Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 8

Natalia:
În urma cu 25 de ani...
 
Strang tare din pleoape cand usa se deschide la dormitor și aud glasul mamei.
-Hai Natalia,sus! E vremea sa mergi la scoala!
„Pffff...mi-a fost un dor nebun de ea si nu alta...mai ales de trezitul asta de dimineata...”
-Ai auzit?intreaba cand nu-i raspund.
-Ahammm...mormai si ma incorc pe partea cealalta.
-Si daca ai auzit de ce nu te trezești?vrea sa stie,iar eu gem pe înfundate.
-Imi e somnnn...lungesc ultimul cuvânt.
-Esti culmea! Ridica-te o data!pufneste cand vede ca n-am de gând sa ma ridic din pat.
Oftez si fara tragere de inima deschid ochii,apoi dau patura subtire la o parte de pe mine si ma intind pana cand imi trosnesc cateva oase.
-Ti-am călcat deja rochița cu care sa te îmbraci,zice si pufnesc usor iritata.
-Nu pot sa merg în blugi?
-E prima zi de scoala!mai ca nu exclama scandalizata. Bine-nțeles ca n-ai sa mergi în blugi! Ce ti-a venit?
Nu raspund,iar cand din nou imi cere sa ma ridic inainte sa dispară din pragul usii de la camera,ma rostogolesc de doua ori pe saltea,apoi ma oblig sa ma dau jos din pat.
Chioara de somn ies din dormitor și ma bag direct in baie,iar dupa ce ma spal pe dinti si pe fata,bag peria in par si mi-o trec printre suvitele încâlcite,apoi imi prind tot parul intr-o coada de cal si pasesc cu viteza melcului spre bucătărie.
-Mananci?intreaba mama de cum intru inauntru.
-Neee...raspund căscând. Unde e rochita de care spuneai?
-Pe masa de călcat în sufragerie,raspunde si ma intorc pe calcaie,dupa pasesc pe holul ingust,iar cand vad ce rochie mi-a călcat imi cade cerul in cap.
-Nu ma îmbrac cu asta!ridic vocea si ma uit incruntata la bucata roz de material ce e plina mai peste tot de volănașe.
-Dar ce are? E frumoasa!striga din bucătărie.
-E de păpuși Barbie!urlu si o aud cum pufneste.
-Mie îmi place,Natalia.
-Mie nu,replic suparata.
-Atunci vezi ca mai e una calcata in dulap. Am vrut sa-mi incerc si eu norocul cu asta de pe masa,dar vad ca nu mi-a mers.
-Aia din dulap tot roz e?vreau sa stiu si bufneste in ras.
-Nu! E aia albastra pe care ti-am cumparat-o luna trecuta!
„Mai bine decât prostia asta ce mai ca nu-mi arde retina din cauza rozului aproape bombon.”
Clatin din cap enervata pentru ca mama inca ma vede o copila,apoi pasesc spre dulap si deschid larg ușile. Scot rochia albastra de pe umeras si ies cu ea in mana din sufragerie.
„Nici cu asta nu m-as imbraca,dar decat sa duc o munca inutila de convingere cu mama pe subiectul asta,mai bine o trag pe mine. O zi n-am sa mor,iar de mâine am sa revin la blugii mei si la tricourile mele.”
-Habar n-am de ce ții neapărat sa îmi i-au pe mine rochie in prima zi de scoala,dar sa știi ca o sa-ti mai meargă doar pana la anu!zic in timp ce ma indrept spre dormitorul meu. Din clasa a cincea am sa ma duc exact asa cum am sa vreau eu indiferent de vreme!
-Am înțeles! Atunci pentru la anul am sa caut o rochie de toata pomina!chicoteste din bucătărie și ma apuca groaza numai cand ma gandesc la lucrul asta.
„Doamne fereste...nici nu știu la ce sa ma astept din partea ei macar cand ii aud chicotitul pus pe rele!”
