"Imi e sete de sange, de sange proaspat care sa-mi pateze mainile si fata in timp ce tasneste ca un izvor cald din corpul urmatoarei mele victime, insa e imposibil sa ies la vanatoare astazi, desi fiecare fibra a mea tipa si zvacneste la auzul acestui cuvant...sssssss...ah! Ce senzatie, cata placere."
Era atat de linistitor sa imi scriu gandurile pe aceste hartii, atat de bine sa ma eliberez si sa spun exact ceea ce simt. Nu am mai facut asta pana acum. N-am mai spus nimanui sentimentele care ma macina, si nu din pricina constiintei incarcate de pe urma atator victime, ci din cauza dorintei mele de a ucide, din cauza dorintei de a-mi pune masca si de a iesi la vanatoare, de a omori pe oricine imi iese in cale. Daaa... sa ii vad tremurand de frica cand ma zaresc, cum se uita la mine ca la Dumnezeu, implorandu-ma sa-i crut.
Insa acum nu mai am timp sa visez si sa-mi doresc ceva ce nu pot obtine azi, ceva ce mi-ar satisface a doua personalitate, adevarat mea fata pe care nu a descoperit-o nimeni. Oare cat mai pot indura, cat de mult ma mai pot preface, cat mai dureaza pana cand cineva isi va da seama cine, sau mai degraba, ce sunt?
Am scos cheile din buzunar (intotdeauna stateau acolo pentru a impiedica pe oricine sa aiba acces la ele) si am tras de sub pat un "cufar" cum imi place sa-l numesc, cufarul meu sangeros, cufarul mortii. In el se aflau pretioasele mele, cutitul, masca si costumul meu de pradator. Acel iz de sange imi patruse in nari. "Camelia Freeman. Ce pacoste ai fost. Nu te mai opreai din alergat! Chiar credeai ca vei putea scapa." Imi simteam rasul malefic cum mi se aseaza pe fata si revedeam scenele ultimei mele crime. Camelia, blonda, inalta, frumoasa, o scorpie. Si-a batut joc de mine in repetate randuri, venise randul ca eu sa-mi bag cutitul in ea. Era atat de disperata in fuga ei, atat de credula ca va putea scapa, dar bineinteles, n-a reusit. Imi aduc atat de bine aminte tipatul ei strident, ascutit cand i-am taiat cele doua degete, acele guri de aer disperate pe care incerca sa le ia dupa ce i-am retezat gatul. Ah! Cat a fost de dulce sa o vad in agonie, sa o vad cum se zbate, sa ii vad fata socata atunci cand mi-am dat masca jos si a vazut cine sunt, cu cine se pusese de atatea ori, cine pana la urma i-a luat viata.
