Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 5

 Natalia:
 
Au trecut trei săptămâni de cand nu mai am liniste. De cand pandesc ca un pradator telefonul lui de fiecare data prin casa doar ca sa-l prind din nou pe picior greșit,insa,de fiecare data cand reusesc sa-l verific nu mai găsesc nimic.
Lucru ce ma scoate din minti,fiind ca nu-l mai suport prin preajma mea,dar nici nu am cu ce sa-i scot ochii,apoi sa-i cer sa-si faca dracu bagajul si sa dispară din viata mea.
Din cauza asta am ajuns în ultima perioada sa fiu ca un robot. Dorm fara sa ma odihnesc,manac fara sa simt gustul mâncării și sunt tot mai mult lipsita de vlaga.
La munca abia mai dau randament,pentru ca n-am nici un chef de viata. Ochii aproape ca-mi sunt băgați în fundul capului,iar cearcănele tot mai adânci pe fata mea de la o zi la alta. Noroc ca sunt un makeup artist priceput si imi ascund cu lejeritate imperfecțiunile ce le-am dobândit mai nou in urma dezastrului care a dat navala in viata mea. Dar cine ma cunoaște,isi poate da seama cu usurinta ca nu sunt bine,fiindca tristețea din ochi nu o pot masca cu absolut nimic pe lumea asta.
Lucru ce alor mei nu le-a scăpat din vedere și nici macar lui Samir nu i-a rămas indiferenta fata mea tot mai chinuita. A devenit tot mai îngrijorat fiindca nu înțelege ce e cu mine,iar eu inventez fel și fel de motive ca sa nu dau glas amarului ce-mi curge prin vene pana cand n-am sa detin din nou dovada faptului ca are pe alta si ca m-a înșelat. De asta si mamei i-am cerut sa-si tina gura si sa nu dezvăluie nimic din ce i-am spus. Pentru ca vreau sa-l prind cu mâța in sac,insa pana atunci ma fortez sa tac pentru ca imi place sa vorbesc cu subiect si predicat,cu lucruri concrete și cu dovezi incriminatorii ca sa nu mai poată nimeni face nici macar un pas in preajma mea.
De cand ma stiu am fost mereu cu câțiva pași inaintea altora cand mi-a casunat pe ei,iar Samir nu o sa fie excepția mea de la regula. Si cu el am sa joc la fel,ca sa nu-i dau sansa sa ma intoarca ca la Buzău și sa faca in asa fel incat sa scape basma curata.
Atunci cand eu am sa deschid gura,el o sa trebuiască sa taca,sa bage dupa coada între picioare si sa isi ia tălpășița de langa mine. Pentru ca urasc sa ma ia cineva de proasta. Urasc cand omul nu e asumat si nu spune verde in fata ce are pe suflet. Nu-mi place cand se joaca la doua capete si mai ales când imi insulta careva inteligenta.
O fi el contabil si le are cu matematica,insa,asa cum am mai spus,eu m-am invartit atat in cercuri inalte,cat si pe strada printre golani,iar sa crezi ca ma faci pe mine pe la spate,e o greșeală fatala. Pentru ca sunt bună atunci cand vreau,dar si de ma calci pe coada,imi scot imediat coarnele si te impung cu ele de nu te mai recunoște nici ma-ta cand termin cu tine. Am un caracter atat de puternic ca te fac din om,neom.
„Al dracului ticalos...a vrut și el sa vadă cum e sa fii băiețaș? Acum s-a trezit sa isi faca mendrele si sa se comporte ca un pustan?”