Imi scutur capul înainte de a intra în camera si prefer sa ma focusez pe altceva,decat pe prima zi de scoala de anul viitor,iar dupa ce scap de hainele de pe mine,trag rochia albastra ce are bretele subțiri și vine dreapta pe corpul meu. Are un decolteu patrat,iar lungimea ei nu-mi acoperă genunchii.
„Macar arat ca o fata normala...daca o luam pe aia roz,eram mai ceva decat o maimuta împăiata.”
-Ei bine??ii aud vocea de pe hol in vreme ce se apropie de camera mea si ma priveste din cap pana în picioare cand intra inauntru. Iti sta bine!
-Mersi...aia roz sa o arunci la gunoi!
-De ce? Nici macar n-ai probat-o sa vezi cum îți sta!
-Nici nu trebuie,raspund si-mi dau ochii peste cap. Urasc rozul!
-De cand?intreaba si se uita cu subînțeles la pereții vopsiți intr-o nuanță asemănătoare rochiei pe care am ajuns în cateva clipe sa o detest.
Pufnesc.
-Aveam 6 ani cand a fost făcută camera asta. Eram la gradinita,mama! Maine poimâine fac 10,chiar crezi ca mai sunt înnebunită dupa roz?
Zambeste cand vede ca incep sa ma ambalez.
-Off...nu te grabi sa crești Natalia,zice si clatina usor amuzata din cap. O sa-ti fie dor de anii ăștia si de perioada copilăriei.
-Da...si de scoala mai ales,nu?intreb ironica.
-Si de ea,chicoteste incet. Viata de adult sa știi ca nu e una extraordinara.
-Dar am sa pot face ce vreau atunci cand am sa cresc.
-Nu tot timpul,raspunde si se întoarce pe calcaie. Acum hai ca ai sa intarzii din prima zi la scoala,continua si dispare pe hol.
O iau pe urmele ei,iar cand ajung la intrare,ma încalț cu o pereche de sandale negre cu toc mic si patrat,apoi o pup dupa ce-mi aduce din bucătărie un buchet mare de flori.
-Vai de mine! Dar un fir nu ajungea?
Pufneste.
-Doar ia-le si nu mai comenta,imi cere.
Chicotesc.
-Esti avocat mama...tocmai tu imi spui sa tac? Tu care intr-una trebuie sa vorbești ca sa pledezi in favoarea clienților tai?
-Offf...zice la limita răbdării. Du-te o data!
-Da sa trăiți!zic si ma intorc spre usa de la intrare. Mai ești acasă cand ma intorc sau imi i-au cheia cu mine?
-Am sa fiu deja la munca,zice si incuviintez din cap.
De tata nici nu mai intreb,pentru ca știu ca el e deja plecat de cateva ore de acasă.
-Vezi ca ai mâncare pregătită deja in frigider,continua. Doar ti-o pui la incalzit,bine?
-Am înțeles,raspund in vreme ce intind mana dupa șnurul agatat in cuier ce are pe el cheia mea de la usa. Am plecat,mai zic inainte sa ies pe casa scării.
-Pa!striga în urma mea.
Ii fac cu mana,dupa imi pun șnurul la gat si-mi bag cheia in san.
-Doamne...am sa ma fac de ras cu buchetul asta!exclam cand ies din bloc,iar in timp ce pasesc spre scoala din cartier,ma gândesc sa mai arunc din flori ca sa nu mai fie atat de voluminos.
-Natiiiiii!!!!
Injur in barba cand vocea Raisei urla din celalalt capăt al cartierului si ma uit cu ciuda la buchet fiindca acum nu mai pot sa scot din flori ca sa nu mai fie atat de mare.
-Nattttiiiiii!!!urla din nou cand nu intorc capul spre direcția ei.
Imi vine sa-i arat degetul mijlociu,dar ma abțin eroic,iar dupa ce ma oblig sa ma calmez,ma uit sec spre strada ce duce spre sfârșitul blocurilor turn.
