ochii mi se umezesc iar. Nu stiam ce spun, cum sa reactionez, stiam ca e aici sa ma ajute, stiam ca tot ce vrea este sa ma protejeze insa nu toata fiinta mea era sigura de asta. Cu toata puterea pe care o fata o poate aduna, am scuipat cuvintele printre dinti:
- Du-te dracu!
