Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 3

 Natalia:

Trag pe mine o rochie subțire și vaporoasa intr-o nuanță aprinsa de rosu,dacă tot sunt foc și para pe nemernicul de Samir,iar dupa ce imi maschez cearcănele si ma machez mai mult decât de obicei,pun mana pe o sticla de parfum de pe etajera și ma dau cu el,apoi ies din baie,iar in drum spre holul de la intrare,ma opresc in sufragerie.
Il gasesc pe al meu pe unul dintre fotolii,cu laptopul în poala si butonand la el cu mare viteza.
-Cum sunt?intreb,desi chiar nu îmi mai pasa de părerea lui in momentul de fata.
A ajuns în cateva ore sa-mi fie indiferent si ma abțin sa nu pufnesc fiindca n-am crezut niciodată in vorba aia cum ca de la iubire la ura este doar un singur pas.
Dar niciodată sa nu spui niciodată,nu? Pentru ca uite cat e de usor sa treci granita.
Eu spre exemplu am facut-o fara sa-mi doresc lucrul asta,iar acum sunt impasibila la orice mai vine din partea lui.
-Esti bine,raspunde dupa ce-mi arunca fugitiv o privire.
„Du-te dracu de nesimtit!”
-Mda...plescai din buze si trec prin fata lui balansandu-mi mai mult decât trebuie soldurile.
Habar n-am dacă priveste in urma mea,dar oricum e neinteresant lucrul asta,iar cand ajung pe holul de la intrare,ma bag prima data in bucătărie si-mi iau telefonul de pe blat,apoi scot din cuier o pereche de sandale cu talpa joasa si-mi i-au una dintre gentile agățate in cui.
Ies din apartament fără sa-l salut si in vreme ce cobor scarile o apelez pe mama.
-Da?raspunde dupa cateva tonuri.
-Vin pana la tine. Esti acasa?vreau sa stiu.
-Unde vrei sa fiu?chicoteste ironica.
-De unde sa știu? Poate ai plecat prin oraș de dimineata. Pe tine te mai apuca nebunia si mergi la cumpărături cand nu-ti trebuie nimic,ii trantesc adevărul in gluma,iar de data asta amândouă începem sa radem.
-Astazi stau cuminte. L-am trimis pe tat-tu la cumpărături ca sa nu stric mai mulți bani decât trebuie,imi zice cand se linisteste.
-E bun atunci!spun exagerand putin exclamatia. Hai ca ne vedem imediat.
-Iar vii singura?
„Din nou...”
-Aha...raspund in schimb. Samir iar are mult de munca.
-Bine mama...ne vedem.
-In regula,zic inainte sa inchid.
Bag telefonul in geanta și cu pasi lenti ies din scara,dupa pasesc pe marginea trotuarului.
De la mine pana la ea nu fac mai mult de 5 minute. Sta la cateva blocuri distanta de al meu. Eu am insistat sa ne cumparam apartament tot in zona in care am copilărit pentru ca ma simt mult mai in siguranta. Cunosc cartierul ca-n palma,la fel și oamenii ce stau în el,asa ca,Samir pe vremea aia a fost de-acord cu mine,cu toate ca părinții lui au insistat putin ca sa ne luam ceva mai mic,dar intr-o zona mai centrala.
N-au reușit sa îmi schimbe hotărârea,iar acum dupa 5 ani de la cumpărarea lui,iacata-ma aici,în locul in care m-am născut și am crescut.
Cu gandurile la cate s-au întâmplat în ultimii ani,dar si la noaptea ce tocmai a trecut,traversez micuta straduta ce desparte turnurile in care se afla scara in care locuiesc,de celelalte din cartier si continui sa pasesc pe trotuar in vreme ce forfota in jurul meu devine tot mai mare.
Claxoanele rasuna de la mai multe mașini cand unui participant la trafic ii moare motorul inainte sa plece de la semafor si clatin din cap imediat ce unul lasa geamul in jos și începe sa-l injure.
„Educati ce sa mai...”
Imi mut ochii de pe bulevardul principal cand ajung sa trec prin dreptul parcului in care obișnuiam sa-mi petrec alaturi de prieteni nopțile de vara și prin mintea mea răsare un chip la care nu m-am mai gândit de ani de zile.
„A naibii soarta...cum le rotește de ajunge sa ma dea peste cap? Prima data Samir,acum urmează sa ma întâlnesc și cu colegii de generala unde am sa dau cu ochii de borfasul alaturi de care mi-am imaginat de mica viata alaturi de el,doar ca n-a fost sa ne fie asa cum amandoi am sperat...”