-Normal!pufnesc in urma întrebărilor din cap. Atunci cand putea sa o faca,a stat ca tocilarul închis intre patru pereți si a mancat matematica pe pâine,iar acum a dat prosteala peste el și a lasat-o sa zburde pe unde a vrut ea. Dar daca tot ii era de coțăială,ca se pare ca mai nou si el a intrat în calduri ca restul animalelor,de ce naiba n-a venit sa-mi spuna,apoi sa isi vadă de drum?ma întreb singura in vreme ce ma machez in oglinda din baie. Ei bine pentru ca omul vrea sa fie si cu pula-n cur si cu sufletul in Rai!exclam sarcastica si-mi dau singura răspunsul la propria intrebare. Doar ca s-a încurcat cu cine nu trebuie in combinația asta,pentru ca nu sunt proasta lui!marai cu ciuda printre dinti cuvintele încărcate cu venin. Eu nu sunt vreun trofeu cu care sa defileze prin lume,iar cand nu-l vede nimeni sa isi faca de cap cu tarfele lui. Nu am sa ma fac ca ploua,nici ca nu vad sau nu aud cand calca stramb doar de dragul de a poza bine pentru lumea din jur. Nuuu...eu am sa-l decimez!ma răstesc cu ochii in cap precum doua făclii ce imi incendiaza verdele din privire.
„Ma intreb ce o sa zică ma-sa cand o sa afle? Baiatul ei perfect,a ajuns sa dea prin străchini si sa strice o casa in felul asta!”
-Dar mai bine asa...mai bine acum decat mai tarziu cand cel mai probabil ar fi apărut și un copil la mijloc,harai cu ciuda in vreme ce sangele mi se infierbanta prin vene si ochii ajung sa-mi arda mai tare in fundul capului.
Incep sa inspir si sa expir adanc cand furia imi incinge măruntaiele,iar in felul asta incerc sa ma calmez doar ca sa n-o iau razna fiindca oricum nu rezolv nimic daca imi ies acum din fire. El oricum nu e acasă,desi programul lui s-a terminat de mai bine de-o ora,insa mi-a dat mesaj și m-a anunțat ca mai rămâne putin la lucru ca sa-si incheie toate treburile si sa nu mai fie nevoit sa muncească în week-end de acasă.
Acum daca spune adevărul sau minte,n-am de unde sa știu. Si de asta vreau sa-l prind mai repede cu musca pe caciula,doar ca sa nu mai traiesc in incertitudinea in care am ajuns sa ma scald din seara in care am aflat de nefacuta lui in legatura cu târâtura.
„Dar si cand o sa am din nou dovada in maini...sa te ții bine Samire,ca o sa te arunc in aer fara sa clipesc macar!”
Chicotesc ca ultima nebuna de pe fata pământului din cauza promisiunii ce i-o fac cu patima si foc in minte,iar cand sunt gata,ma dau cu cel mai scump parfum pe care-l am in dotare și ies din baie cu capul sus.
Demna si cu un curaj nebun de a infrunta pe toata lumea,traversez apartamentul cu 3 camere si ma incalt cu o pereche de sandale cu toc cui cand ajung pe holul de la intrare. Imi inchei baretele fara sa ma grăbesc,dupa imi scot un plic de pe raftul de sus al cuierului si imi bag in el lucrurile ce deja le-am pregătit in bucătărie ca sa le i-au cu mine.
Adică telefonul,portofelul si un ruj rosu ca focul.
Le arunc pe toate în gentuța mica,dupa scot cheile din usa,apoi ies pe casa scării și o incui in urma mea. Ma intorc cu o eleganta dobandita in toti anii in care ai mei ma purtau dupa ei pe la tot felul de întâlniri,fiindca atat mama,cat si tata au avut funcții inalte.
In vreme ce cea care mi-a dat viata,a profesat ca avocat,tata a fost ani de zile procuror la parchetul de langa tribunalul Iași. Iar cand trebuiau sa se strângă la diferite evenimente ce aveau legatura tot cu meseriile lor,eu trebuia sa ma comport exemplar. De asta nu imi este greu acum sa par ca sunt capabila sa scufund din nou Titanicul daca s-ar putea,desi alta in locul meu probabil ar plânge sau ar face criza dupa criză de isterie,pentru ca am tăria sa rezist in orice chin pana cand reusesc sa scot din foc lucrul de care am nevoie ca mai apoi sa incendiez lumea si sa rad totul in calea mea. Dar ma ajuta foarte mult si anii in care am copilărit pe strada alaturi de acei copii de la care am invatat cum sa ma descurc in orice situație si in orice context ca sa-mi salvez pielea atunci cand ma bagam singura in belele.