O vad pe satena ca vine în fuga spre mine,iar in loc sa o aștept,continui sa pasesc pe trotuarul ce duce spre scoala.
-De ce nu ai rămas pe loc?mai ca nu ma ia la rost cand ma ajunge din urma și vorbește printre gafaieli.
„De trefla...”
-Pai? Esti neam cu tata?vreau sa stiu,iar ea pufneste.
-Te-ai trezit cu fata la cearșaf?intreaba in timp ce aranjează ambalajul de la florile multe pe care le tine și ea in mana.
Imi dau ochii peste cap,dupa fac abstracție de prezenta ei langa mine.
„Ce dracu se baga in seama cand n-am nici in clin si nici in maneca cu ea?”
-Oare anul asta tot baiat si fata o sa stam în banca?intreaba din senin și privirea mi se blocheaza pentru cateva secunde.
„De unde vrea sa știu? Crede ca visez noaptea ce o sa se întâmple a doua zi?”
-De unde sa știu?raspund in doi peri fiindca ma enervează ca nu tace dracu din gura daca vede ca n-am chef de ea.
-Pai dacă e asa,eu n-o sa am cu cine sa stau!se vaita. Gabriel a zis ca in vara se muta din cartier si automat o sa meargă la alta scoala. Ce am sa fac? Am sa stau singura?
„Durerea mea si nu alta ca n-are ea cu cine sa stea în banca.”
Clatin din cap si inspir brusc ca sa n-o injur,apoi grăbesc pasul si pana in curtea scolii n-o mai bag deloc in seama.
-Fetele deja sunt aici!imi zice de parca eu sunt chioara si nu le vad.
Marai.
„Asa-i proasta facuta gramada. Chiar nu se prinde cand n-are lumea chef de ea?”
-Fereasca-ma Dumnezeu...soptesc pentru ca prostia ei ma lasa masca,dupa ma strecor printre elevii adunați la careu și o las in urma.
Cand ajung in dreptul colegilor de clasa,ma duc tinta spre baietii din cartier cu care ma inteleg si ma lipesc de Andrei.
-Ce ai? De cine te ascunzi?intreaba chicotind si incepe sa se uite prin multime.
-De idioata de Raisa,mormai in barba.
Andrei,Bogdan si Alex se uita la randul lor dupa satena si imi fac semn sa stau linistita pentru ca s-a oprit la randul din fata.
-E cu Moni si Julia,ma informeaza Bogdan.
Rasuflu usurata,apoi incep sa scurtez cu privirea curtea scolii.
-Dar toti ati adus flori?intreaba deodata Alex.
-Care toti tâmpitule?raspunde Andrei. Ne vezi pe noi cu vreo floare?
-Ma referam la restul boule! Persoanele de fata tot timpul se exclud!
-Eu n-am vrut,dar mama mi l-a pus in brate,zic in timp ce-mi dau ochii peste cap si-mi tintesc dupa privirea pe poarta de la intrare in curte.
Elevii de clasa întâi vin de manuta cu mamele la scoala,iar prin marea de oameni ce se tot aduna la careu,o zaresc la un moment dat pe Alexandra,ce intra inauntru cu verișorul ei,Vio ce o tine cu un brat pe dupa gat.
Bruneta e imbracata cu un tricou alb,iar pe deasupra are un sarafan de blugi negru și in picioare o pereche de sandale cu platforma inchise la culore. Varul ei in schimb,are o pereche de blugi spalaciti,adidasi in picioare si un tricou negru mulat prin care i se vede fiecare linie dura a corpului.
-Imi place de ăsta,zice Andrei si Bogdan incepe sa chicoteasca.
-Esti pe invers pula?il intreaba in gluma.
-Adu-o pe ma-ta la mine sa verificam,raspunde in schimb golanul si rad usor cand ii aud raspunsul. Ziceam ca-mi place de el pentru felul în care se poarta.
-Da...si tatuajul ala de pe brat e belea,zice Alex,iar toti ne țintim ochii pe mana lui dreapta.