Imi scutur capul pentru ca mai sunt câteva săptămâni pana la întâlnirea cu pricina și alung deocamdată gandurile cu privire la el.
„Habar n-am ce s-a ales de soarta lui,dar sper ca e bine...”
-O-i vedea la momentul potrivit,vorbesc singura cu mine,dupa grăbesc pasul sa ajung mai repede la mama.
Blocul ei il zăresc imediat ce fac coltul la sfârșitul blocurilor turn si intru pe o alta straduta ce da in partea de cartier in care am stat pana cand am terminat facultatea.
Trec pe langa școala generala in care am invatat,iar dincolo de gardul inalt din plasa,ajung sa privesc in gol fara sa vreau,desi continui sa-mi misc picioarele pe trotuarul ce duce spre scara mamei de bloc.
Prin linistea ce ma înconjoară intre turnurile cartierului,eu ajung parca sa aud sunetul scos de la o minge de fotbal ce loveste intr-un terenul de joc,apoi aplauze și urări de fericire,dupa,parca ma vad mica stand în tribune și cu sufletul la gura pentru satenul ce era pe vremea aia căpitan de echipa.
Zambesc cu nostalgie la amintirea ce incepe sa-mi acapareze tot mai mult mintea și fara sa realizez la final imi curge o lacrima pe obraz in momentul in care prin ceata ce-o am in cap,vad printre imagini cum ajung sa sar de pe banca din fier si sa fug spre mijlocul terenului cand satenul incheie meciul cu un gol marcat în ultimele secunde ale jocului.
-Sunt prea vulnerabila...soptesc cand imi revin in fire.
„De ce dracu ma gandesc acum la el? N-am facut-o de ani de zile și ma trezesc acum?”
-Pentru ca am luat-o razna in ultimele ore si pentru ca urmeaza sa ma întâlnesc cu el la sfârșitul lunii,de aia!imi raspund la întrebările din minte si imi i-au ochii de pe curtea scolii,iar pana ajung sa intru in blocul in care am locuit,gandurile mai ca nu ma amețesc de cap. O sa ajung la dracu...continui in soapta in vreme ce urc scarile de la intrare si ma intrept spre partea stanga de la parter.
Intru in casa fără sa bat la usa si ma desclat de sandale pe hol,apoi imi pun geanta in cuier si pasesc spre bucătărie,acolo unde aud gălăgie.
-Ce faci mama?o intreb pe bruneta in varsta de 59 de ani.
-Ce sa fac mama? Niște chiftele cu sos si cartofi la cuptor,plus un bors din carne de porc. Stai cu noi la masa?raspunde in vreme ce pune lingura din lemn pe blat si se apropie de mine.
Ne îmbrățișam si-o sarut scut pe un obraz.
-Am sa raman ca n-am altceva de făcut,oftez,iar cand ma desprind de ea,ma trantesc pe unul dintre scaune. Cu ce sa te ajut?
-Cu nimic...mai bine spune-mi de ce ești asa plouata?
Chicotesc fara veselie și o privesc printre gene in vreme ce ochii ii simt cum ajung sa-mi ia foc in cap.
-Cum sa-ti spun?zic pe un ton meditativ in care rasuna cateva unde mortale.
-Ce naiba ai pățit?intreaba direct si isi pune mainile in sold. Te-ai certat cu Samir?
-Ar fi fost bine...raspund taragandat. Ar fi trebuit sa-i scot si ochii,sa-i dau și una in cap!
-Ai nu ma innebuni! Ce s-a întâmplat?
Imi strang degetele in pumni cand imi amintesc conversația lui de aseară pe care am citit-o in mare,dar din care am aflat faptul ca el cu pipita are mai mult decât o amiciție si incep sa marai din adancul gatlejului.
-Ma inseala!i-o trantesc pe șleau si,desi mama e o fire foarte calculata si atenta la orice gest pe care il face ori la fiecare cuvânt ce urmează sa-l scoata printre buze,de data asta controlul ei scapa de sub control cand ma aude.
-Tu vorbești serios?intreaba scandalizata.
-Da mama! Doar nu crezi ca inventez!
-Nu Natalia! Nu cred asta! Dar nu-mi vine sa cred!
-Nici mie!ridic vocea.
-Cum ai aflat?
-Aseara,zic haraind. M-a trezit Raisa si am mers sa-l caut cand nu l-am găsit langa mine in pat.
-Raisa?intreaba incruntata.
-Aia din generala,plescai din buze. Vrea sa ne întâlnim la sfârșitul lunii toata clasa. Un fel de reuniune ca la liceu.