„Concluzia? Sunt un amalgam de întâmplări si trairi care m-au modelat in asa fel incat sa am increderea si forta necesara ca sa fiu în stare sa fac orice lucru imi propun pe aceasta lume.”
-Iar daca pana acum n-a fost destul prin câte am trecut și cate am făcut,soarta ma pune la o alta încercare...vorbesc cu mine in vreme ce cobor treptele si ma indrept spre usa de la parter.
„Nu e mare scofala ca urmeaza sa ma întâlnesc cu foștii colegi,dar n-as avea energia necesara sa le aud tuturor poveștile si ce dracu au făcut de cand nu ne-am mai văzut.”
-Minti...ma dojenesc singura dupa ce-mi duc gândul la final si pufnesc in vreme ce pasesc spre ieșirea din scara.
„Mda...mint putin...dar ce e si mai important este faptul ca nu e nimeni prin zona ca sa ma auda cum vorbesc singura cu mine..”
-Am sa ajung la nebuni daca nu resusesc in curând sa fac lumina in mizeria ce m-a băgat fara sa vreau nemernicul cu care m-am maritat..chicotesc fara veselie și imi scutur capul doar ca sa încetez sa mai gândesc cu voce tare,apoi cand ies din bloc,inspir adanc si imi aranjez putin rochia de pe mine ce mi s-a ridicat pe coapse in timp ce am coborât scarile.
Intind materialul putin elastic ce se mulează ca o a doua piele pe trupul meu si trag de decolteu in sus ca sa fiu sigura ca n-o sa-mi iasa sanii pe afara. Fiindca rochia n-are maneci. E un corset,iar de el e cusuta fusta dreapta ce imi ajunge pana deasupra genunchilor.
-Hai sa vedem ce mai fac foștii colegi!exclam cu o falsa nerăbdare si surad draceste la final cand iar realizez ca vorbesc de una singura.
Ma pun in miscare imediat ce consider ca sunt în regula și merg pana in partea de cartier unde locuiesc ai mei. In timpul asta gandurile cu privire la Samir si la pipita lui imi dispar din minte,iar in locul lor apar unele întrebări și imaginea unui chip pe care sunt tare curioasa sa-l revad.
„De ciuda ca am fost inselata,imi vine sa-i trantesc si respectivului una in bot pentru ca a plecat în urma cu 17 ani,iar de atunci n-a mai dat nici un semn de viata.”
-Poate ca azi arata altfel viata mea daca nu ne-am fi separat atat de transant...mormai in barba.
Ma abțin sa nu pufnesc iritata pentru ca ajunge sa ma scoata din minti faptul ca încă continui sa vorbesc de una singura,apoi imi strang buzele intr-o linie subțire ca sa ma asigur ca nu mai scot nici un cuvânt printre ele.
Pasesc cu grija pe mijlocul trotuarului si ma feresc de oamenii din calea mea,iar daca am intenția sa imi golesc mintea,ea are alte planuri in legatura cu mine si anume sa-mi îndrepte toate gândurile spre satenul cu ochi de safir ce mi-a bucurat o foarte mare parte din copilărie.
Rad fara sa vreau in mine cand amintirile cu el incep sa-mi roiasca una câte una in cap,apoi toate imaginile se opresc cand incep sa ma apropii de școala generala si fortez un zambet in coltul gurii cand distanta dintre mine și curtea din spate se micșorează.
Aud câteva rasete baritonale venind de dupa colt care se împletesc cu vreo doua sau trei chicoteli de piți,iar cand in raza mea vizuala ajung sa apară persoanele de pe buzele cărora s-au desprins acele sunete,respiratia mi se opreste in plamani si un ditamai nodul mi se formează în gat.