De la umar pana la cot,Vio e tatuat complet,doar ca nu numai lucrul asta il face de temut prin randul pustinilor si nici înălțimea sau felul în care arata. Nici accesoriile ce iti dau de inteles ca e băiat rau. Trei lanțuri de argint atarna la gatul lui,iar la încheietura mâinii stangi are in jur de cinci brățări groase și pe toate degetele i tronează câte un ghiul sau cate o veriga ce aduce cu o verigheta,ci fata il face sa fie de-a dreptul insapimantator. Are un maxilar patratos,iar la buza de jos un semn de tăietură aproape de coltul gurii ce sigur a dobandit-o in urma unei batai. La fel cum cred ca o obtinut-o si pe cea care o are la arcada dreapta ce ii despica pe din doua spranceana cu o linie subțire. Ca sa nu mai spun de cea de pe obrazul stang. Baiatul asta e tăiat mai pe tot corpul. Începând cu fata,continuand cu antebratele si sfarsind cu diferite degete de la maini. Pot sa pun pariu ca nici picioarele nu i-au scăpat nevătămate. Lucruri vizibile ce il fac pe Vio la aproape 14 ani sa arata mai ceva decat un golan de liceu. Asa cum ziceam e inalt,zvelt si cu un trup tonifiat de la luptele de strada. Parul negru ii ajunge in dreptul mandibulei,iar ochii de un albastru inghetat simți ca te tranșează chiar și atunci cand nu are intenția de a se lua de tine. Ca sa nu mai spun de aura intunecata ce se invarte in jurul lui si care reușește sa-ti bage tot corpul in alerta atunci cand se afla prin apropierea ta. El din cap pana în picioare e de speriat. Nu trebuie nici macar sa deschida gura ca sa te pună pe fuga. Efectiv toata atitudinea lui iti da de inteles ca ar fi bine sa păstrezi distanta daca nu vrei sa iti primești omorul televizat dat in direct si-n reluare.
-In sfârșit o fata care vine cu mana in cur!exclama Bogdan incantat cand vede ca Ale nu tine nici un buchet de flori în mana.
-La cat e de smechera si de i-ar fi dat ma-sa cu tat-su bani,nu i-ar fi spart pe flori la invatatoare,chicoteste Andrei langa mine.
-Mi se pare corect,surad in vreme ce o urmăresc cum se opreste in dreptul golanilor de a șaptea care sunt colegi de clasa cu Vio,iar unii dintre ei vecini cu noi de cartier.
-Daca ti s-a pus pata pe ea Bogdane zic sa-ti iei gândul,ii sugerează Alex. Te bat ăștia din neamul ei de o sa te bage in spital daca aud ca ti s-au aprins călcâiele dupa ea,continua razand si ii da o palma peste cap doar ca sa nu se mai uite atat de atent in directia ei.
-Rasa ma-ti!il injura si se freacă cu o mana in locul in care prietenul lui l-a lovit,apoi ii tranteste o privire urata. N-am treaba cu ea,dar nici sa ma uit in directia ei nu am voie?
-Nu cat e dulăul prin zona,ii răspunde,iar Bogdan pufneste pe nas.
-Hai nu fi supărat,il consolez amuzata. Mai are un an varul ei și pleacă la liceu,apoi poți sa te apropii de ea daca vrei,il sfătuiesc si isi da ochii peste cap.
-N-am treaba cu ea!insista,dar nu-l cred.
Stiu ca o place. O face din clasa întâi. Mi-am dat seama de lucrul asta atunci cand nu i-a căzut bine fiindca n-a reușit sa stea în banca cu ea,iar in locul lui învățătoarea l-a ales pe Rareș.
„Habar n-am cum de i-a căzut cu tronc,vorba lui Alex,pentru ca bruneta nu da prea multa importanta nimenui,dar se pare ca tot ce e de neatins,atrage ca prin minune si uite cum Alexandra ajunge sa aiba admiratori fara ca macar sa stie lucrul asta.”
