-Accept, am spus ghidată doar de impuls.
L-am văzut pe JD îndepărtându-și cuțitul și zâmbindu-mi larg. Știa că vii ceda, de fapt, nii nu era așa greu să-ți dai seama că asta voi face. Nenorocitul mă amenință cu moartea! Mi-a delegat mâinile, picioarele și apoi întreg corpul redându-mi, în sfârșit, libertatea. Oricât de mult mi-aș fi dorit să fug mâncând pământul, fără să mă uit înapoi, știam că asta asta ar însemna începerea unei vieți de fugare, ascunzându-mă de oamenii alături de care mi-am petrecut jumătate din viață, care mă știau mai bine decât mă cunoșteam eu, în care am avut o încredere oarbă.
Am înghițit în sec și am simțit cum mi se oprește inima atunci când m-a luat de mână. Am încercat să mă îndepărtez, însă vocea lui ripostă calm.
-Ai vrea să te las singură și să te privesc în timp ce te lovești cu capul de toți pereții? Aș putea face asta. Ești teoretic un asasin. Trebuie să înveți să te descurci în orice situație.
L-am strâns mai tare de mână și l-am lăsat să-m ghideze pașii prin întuneric.
-Și spune-mi, continuă JD, ce mai vrei să știi despre Academie.
Aveam atât de multe întrebări pe care mi-aș fi dorit să i le adresez, mi se amestecau în cap făcând până și o simplă întrebare să pară imposibil de pus.
-Totul, am reușit într-un final să articulez. Până la cel mai mic detaliu.
-Imposibil. Vei afla totul la momentul potrivit și prin propriile experiențe, așa cum am făcut toți.
-Bine...atunci de ce eu? De ce m-ai ales pe mine?
-Știam de când te-am cunoscut că este posibil să vină după tine, dar am crezut că au renunțat la idee, având în vedere că Asasinii se aleg de mici și până la vârsta de 16 ani, pentru a fi ușor de modelat și transformat. Când am văzut că împlinești 17 ani și nimic nu se întâmpla, am respirat ușurat, am crezut că te-au uitat, până în noaptea în care ai fost atacată. Atunci mi-am dat seama că au planuri pentru tine și că nu te-au uitat, ci pur și simplu au așteptat momentul oportun pentru a te recruta. Unii dintre Asasinii noștrii sunt, intr-adevăr criminali. Simt acea chemare, acea căldură a sângelui. Pe aceștia încercăm să-i educăm în direcția codului asasiniilor. Tu ai fost atacată de acest tip de asasin. Era trimis cu un scop, cu o misiune, atât în privința ta cât și a lui. El trebuia să se controleze și să nu te omoare, iar tu trebuia să dovedești că ai calitațiile necesare. Și din păcate, a-ți trecut testul amândoi.
-Să înțeleg că era o posibilitate destul de mare ca eu să mor în acea noapte?
-Cred că amândoi știm că erai conștientă de asta încă de la început.
-Da... Am spus înghițind încă odată în sec. Și tipul care a încercat să...știi tu...
-Omoare! Trebuie să spui. Crimă, sânge, cadavru, omor. Sunt cuvinte pe care le vei auzi și folosi zilnic.
-Așa...Cine e?
-Nu pot să-ți spun asta. Chiar dacă nu realizezi acum, cu timpul îți vei da seama că simți nevoia să te răzbuni pe persoana respectivă și nu putem permite așa ceva. Dacă te face să te simți mai bine, pot să îți spun că a avut clipele lui de chin.
-Povestește-mi, m-am auzit spunând, surprinzându-mă cu afirmația mea.
-Mentorul a vrut să îi dea o lecție fiindcă nu a respectat misiunea. Trebuia să te omoare, de asta fusese trimis, dar un asasin nu poate omorî un alt asasin pentru că simte o atracție și o înrudire prea puternică în direcția lui. Teoretic, a încălcat misiunea, practic, a reacționat exact cum ar fi făcut-o fiecare. Dar pentru a se învăța minte, Mentorul a decis să îl împuște.
-Deci e mort?
Am simțit cum un nod mi se formează în gât. Un om era mort din cauza mea?
-Nu. Mentorul a tras intenționat pe lângă. Știu că sună dubios, dar te vei obișnui. Ai grijă la cap, mi-a spus în timp ce mă împingea în interiorul unei mașini. Din momentul aceasta viața ta va deveni tu totul alta. Într-un fel mă simt extrem de bucuros că te am lângă mine.
Mă luă în brațe. Primul meu sentiment fu de repulsie, imaginea lui amenințându-mă cu un cuțit dominându-mă. În câteva clipe imaginea dispăru, în locul ei apărând nenumărate secvențe cu el având grija de mine și susținându-ma. Am topit în brațele lui, gândindu-mă la ce avea să urmeze, la viața mea de asasin...