„Hai ca asta-i bună! Serios Natalia? Ai de gând sa te împotmolesti pentru prima data in viata ta ca țiganul la mal?”
Imi revin imediat in fire cand vocea conștiinței urla la mine si ma fortez sa pasesc cu gratie peste pragul din fier de la poarta scolii.
Cei ce se afla lângă usa care da in incinta învățământului de stat isi tintesc rand pe rand ochii pe mine,doar ca ai mei se pironesc in a celui care mai devreme imi doream sa-i sparg gura.
Satenul inalt si zvelt,imbracat tot in negru din cap pana în picioare,exact ca mine de zici ca ne-am vorbit inainte de a veni aici,se uita cu o intensitate atata de puternica in directia mea ca o simt cum imi strapunge pielea si-mi invadează fiinta pana in maduva oaselor la cat de palpabila este prin aer.
Cu cât ma apropii mai mult de foștii colegi,ochii lui incep sa licare,apoi vad cum ii iau foc și safirul mai ca nu sfârâie cand deschid gura ca sa-i salut.
-Hei!zic cu privirea inca in a lui.
-Natiiiiii!!!!imi lungește Raisa numele si ma abțin sa nu marai,fiindca nu mi-a plăcut niciodată sa mi se spună asa.
-Ce faci fata?intreaba si Moni,iar blonda e prima care ma îmbrățișează si ma saruta pe un obraz.
-Acelasi lucru pe care il faceți si voi,raspund fara nici o inflexiune in glas si imi oblig ochii sa se mute de pe chipul borfasului principal.
Julia si Sarah ma îmbrățișează la randul lor si surad ca doua scorpii,apoi fara tragere de inima o las si pe Raisa sa faca acelasi lucru,dupa incep eu sa ii i-au in brate pe baietii ce fumează,iar la final ma opresc in fata golanului pe care l-am iubit in toti anii copilăriei.
-Lya...sopteste cu o raguseala ce ridica instant tot parul pe mine.
-Cami...raspund cu o incarcatura aparte.
Vocea imi suna adanca si atat de profunda,de parca însăși sufletul meu i-a pronuntat numele.
-Esti bine?intreaba putin incruntat si il vad cum nu știe ce sa facă.
Ar vrea sa ma îmbrățișeze,dar ceva il retine,asa ca,o fac eu in locul lui. Ar părea deplasat sa nu il strang in brate avand în vedere ca pe Andrei,Bogdan,Ionuț și Alexandru tocmai ce i-am imbratisat si i-am pupat pe obraji.
-Esti bine?intreaba din nou cand trupul meu se mulează pe al lui si ii inlantui talia cu bratele.
-Pai?raspund cu o intrebare si inima imi tremura putin in piept cand ii aud raspunsul.
-Pari trista,replica in soapta la urechea mea.
„Sunt devastata...dar am sa-mi revin.”
-Obosita,zic cu nodul inca-n gat.
Inspira adanc de parca ar vrea sa-mi savureze atat atingerea,cat si parfumul,iar dupa cateva secunde lungi ce as vrea sincer sa tina o veșnicie pentru ca acum îmi dau seama cât de mult mi-a lipsit si cat de mare mi-a fost dorul pentru el,ma îndepărtează usor ca sa nu batem la ochi și sa ajungem subiect de bârfă pe buzele unora.
Nu stiu daca o mai face si pentru faptul ca stie ca sunt măritată,ori fiindca el e insurat,dar fac un pas in spate si ma fortez sa schitez un zambet fals.
O adancitura ii apare in secunda urmatoare intre spancene si mijeste putin ochii in directia mea,iar ca sa scap de intensitatea cu care continua sa se uite la mine,intorc capul spre cele patru fete. Observ ca cele trei bârfitoare ale clasei se uita la noi mustăcind pe sub mustăți,in vreme ce Raisa m-ar decapita daca ar putea.
„Ghinion! Nu a putut sa-l aibe in copilărie si lucrul asta vad ca încă o bântuie. Nu știu nimic nici despre viata ei,dar după cate imi dau seama,nu e prea mare lucru de zis. Probabil e singura si probabil spera sa-l bage pe Cami in patul ei.”