-Na ca vine doamna Zamfira!exclama cu un ranjet de drac pe buze Andrei si toti incepem sa ne aranjam in rand indian cand învățătoarea noastră isi face apariția.
Rand pe rand toate doamnele ies afara,impreuna cu profesoarele care sunt si diriginte,iar dupa ce fiecare își striga catalogul provizoriu,intra cu elevii in școală.
Cand vine rândul nostru,aud printre toate numele pe care le știu deja,unul ce imi este strain si ma incrunt vizibil.
-Cazimir Alin!striga doamna Zamfira.
-Prezent!raspunde o voce de băiat de undeva din spate,iar învățătoarea aproba cu o mișcare din cap,apoi il bifează pe foaie si continua cu prezenta.
Dupa ce lista se termina intram toata clasa in școală și urcam pana la etajul doi,apoi cand ajungem in clasa,fiecare își reia locul lăsat de anul trecut.
Eu ma asez in banca a treia de la geam,iar langa mine se pune Andrei. In fata noastră se tranteste Alexandra impreuna cu Rareș,iar in prima banca,Sarah cu Tudor.
Dupa ce toti ne punem în banci,in picioare rămâne doar Raisa care stia ca nu are coleg si baiatul nou care nu știam cine este cand a răspuns,dar care aflu acum si nu e altul decât satenul cu ochi de safir din parc.
„El e Cazimir Alin?”
-Stiai ca o sa fie in clasa cu noi?il intreb pe Andrei in soapta.
-De unde dracu sa stiu? Ti-am zis ca a spus doar ca o sa învețe la noi în scoala,n-aveam de unde sa aflu ca o sa fie si-n clasa cu noi!raspunde incet.
-Ce ma bucur ca n-am sa stau singura!exclama pe un ton exagerat Raisa si se uita la saten aproape topita.
Stramb din nas,iar acelasi lucru observ cu coada ochiului ca il face si Alexandra.
Se abține sa nu comenteze,la fel ca mine,iar cand învățătoarea ii invita pe amandoi in spatele meu si a lui Andrei,imi feresc privirea doar ca sa nu-i mai întâlnesc ochii aceea pătrunzători.
-Buna dimineața!ne saluta doamna dupa ce amandoi se pun in banca si toata lumea sta jos. Ati observat ca în locul lui Gabriel ne-am pomenit cu un al baiat,nu?intreaba si majoritatea raspund cu un „da” in cor. Sper sa fii la fel de cuminte ca cel care a plecat daca vrei sa ne înțelegem bine,continua si il fixează cu privirea.
Satenul nu răspunde,iar eu mustacesc ca o vulpe.
„Da...o sa fie un inger pe icoana si nu alta...”
Ma abțin sa nu rad,pentru ca Alin are alura de golan,nicidecum de vreun baiat cuminte asa cum isi doreste doamna si cum a fost Gabriel.
-O sa fie asta cuminte,asa cum eu am sa devin popa,imi sopteste Andrei si fara sa vreau,bufnesc in ras.
-Natalia! Am spus ceva amuzant?ma ia imediat la rost doamna invatatoare.
-Nu! Imi cer scuze,raspund dupa ce-mi inghit restul de hohote.
Ofteaza.
-Daca tot ești atat de voioasa de dimineata ce ar fi sa începi tu prima prin a te prezenta ca sa va cunoască rand pe rand și noul coleg de clasa?imi sugerează și ma blochez.
„Cum?”
-Poftim?intreb ca proasta,de zici ca n-am auzit din prima ce a spus.
-In picioare Natalia si spune-i lui Alin cateva lucruri despre tine.
Ma uit la Andrei cu ochii cat cepele,iar el imi face semn sa ma ridic o data din banca.
O fac ca telighidata,dupa ma intorc pe jumatate cu fata spre banca din spatele meu.