-Ma rog...replica dezinteresata. Zi-mi mai departe. Cum de ai ajuns la concluzia ca te inseala?
-Pai s-a speriat cand m-a văzut treaza si si-a ascuns repede telefonul. L-am întrebat cu cine vorbea si evident a mințit. Mi-a zis de un grup de prieteni,dar cand colo era cu una pe chat. Ii spunea ca abia așteaptă sa se revadă cand i-am prins telefonul si am văzut ce facea de fapt si de drept. 
-Poftim? Nu era vorba de lucru mama și ai interpretat tu greșit?
-Da mamaaaa...cu una de la lucru vorbești cu apelativul pisicuta mea?intreb sarcastica.
-Pisicuta mea...zice in soapta. Cine știe ce pramatie e aia si i-a sucit mintile.
Pufnesc.
-Nu e vina ei,cat e a lui!
-Asa-i...dar de ce s-a ajuns aici te-ai întrebat?
-Dracu sa-l ia!il injur.
-Natalia!se rasteste la mine fiindca nu ii place cum reactionez.
Ma dojeneste din priviri,apoi paseste spre aragaz si incepe sa invarta cu lingura din lemn prin oale.
-In ultima vreme cum a fost relatia voastră?vrea sa stie si imi dau ochii pe cap.
-Cum sa fie mama daca e perioada nunților? Sunt ocupata non stop. Dar acelasi lucru e valabil și pentru el. Acum vânzările o iau razna si cum e contabil la un lanț de hipermarketuri,e băgat pana in gat in calcule si-n hârtii.
-Pai poate aici e problema...ca n-ati mai avut timp unul de altul.
-Si ma vezi pe mine ca umblu dupa bărbați?ma rastesc la ea.
Imi tranteste o privire care sa ma pună la locul meu de data asta fiindca intind prea tare coarda in viziunea ei,dar n-am cum sa ma controlez acum pentru ca fierb de nervi pe dinauntru.
-Eu nu mi-am găsit pe unul mama! N-am timp de el,d-apoi de altul!
Ofteaza.
-Inteleg...dar acum trebuie sa discuti cu el. Sa clarificati situatia. Sa va reveniți!
-Ma iei la mișto?o intreb in doi peri. Nu am sa salvez nimic mama! Înșelatul e o alegere,nu o greșeală!
-Greseala vine si din partea ta! Dacă nu erai prinsa cu munca și-ti faceai timp si pentru el nu se mai ajungea aici.
-N-am sa-mi torn cenusa in cap doar pentru faptul ca am vrut sa muncesc ca sa ne strângem bani sa ne luam o casa!contraatac. Decat sa stau de azi înainte cu gândul ca exista posibilitatea sa se repete istoria,mai bine punem punct si isi vede fiecare de drumul lui.
-Ai înnebunit?ridica tonul deodata si tranteste lingura din lemn pe blatul de la mobila cu zgomot. Aveți o căsnicie de 10 ani!
-Putea sa fie si de 20 si sa am la usa 3 copii cu el. Nu trec peste asa ceva nici moarta!
-Ei nu ca acum chiar ma enervezi! Crezi ca tat-tu nu m-a înșelat pe mine?
-Nu ma interesează mama!ma rastesc la ea cu nervii zvacnindu-mi prin vene. In generația ta femeile închideau ochii la asa ceva,dar eu n-am sa o fac! Nu e ultimul de pe lume! Si de ar fi,mai bine singura decat cu asa ceva langa mine!inchei cu hotărârea in glas ce imi suna deopotrivă letala si pe cealaltă parte infernala.
-Doamne...zice cu ochii cat cepele. Ai 34 de ani Natalia! Ce vrei sa faci? Căsnicia ta a fost perfecta pana acum! Omul asta te-a respectat si te-a iubit pana la Dumnezeu și înapoi!
-Iaca nu mai pot eu acum de lucrul asta...știi ca drumul spre Iad e poleit cu aur și cel spre Rai cu nămol? Oare de ce ma întreb? Fiindca pana la Dumnezeu te mănâncă sfinții mama! Eu nu vreau sa ma chinui intr-o relație in care sa ma gândesc dacă ma minte sau nu la orice vorba o s-o scoata pe gura,clar?intreb si clatina din cap.
-Doamne Dumnezeule unde am ajuns?intreaba ca pentru ea.
-La dracu,ii raspund nervoasa.
„Si exact acolo am sa-l trimit si pe el! Ca sa nu fiu singura dintre noi doi care se perpeleste prin flacarile Iadului.”