Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 15

Alin:
    
Sirena unei ambulante ce trece in viteza pe bulevardul principal ajunge la urechile noastre și ne scoate pe amandoi din transa in care am căzut si-am fost cuprinsi de amintiri.
Ma las mai pe spate in banca pe care stam la soare și privesc fara o tinta anume blocul turn de peste drum.
-Oare ce mai face?intreaba Lya in soapta si ii simt privirea cum si-o tinteste pe mine.
-Nu stiu,dar sper ca e bine,raspund cu gândul la bruneta a cărui drum s-a impletit pentru mulți ani cu al meu si care a fost mai ceva decat o sora pentru mine.
As fi sărit pentru ea la gatul oricui mai repede decât as fi facut-o pentru surorile mele fiindca ea a fost cea care a intervenit în soarta mea in momentele critice și mi-a întins o mana de ajutor. A fost acolo când nu mai știam ce sa fac si încotro s-o iau. M-a ghidat cum a știut mai bine și nu m-a lăsat sa cad. Un lucru pe care n-am cum sa-l uit vreodata.
-Si eu sper ca a ieșit de tot din lumea ei,replica Lya si intorc incet capul spre chipul său.
Emotiile din urma amintirilor pe care le-am depanat impreuna inca ii mai străbat fata,iar in ochii verzi vad cum s-ar topi in bratele mele daca as imbratisa-o.
-E păcat ca n-a putut sa vina,zic,iar ea incuviinteaza din cap. As fi vrut sa o revad,dar poate o sa se întâmple lucrul asta cu alta ocazie,insa...pana atunci spune-mi mai bine cum de te-ai incurcat cu unul care te-a dat într-un final pe alta?vreau sa stiu,iar fulgerele incep imediat sa se descarce in privirea ei.
-Sunt tare curioasa și eu cum de una ieftina a reusit sa-ti puna capac,mi-o intoarce pe un ton răutăcios si ranjesc in coltul gurii pentru ca își scoate coltii la mine.
-N-am nimic de ascuns Lya...chicotesc incet si sumbru in barba. Am sa devin pentru tine precum o carte deschisa daca asta iti dorești.
-Bine!exclama si isi sprijină un cot pe spatarul băncii,apoi isi prinde fata in palma și isi lasa capul intr-o parte. Hai sa continuam cu amintirile pana cand ajungem la evenimentele din prezent,propune si ridic o data din umeri.
-Daca asta iti dorești...las cuvintele in aer,iar ea incepe sa aprobe de cateva ori din cap.
-Aha...asta vreau si mai exact ma interesează cum de tu si ea v-ati apropiat la un moment dat intr-atat de mult încât ai ajuns sa stai peste noapte și la ea acasă?pune întrebarea si,desi încearcă sa-si mascheze gelozia din glas,detectez undele de furie si ma abțin sa nu rad din tot sufletul.
-Nu-mi spune ca ai fost invidioasa pe ea?!ii cer amuzat.
-A existat o perioada de timp în care ajunsesem sa ma gandesc obsesiv la lucrul asta,mi-o tranteste in fata. Mai exact după ce am început clasa a cincea,apoi cand ai ei s-au mutat în cartier,iar tu erai mai mereu pe langa ea.
Clatin din cap cu zâmbetul pe buze si o privesc intr-un mod comic.
-Stef a fost acea persoana care a dat totul pentru mine exact la momentul potrivit atunci cand lumea din jurul meu o lua razna si stăteam mai mult pe langa ea fiind ca nu aveam cum altfel sa-i mulțumesc pentru sustinere,decat sa-i port de grija la randul meu.
-Eram si eu conștientă de lucrul asta,dar intr-un colt al mintii am ajuns sa ma intreb de cateva ori dacă nu cumva a fost ceva mai mult intre voi decât o frăție?
Rad in mine si intind o mana sa o mangai pe par,apoi zbuciumul ce i-l trezesc pe interior ii face ochii sa tremure.
-Stef a fost speciala. Inca este pentru mine fiindca a facut multe ca sa ma ajute la nevoie,dar tu...zic si un zambet imi apare pe buze. Tu ai fost fata la care am visat toata copilăria mea si mulți ani după ce am plecat de langa tine. Asta pana in ziua in care sa te inchid in mine a fost necesar ca sa nu o iau razna.
Incepe sa-si muste buza de jos si isi înăbușă un suspin cand arunc cărțile in joc si le dau pe toate pe fata.
-De ce nu te-ai întors?ingaima cu greu. De ce nu m-ai cautat?
Oftez.
-Pentru ca drumurile noastre au devenit foarte diferite,Lya,rostesc pe un ton profund,in vreme ce imi las mana sa alunece pe parul ei si o mangai usor cu degetele pe un obraz. Eu nu aveam cum sa-mi dau noul trai ca sa ma intorc in România. N-as fi avut ce sa fac aici pe vremea aia,iar sa muncesc pe un salariu de nimic nu mi-ar fi convenit. Ce voiai sa fac dacă te cautam? Sa ajung din nou sa mor de foame?
-Am fi gasit o soluție daca voiam,raspunde si clatin din cap.
-N-as fi avut cum sa traiesc cu gândul ca nu am destui bani sa ma intretin,sa trăiesc la un alt nivel,iar pe deasupra sa-ti ofer ceva mai mult tie. Banii din tara n-ar fi fost deajuns sa fac toate lucrurile astea. Iar o relație la distanta n-ar fi funcționat.
Pufneste.
-N-ai de unde sa știi. Nici macar n-am încercat,imi scoate ochii si arunca pe mine toata ciuda ce o arde pe dinauntru.
-Stii ca n-ar fi funcționat,insist,iar ea își da ochii peste cap.
-As fi venit după tine,mi-o tranteste sigura pe ea. Cumva tot am fi facut sa fie bine daca am fi vrut.
„Poate...dar daca asa ne-a fost scris,cu siguranta a fost mai bine. Daca cel de sus a considerat ca e necesar sa ne dezvoltam separat și nu impreuna,sunt impacat cu gândul asta. Decat sa forțezi lucrurile,mai bine lași soarta si destinul sa-si faca jocul lor. Uneori e mai bine sa mergi o data cu valul,decat sa te împotrivești lui.”
-In fine...zice oftand cand tăcerea se lasa peste noi si o vad cum isi muta privirea de pe mine. Povestim mai departe?
-Da...ce vrei sa ne amintim?
-Perioada in care ai ajuns sa conduci borfasii si cea in care stateai foarte aproape de Ale si familia ei.
Surad.
„Daca isi imagineaza ca o sa afle de vreo nefacuta din partea mea cu privirea la bruneta ce a stat intre noi,atunci o sa rămână interzisa,fiindca nu exista asa ceva. I-am spus ca nu am avut treaba cu ea cu toate ca din exterior probabil părea mai mult decât o fratie,dar asa cum am zis,bruneta n-a insemnat pentru mine altceva decât un altfel de sora pentru care as fi facut totul ca sa o știu bine.”
 
*****
 
Sfarsit de clasa a patra...