Satenul imbracat ca intr-o si obișnuită de scoala nici nu se uita la mine,iar lucrul asta ma bucura fiindca stiu ca m-ar da peste cap culoarea ce o are în privire si mai mult ca sigur as scoate pe gura vreo prostie.
-Aaa...zic in prima faza si ma gândesc cum sa inchei mai repede ca sa scap. Sunt Natalia si in cazul in care ai uitat,ne-am întâlnit acum vreo doua săptămâni in parc,spun primul lucru ce-mi vine in cap si ma trantesc înapoi în banca.
Ma uit direct la invatatoare,iar ea ma priveste cu o spranceana ridicata.
-V-ati întâlnit în parc?
-Cand a venit sa se joace cu mine era si Alin acolo,o lamureste Andrei pe doamna. In felul asta noul nostru coleg de clasa s-a cunoscut deja cu câțiva dintre noi,continua ca sa ma salveze pe mine de la vreo umilinta,fiindca nu prea sunt in stare acum sa gandesc limpede,iar el știe lucrul asta pentru ca ma cunoaște destul de bine.
-Am înțeles...mormaie doamna Zamfira. Poți sa continui tu Raisa,apoi o s-o faca Alexandra,dupa Sarah,iar cand randul de fete de la fereastra e gata,o sa trecem la colegii lor de banca,dupa la următorul rand pana cand ajungeți toti sa o faceți,ii informeaza pe restul si rasuflu usurata pentru ca eu deja am scăpat.
-Buna Alin!zice in spatele meu satena fericita. Eu sunt Raisa,iar anul asta o sa fiu colega ta de banca.
„Mamaaaa si eu care credeam ca am dat-o de gard,dar se pare ca nu sunt ultima proasta din curtea scolii la cum se prezintă în momentul de fata situatia.”
-De parca el nu s-a prins,vorbește deodata Alexandra pe un ton ironic si bufnesc inca o data in ras fara sa vreau,dar n-am cum sa n-o fac,pentru ca miștoul brunetei ma ușurează intr-o oare care masura.
„Daca si ea crede ca prezentarea Raisei e mai proasta decat a mea fiindca la mine n-a zis nimica,inseamna ca stau bine.”
-Alexandra!se rasteste învățătoarea.
-Prezent!raspunde pe un ton plat de data asta.
-In picioare si hai sa te auzim pe tine cum te prezinți daca tot faci pe deșteapta!
Bruneta se ridica fara chef si se întoarce în reluare. Ma pun și eu pe o parte ca sa ma pot uita când la ea,cand la Alin și vad cu coada ochiului ca satenul nici acum nu ridica privirea din banca. Se uita la bucata din lemn desenata dintr-o parte în alta de parca ar fi un lucru a naibii de interesant și face abstracție de toata prostia ce se invarte in jurul lui.
-Cazimir! Ești atent sau nu?intreaba doamna,iar el ofteaza la limita răbdării.
-Aha...raspunde fara chef tot cu ochii pe banca.
-Bine! Atunci sa te auzim cum te pretinti,Alexandra!continua învățătoarea.
-Pai deja știe cum ma cheamă,la ce sa-i mai repet si eu încă o data?intreaba retoric,iar atat eu,cat si Andrei ne muscam buzele ca sa nu radem.
„E data dracu fata asta...”
-Tu de dimineața vad ca ai chef sa comentezi! Sa vedem de mâine dacă o sa-ti mai meargă atata pliscul ala cand o sa intram in pâine!o apostrofeaza in vreme ce o ameninta enervata.
-Nu comentez,replica bruneta pe un ton sec. Am spus un lucru ce a fost deja evident.
Ochii lui Alin incep sa se ridice cand aude ca bruneta ii tine piept doamnei si ma cutremur în banca imediat ce isi tinteste privirea pe ea. Habar n-am cum sa-i interpretez mișcarea,dar cred ca si el,la fel ca cei din gasca mea incepe sa o admire pentru fiecare cuvânt ce-l intoarce cu tact si invatatoare n-are cum sa-l combata,pentru ca asa cum a spus si ea,deja e evident faptul ca satenul stie cum o cheamă daca i s-a pronunțat de cateva ori la rand numele pana acum.
