Mă trăntesc pe jos respirând greoi. Să te antrenezi să ajungi asasin sună mult mai uşor decât este de fapt. Antrenamentele sunt multe, dese şi obositoare (şi ce-i drept nu mă pot lăuda cu o forţă, costituţie şi rezistenţă fizică demnă de un asasin). JD se uită revoltat la mine. Ştiu ce gândeşte. Dacă aş fi în locul lui aş gândi exact la fel, nu-l condamn.
-Uită-te la ea. Cea cu abilităţile pe care Şefu' le laudă. Abia se poate ţine pe picioare. Iar de omorât, nu poate omorî nici o muscă fără să îi pară rău trei zile după. Eu am fost crescut de ei, antrenat de ei şi nu am primit niciodată atât de multă laudă şi recunoaştere, spun eu cu voce tare.
JD se uită uimit la mine.
-Te-am prins aşa e? râd eu în timp ce mă ridic greoi. Asta gândeai. Te cunosc mai bine ca oricine, nu uita asta. Aşa că ia-ţi o mască dacă ai de gând să mă mai antrenezi fără ca eu să te citesc ca pe o carte deschisă.
-Nu ştii totul despre mine. Aşa că lasă vorba şi antrenează-te ca un adevărat asasin ce toată lumea crede că eşti. Talentul înnăscut, care nu are nevoie decât de câteva luni să iasă pe teren, spre deosebire de noi restul care am aşteptat de la trei ani în sus fiindca, vezi Doamne, "Nu eram încă pregătiţi.". Nu ştie pe cine scoate pe teren. Nu eşti capabilă să lupţi nici 10 minute fără să te prăbuşeşti gâfâind la sol. Halal asasin!
Râse ironic în vreme ce îşi dădea jos mănuşile de box de antrenament si genuncherele. Da! Purta genunchere ca un novice. Cică ţinea la siguranţa lui, dar atunci când sărea de pe un bloc de altul şi in gol de la 10 metri înalţime, nu se gândise niciodată să işi pună o cască de protecţie.
- Băbălăule.
Am reuşit sa profit de neatenţia lui pentru a-mi desface esarfa de la brâu. Sărind în spatele lui ca o felină, l-am legat la ochi reuşind astfel să-mi creez un avantaj.
-După atâţia ani în branşă tu crezi că pentru a fi asasin trebuie doar să ai abilităţi fizice?
- Dar tu, crezi că o eşarfă mă poate face neputincios? Pariez cu tine pe un antrenament că te pot bate. Dacă mă baţi eşti scutită de antrenamentele de mâine, vei avea liber toată ziua să faci ceea ce îţi doreşti. Dacă voi câştiga diseară trebuie să mă însoţeşti la o întâlnire.
Am pufnit în râs aproape căzând de pe spatele lui.
-O întâlnire? Dragă, mă simt flatată, dar nu eşti genul meu.
-Nu o astfel de întâlnire. Trebuie să ne infiltram într-un campus universitar pentru a răpi şi bineînteles constrânge un IT-st briliant să se alăture firmei noastre. Multă lume îl vrea.
-Şi ce te face să crezi că va veni cu noi?
-Vei vedea, spuse el stăpân pe sine. Start!
Mă lua de după umeri şi pe dădu peste cap trântindu-mă de salteaua care ocupa toată sala de antrenament. Asta însemna război, fără doar şi poate. Mă avânt asupra lui doborându-l. Îi prind gâtul cu o mana în timp ce cu cealaltă mână trag de încheietura ei spre mine. Trag mai tare. Îl aud cum scrâşneşte din dinţi şi cum rotiţele îi merg în încercarea de a întoarce situaţia în favoarea lui.
-Te declari bătut? îi şoptesc în ureche un pic mai senzual decât îmi propusesem.
Împinge brusc din picioare, mă aruncă peste cap şi se aşează deasupra mea, cu degetele încleştate în jurul încheieturilor mele trântindu-mi bratele deasupra capului. Îi simteam respiraţia pe faţă şi un val de căldură mă cuprinde. Mirosea a mentă şi tutun. Se apropie mai mult lipindu-şi obrazul de al meu. Simţeam cum fire din barba lui mă înţeapă şi mă gâdilă în acelaşi timp. Închid ochii şi savurez momentul. Timpul se scurge leneş, iar respiraţia lui este singurul zgomot din jur. Eram relaxată, bataile inimii mi se stabilizau şi se corelau cu ale lui. Respiraţia ni se uniformiza. Îl simţeam mai aproape ca nicioadată, ceea ce îmi plăcea şi mă speria în acelaşi timp.
-Să înţeleg că te dai bătută.
Fir-ar! Uitasem de asta.
-Te-am lăsat să câştigi. Chiar mi-aş dori să ies pe teren, spun îngânfată.
-.-
