Mainile insa nu-mi dadusera drumul, ci dimpotriva, am simtit cum se inclestara mai tare in jurul incheieturilor mele. Simteam deja vanataile urate ce avea sa apara in timp ce degetele si unghiile lui imi intrau in carne. Gura mi se deschise in incercarea de a tipa sau macar de a spune ceva, deci nici un sunet nu reusi sa iasa din gatul meu mult prea uscat. Ma trase mai aproape hipnotizandu-ma cu ochii lui de un albastru abisal :
- Eu? Eu sa ma duc dracu'? Dupa tot ce am facut pentru tine, dupa tot chinui pe care l-am suportat numai pentru tine, dupa toate bataile pe care mi le-am primit incercand sa te apar? Eu sa ma duc dracu'?
Vocea lui tuna in toata casa, urechiile imi tauiau, iar ochii mi s-au inchis instictiv in incercarea mea de apara de sunetele ucigase ce pareau ca ma ataca din toate colturile. Cu o smucitura ma zdruncina din toata incheieturile si am simtit cum oasele de la mana imi pocnesc sub stransoarea mea in timp ce el repeta in continuu :
- Eu? Eu sa ma duc? Eu?
Scupa cuvintele printre dinti in timp ce ochii imi aruncau fulgere pe care le puteam simti pana pe sira spinarii. Zdrunciturile se oprira, iar manile parura sa ma elibereze pentru moment. Se ridica de pe pat, inca tinandu-ma octatica si tragandu-ma dupa el. Nu ma puteam opune asa ca m-am ridicat in genunchi, supusa, pe pat. Imi dadu drumul la maini, timp in care am avut timp sa imi recapat suflul si sa-mi adun fortele pentru a-l infrunta. Nu prea stiam ce sa spun. Ceva din mine tipa ca nu mai este persoana pe care o stiam, ca ceva s-a schimbat, si nu in bine, ceva care s-ar putea sa imi afecteze viata, asa ca impulsul tipic organismului in fata unui corp strain a fost sa il respinga. Gura se deschise singura, parea ca nu am nicio putere asupra ei sau asupra restului corpului. Singurele mele ganduri constiente erau acelea in care sesizam ca nu pot sa-mi controlezi faptele si muschii. Creierul meu intrase pe control automat, iar muschii actionau sub impulsul depistarii si eliminarii celui care ma ranise cu cateva secunde inainte. Mainile mi se stransera in pumni, iar scrancetul dintilor deveni din ce in ce mai pronuntat. Mi-am ridicat ochii din pamant fixand direct ochii lui la fel de plini de furie.
- DA! Tu!
Tipatul meu se lovise de pereti si ricosa inapoi la urechile mele, pentru a-mi da seama ce catastofa am provocat. I-am vazut pieptul respirand mai greu si mainile pregatindu-se de atac. Stiam ca nu o sa ies bine din toata povestea asta. Acum stiam asta... Cu cateva luni in urma, daca mi-ai fi spus ca JD ar fi in stare sa se atinga pana si de o musca ti-as fi ras in fata. Dar creierul imi repeta la intervale regulate : "Acesta nu este JD pe care il stiai." Nu voiam sa cred asta, nu inca... Aveam nevoie de dovezi clare ca s-a schimbat si nu le puteam obtine decat daca il provocam. Capul imi zbura pe o parte in timp ce o arsura puternica imi cuprindea tot obrajul. M-am simtit plutind prin aer cateva secunde buna pana cand, in sfarsit, corpul meu atinse patul si toate oasele mele au pocnit la unisol. Pe fata mi se simteam cum se formau urmele degetelor sale si stiam ca aceasta era confirmarea mea. Asta nu era JD... sau poate nu l-am cunoscut eu niciodata cum trebuia si am avut incredere intr-un fals.
Am simtit greutatea patul lasandu-se sub greutatea lui si pentru un moment am crezut ca venea sa-si ceara scuze. Ideea mea se schimba instant atunci cand am simtit mainile lui reci cuprinzandu-mi gatul si incepand sa-l stranga din ce in ce mai puternic. Trageam de degetele lui in incercarea mea de a ma elibera si de a putea respira. Simteam cum aerul nu imi mai intra corespunzator in plamani si imi auzeam incercarile disperate si sunetele sfasietoare pe care le scoteam. Ma zbateam, dadeam din picioare, din maine, incercam sa-l lovesc, sa-l zgarii insa nimic nu functiona. Am simtit cum ochii mi se dau peste cap si tot corpul mi se relaxeaza. In jurul meu se facu negru complet.