„Na...ce ziceam mai devreme în curtea scolii? Cum face,cum nu face,fără sa vrea fata asta atrage atentia.”
-Buna Alexandra,spune satenul,iar pentru prima data in viata mea ii aud glasul sa vorbească de la sine fara sa fie obligat,iar pe deasupra sa-i faca plăcere sa pornească un dialog cu careva.
Toti ne uitam în direcția lui,iar eu o fac uimita,in vreme ce el o priveste doar pe ea.
-Buna Cami!zice bruneta.
„Cami? De unde si pana unde?”
-Cami?zice si el nedumerit.
-Mda...mormaie bruneta. M-am gândit ca suna mai bine o prescurtare a numelui tau de familie decat sa te strig ca toata lumea,ii explica si zambesc pentru ca la randul meu mi-am primit prescurtarea de Lya,pe care tot ea mi-a dat-o pentru prima data în clasa întâi.
-Misto!zice satenul. E prima data in viata mea cand imi spune cineva asa!
- Ma bucur ca-ti place!surade.
-Imi place...dar eu cum ar trebui sa te strig? Dacă tu mi-ai ales un altfel de nume,eu cum sa o fac la randul meu?
-Pai...raspunde pe un ton ganditor. Ma mai cheamă și Ștefania,ii vinde pontul,iar satenul zambeste in coltul gurii cand ii prinde ideea.
-Atunci am sa-ti spun Ștefy,ce zici?
-Suna bine.
-Iti mai zice cineva asa?vrea sa stie si o vad pe bruneta cum clatina dezaprobator din cap. Atunci eu am sa fiu primul,continua si imediat amandoi chicotesc.
-Bine...acum daca tot am făcut cunostinta,ar trebui sa-ti zic macar un lucru despre mine,nu?
-Cred ca da,ranjeste ca un drac.
Ma uit când la unul,cand la altul,dupa la Andrei si el ridica din umeri.
„Cat de usor l-a făcut sa-i manance din palma...”
Ma abțin sa nu rad,apoi incep din nou sa-mi plimb privirea pe ei cand bruneta incepe din nou sa vorbească.
-Pai n-am sa-ti spun ca sunt colega ta de clasa,fiindca e evident deja,nu?intreaba,iar înțepătura e îndreptată direct spre Raisa.
„Bum! Punct ochit,punct lovit!”
O vad pe satena cum se schimba la fata cand ii prinde aluzia si surad in coltul gurii.
-Mai clar decat lumina zilei,raspunde Alin sau mai nou,Cami.
-Atunci am sa-ti spun ca in grupul asta de fete pe care-l vezi in clasa,eu sunt considerata intre ele de catre doamna invatatoare mai ceva decat oaia neagra intr-o turma plina de miorițe albe.
-Asa ca fa bine și tine-te departe de ea,Aline,intervine Andrei in discuție. Sa n-ajungi din băiatul cuminte asa cum te crede doamna,un mare derbedeu.
Bufnesc in ras,dar imediat amuzamentul imi dispare cand invatatoarea o ia la rost pe Alexandra si ii promite ca anul asta o sa-i faca o viata foarte grea.
„Ar trebui ca adulții sa dea dovada de maturitate,nu? Ei bine...numai maturi nu sunt unii dintre ei. Dar daca invatatoarea da dovada in momentul asta de prostie și se simte lezata de vorbele unui copil ce nu face altceva decât sa spună ceea ce ea a scos de multe ori pe gura,atunci ce așteptări sa mai am din partea unui om care nici macar n-a terminat liceul? Doamne...sa se duca dracu toti! Ca se comporta mai rau decat noi atunci cand eram mici și ne suparam,apoi ne luam jucăriile și plecam acasă.”

*****

Lya:

Alin:

Ale:

Vio: