Nimic nu pare mai ingrozitor decat sa stii ca urmeaza sa mori, sa fii ucis fara mila, ei bine, de catre o persoana fara suflet. Dar ce se intampla cand persoana aceea pare, dupa multi ani de incercari, sa si-l gaseasca? Din pacate, oricat de frumos ar suna, nu e la fel si in realitate. Nimic bun nu poate iesi din asta...
Urmatoarea mea victima este aleasa...tot ce pot face acum este sa astept momentul oportun cand sa imi pot pune planul in aplicare. Va dura o vesnicie, stiu asta, de fiecare data acest timp a parut interminabil, acest moment in care stau, astept sa vad daca prada cade in capcana pregatita atent de mine. Desi stiu ca e imposibil sa-mi scape, intotdeauna stau si privesc sa vad daca nu cumva planul meu are o fisura care bineinteles ar duce la demascarea si spre final prinderea mea.
Ammy Thomson...ah! ce nume frumos. Pacat ca in scurt timp numele ei va fi citit numai pe o piatra funerara si in ziarul de maine dimineata. Parca vad deja prima pagina "O eleva din statul Arizona a fost gasita moarta, cu gatul taiat si cu trei degete de la mana stanga retezate.", si eu voi rade, pentru ca sunt singurul care stie cine a putut face "un lucru atat de oribil".
Uite-o, iesind din pub fara sa stie sau sa se gandeasca ce o asteapta dupa colt, nestiind ca in maxim cinci minute nu va mai fi atat de sigura, sau macar in viata. Parul castaniu deschis ii flutura aiurea jucandu-se cu vantul care in curand va purta mirosul sangelui ei in jurul orasului. O privire rapida, flugera spre mine, iar in sufletul ei eram sigur ca se instalase deja groaza si frica de moarte. Si astfel...planul meu era gata sa inceapa.
M-am furisat in spatele ei, mergand ca o felina, incercand sa nu fac niciun sunet care m-ar putea da de gol. Ma asteptam din minut in minut sa se uite in spatele ei, sa ma observe si sa o ia la fuga. Am urmarit-o indeaproape, cu sufletul la gura, pregatit sa ii tai cele doua degete si apoi aorta. Insa ea nu parea ca ma observa, nu parea ca are cea mai vaga idee ca in mai putin de doua minute se va impiedica de un cadavru, va cadea lata dandu-mi ocazia sa ii distrug corpul si sa ii iau viata. Se apropia de locul unde am asezat cadavrul, iar eu ma apropiam si mai tare de ea, in speranta ca imi va simti prezenta si va fugi. Inca putin, la nici 3 metri in fata ar trebui sa fie locul mortii sale. "Hai, intoarce-te! Priveste-ma! Fugi!".
Speranta mea muri odata cu momentul in care am vazut-o sarind nepasatoare peste mortul pus in cale, adica Abby Robinson, stiuta si ca prietena ei cea mai buna. In ciuda faptului ca vederea ei ar trebui sa o faca sa tipe, sa planga, sa urle de durere, nimic din ce speram nu s-a intamplat.