Ma abțin sa nu rad,fiindca satenul niciodata n-a placut-o. I-a fost antipatica,iar băgarea ei cu japca in seama il facea sa-i fie scarba de ea.
-Unde sunt restul?intreb cand realizez ca tăcerea s-a lăsat peste noi.
-In clasa. Noi am coborât sa fumam o tigara inainte sa apară diriga,imi raspunde Andrei si incuviintez din cap.
-Cati ati reușit sa strângeți?ma adresez de data asta fetelor.
-Raisa a dat de toti,dar cativa chiar n-au putut sa ajungă,ma informeaza Moni.
-Ale e aici?vreau sa stiu si toate patru clatina dezaprobator din cap.
-E in celalalt capăt de țară,imi raspunde Sarah.
-Abia am putut sa dau de ea!exclama Raisa si isi da ochii peste cap.
Surad,dar cu o cruzime sora cu moartea.
-Daca te-ar vedea,ti-ar rupe gura,i-o trantesc,iar Cami rade în barba cand ma aude.
„Stie si el la fel ca restul ca bruneta nu suporta arfele si figurile de vedeta. Daca era aici langa noi,Raisa n-ar mai fi indraznit sa deschida gura si sa spună ceva nelalocul său vis-a-vis de orice subiect pe lumea asta dacă nu avea o baza si o fundație solida. La fel ca mine,Alexandra nu suporta prostia. Eu am detestat-o din suflet,de aceea impreuna cu ea menținem ordinea si disciplina atat in clasa,cat si in școală,doar ca sa nu ajungă pe la urechile noastre tot felul de aberații. Chiar dacă alții aveau impresia ca dirijau treburile pe aici,noi manevram totul din umbra. La fel cum făceam si-n cartier. Aplicam aceeași lege si ne lasam ghidate dupa principiile solide ale borfasilor. Iar cand lumea nu se supunea si mai ales comenta pe deasupra aiurea,o luau la ochi ca a doua oara sa gândească de 10 ori înainte sa mai deschida gura.”
Buzele mi se curbeaza de la sine și ajung sa zambesc cu melancolie la zilele in care noi doua făceam o echipa de toata pomina,iar cand ma intorc spre baieti,ma uit sa vad daca mai au mult de fumat și le fac semn sa ma urmeze cand sting țigările sub tălpile de la papuci.
Intru prima in școală,cu ei pe urmele mele si incep sa urc la etaj.
-In clasa noastră ne întâlnim?intreb fara sa arunc vreo privire in spate.
-Da!raspunde Sarah,in vreme ce Raisa bombane in barba.
Rad,pentru ca nu-i convine faptul ca iar ii iau fata,iar cand ajung la etajul 1,fac dreapta si merg spre ultima clasa de pe hol.
Ma opresc in fata ușii,iar Cami se poziționează in stanga mea. Ridic ochii spre el si un zambet larg imi apare pe buze când o mulțime de imagini cu o anumita amintire incepe sa-mi ruleze prin minte.
-Ca in vremurile bune?intreb si raspunde cu un ras de drac.
-Hai!ma îndeamnă si apuc imediat clanta,apoi deschid deodata usa,dupa dam buzna inauntru si ridicam vocea cand o vedem pe diriginta ce sta pe scaunul de la catedra.
Tresare cand o salutam cu un glas ridicat mai mult decât trebuie,apoi pufneste si ne dojeneste din priviri.
-N-ati uitat de năravul asta?intreaba pe un ton aspru si bufnim in ras.
-Am vrut sa va surprindem!exclama Cami cu un fals entuziasm.
Adevărul este ca mulți dintre noi nu o halim pe diriga si ne-am bucurat când am scăpat de ea.
-Neplacut!ne-o tranteste cu o mina de acritura pe fata. Știți ca nu mi-a plăcut niciodată maniera in care va făceați intrarea in clasa atunci cand întârziați de zici ca mereu urma sa dea iama peste noi rusii!
-Pacat!oftez teatral. Noua ne place cand săriți de pe scaun!continui si ii arunc la final un zambet incarcat cu otrava.
„Stiu ca nu m-a suportat cand am fost eleva ei si nici pe cei cu care m-am înțeles din clasa,inclusiv pe satenul de langa mine,dar nici eu n-am încercat niciodată sa-i intru in gratie. La fel ca bruneta ce astăzi nu e langa noi,i-am spus verde in fata tot ce m-a deranjat de fiecare data la ea. De aia îmi pare rău ca n-a putut nebuna sa ajunga aici. Daca era si ea,chiar m-as fi distrat pe cinste. Dar macar e bine ca in schimb sunt baietii si o sa am cu cine sa schimb pareri. Cu ei pot sa rad si sa vorbesc fara sa ma apuce plictiseala si fara sa trebuiască macar vre-oleaca sa-mi cenzurez vocabularul. Pentru ca sunt ca mine. Oameni cu coloana vertebrala care daca au ceva sa-ti spună o s-o faca întotdeauna pe fata. Lucru ce astăzi cu siguranta o sa-mi stârnească amuzamentul pentru ca presimt ca o sa avem ce comenta cu privire la adunatura care mai are foarte puțin si-o sa-mi provoace greata.”
-Buna ziua doamna diriginta!se pisiceste Raisa in timp ce trece pe lângă noi. V-am cumpărat un cadou!ii zice si inainte sa meargă ca sa o pupe,se baga printre randul de bănci din mijloc și cel de la perete,apoi se opreste in dreptul celei de-a treia si i-a o punga care a stat pana acum sub ea.
Imi dau ochii peste cap si ma uit scarbita la Cami. Il intreb din priviri daca el a adus ceva si pufneste dezgustat. Imi mut privirea de pe el când ii înțeleg mesajul si anume ca a venit la fel ca mine cu mana in cur,dupa ma uit la baietii din spatele nostru ce au fost mai devreme la tigara,iar răspunsul lor este același.
Incuviintez din cap pentru ca imi convine situatia.
„La ce dracu sa-i cumparam noi ceva lu asta? Dar ce ea ne-a luat ceva noua? Plus ca nu merita! Era o chitră ce ne-a cautat mereu nod în papura ca sa se lege cu orice de noi,în loc sa tina cu elevii ei asa cum făceau celelalte profesoare care aveau si clasele unde erau diriginte.”
Il apuc din instinct pe Cami de mana cand si celelalte pupincuriste merg sa aducă micuțele lor atentii ce le-au cumparat pentru diriga si il trag pe saten dupa mine in vreme ce cativa din clasa se ridica din banci. Ma trantesc in a patra banca de la geam și se baga langa mine,desi el statea in spatele meu pe vremea când umblam la școală. In schimb in ultima banca unde era locul lui si a lui Bogdan,se pune acum Andrei si Alexandru.
-Ce rau imi pare ca nu i-am adus si eu cadou...sopteste caustic Alex din spatele meu. Cred ca i-ar fi prins bine daca ii puneam intr-o punga o pula de cauciuc. La ce fata inca are de acritura sigur nu s-a mai futut de mult.
Imi musc buza de jos ca sa nu bufnesc in ras si ma uit amuzata spre Cami.
Satenul mai ca nu ma soarbe cu totul din priviri si ceva inauntrul meu se zguduie.
Am impresia ca un roi de fluturi isi dezmorțesc aripile la mine in stomac dupa un somn adanc in care au intepenit de cand nu s-au mai mișcat,iar agitația provocata de bătăile lor imi trimit fiori pe sub piele,facandu-mi pieptul sa vibreze si inima sa-si piardă ritmul normal al bpm-ului.
-Zi-mi ce ai...imi cere cand se apropie cu trupul mai mult de mine si se apleaca putin asupra mea ca sa-mi șoptească cuvintele la ureche.
-Mai tarziu...raspund incet.
Se retrage cu lentoare si inspira adanc,insa vad pe fata lui ca nu-i convine faptul ca nu afla mai repede ce e cu mine si cel mai probabil cu viata mea.
-Va mulțumesc frumos dragii mei copii!exclama deodata diriga,iar glasul ei pițigăiat ma face sa-mi tintesc ochii pe partea din fata a clasei unde ii vad pe toți pupincuriștii adunați langa ea.
Pe lângă cele patru marchizete,s-au mai alăturat si alte amețite pe care diriga nu le halea,dar acum le priveste cu o falsa bunatate doar pentru ca i-au adus cate un cadou.
„Mi-e rau...”
-Ai dracu labagii...mormaie Andrei din spate si scoate un sunet de parca ar vrea sa-i scuipe ce foștii colegi cu care cei drept nu era prieten,dar nici nu i-a detestat intr-atat incat sa nu-i suporte prin preajma sa.
Ma uit și eu cu scarba la Tudor,Nicolas,Titu si Gogu cum zambesc ca niște idioți spre diriga in vreme ce ea ii pupa pe fiecare în parte pe obraji.
-Ai o lămâie?il intreb pe Cami cu ochii inca fixați pe adunatura de idioți de la tabla.
Singurii ce am rămas in banci,suntem noi doi,Andrei si Alex din spatele nostru,Bogdan,Ionuț si Rareș care e fostul coleg de banca al Alexandrei,dar si Bianca care nu ne halea pe nici unul din clasa,impreuna cu colega ei,Andreea și alti doi care făceau pe vremuri parte din gasca lor de emo.
Pe vremea aceea cei patru nu vorbeau decat cu aia machiați excesiv cu negru pe la ochii si care isi îndreptau parul cu placa indiferent dacă era baiat sau fata. Aveau alte avioane in cap. Asa cum noi le aveam pe ale noastre și ne diferențiam de restul copiilor din scoala sau din cartier.
-N-am,dar daca vrei putem sa plecam chiar acum de aici,propune Cami si imi intorc capul imediat spre el.
-Vrei?raspund cu o intrebare.
Ridica indiferent din umeri,apoi isi trece un brat pe dupa gatul meu.
-Am venit de la București la întrunirea asta doar ca sa te vad pe tine,Lya,spune cu o sinceritate ce aproape ca ma face sa plang si inghit de mai multe ori in sec cand aud porecla mea desprinsa de pe buzele lui cu o incarcatura profunda.
Respiratia desi vrea sa mi se accelereze,o înfrânez obligat doar ca sa nu ajung cu lacrimi pe obraji,insa cand nu reușesc sa-mi tin in frau amalgamul de sentimente ce incepe sa faca ravagii in mine,ma intind spre el si-mi bag capul in scobitura gatului sau.
Caldura trupului cat si parfumul lui cu tente orientale plusează si mai mult agitația ce m-a cuprins pe dinauntru,iar in cateva secunde ajung sa trepidez incontrolabil langa el.
-Te scot pe sus sau poți sa mergi singura?ma intreaba in soapta,iar vocea lui joasa si mormăita la urechea mea,ma cutremura mai tare pe banca.
-Ar fi indicat sa nu ma scoți in brate din clasa,raspund cu voce tremurand.
-De ce? Te cutremuri in ultimul hal si deja ma bagi în boala,replica in aceeasi maniera,folosind aceleași unde joase si aproape hipnotizante pentru inima mea.
-Fiindca o sa fim si asa de poveste chiar dacă ar fi sa iesim separat de aici,zic emoționată.
-Eu sunt liber de contract,Lya,asa ca nu-mi pasa. Tu? Cum stai?
„Eu? Pai având în vedere întâmplările din ultimele trei săptămâni prin care mi-a fost dat sa trec as spune ca si eu sunt libera,doar ca nu cu acte în regula pana cand nu dau din nou de dovada care ma poate elibera de minciuna ce am purtat-o pana mai ieri pe deget.”

*****

Natalia (Lya):

Alin (Cami):