Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 26

Natalia:
Clasa a șasea...

Nici dupa doua luni de la momentul in care i-am mărturisit lui Cami ce simt pentru el,mie nu mi-a trecut focul ce s-a pornit înăuntrul meu din cauza refuzului sau.
Astazi ne aflam la un pas distanta de vacanta de iarna și in tot acest timp mi-a fost îngrozitor de greu sa-l suport in fiecare zi la scoala.
Am încercat pe cat posibil sa nu-i arat cât sunt de afectata,insa de fiecare cand ajungeam acasa ma puneam pe bocit.
Inca o mai fac,atat din pricina durerii,cat si a ofticii,dar daca in dormitorul meu imi dau voie sa fiu slaba și vulnerabila,la scoala am pus o armura imaginara pe corpul meu care sa nu-mi dea voie sa arat la suprafata ce simt pe dinauntru.
Inca ma confrunt cu sentimentele mixte. Inca fierb de supărare si inca il iubesc ca o nebuna. As vrea ca toate astea sa înceteze,insa deocamdată n-am găsit cheia acestei probleme si uite asa ajung sa ma trec zilnic prin calvarul ce abia ma mai lasa sa respir.
„La dracu cu dragostea asta cu tot!”
Pufnesc printre buze in urma gandurilor,doar ca sa nu las un suspin sa-mi scape printre ele,iar prietenul si colegul meu de banca Andrei imi arunca o privire incruntata.
-Ce ai?intreaba in soapta.
-Nimic,raspund la fel de incet.
Isi încrețeste nasul fiindca nu ma crede,dar fac abstracție de gestul lui si privesc țintă spre tabla.
-Hmmm...bine...continua cand nu-l bag in seama si schimba imediat subiectul. Iesim in pauza afara?intreaba pe un ton la fel de scazut,pentru ca ne aflam în ora de mate,iar diriginta inca scrie fara oprire desi in cateva minute urmeaza sa se sune.
-Cum vrei,replica fara chef.
Il vad cu coada ochiului cum imi arunca de data asta o privire sictirita,apoi o pâsâie pe Alexandra,dupa ii pune aceeași întrebare pe care mi-a adresat-o si mine.
Bruneta ca drept raspuns incuviinteaza pe tăcute din cap,iar dupa ce Andrei are confirmarea brigăzii si toți cad de acord cu ideea lui de a ieși afara,în momentul in care se suna,n-am incotro si trebuie sa urmez gasca chiar daca imi convine sau nu lucrul asta.
Pentru ca nu ma pot fofila si nici sa stau de una singura in clasa nu vreau,aleg sa petrec timpul cu ei chiar daca abia reusesc sa-l privesc pe Cami fara sa ma apuc de bocit.
-Vii si tu?intreaba Bogdan de cum ies din banca și pasesc spre spatele clasei acolo unde se afla gecile tuturor.
-Pai ce vrei sa fac?raspund in schimb.
Pufnetul ce-l las sa-mi scape printre buze la final ii face pe toti sa isi de-a ochii peste cap,mai puțin pe Ale si pe Cami.
Ei doi fac abstracție de mine,iar atitudinea lor rece,ma face si pe mine sa devine ca de gheata la suprafata,chiar daca in interiorul fierb de nervi fiindca satenul a ales sa nu de-a curs sentimentelor mele. Lucru ce a ajuns sa provoace cateva turbulente in gasca deoarece tensiunea dintre noi plutește in aer si strica feng shuiu dintre noi.
„Era de așteptat ca ceva sa se schimbe...de asta atata timp am ținut secret faptul ca imi plece de Cami. Ma gândeam ca o sa se strice relația dintre noi daca ii mărturisesc ceea ce simt. Asta imi era frica cea mai mare si din cauza ei m-am oprit de fiecare data din a-i spune ce am pe suflet pana cand n-am mai putut. Insa nu m-am gândit ca o data recunoscute sentimentele mele pentru el,o sa aducă un minus atat de mare in brigada.”
Oftez in urma gandurilor subtil printre buze si ma incurajez singura in minte ca toată tensiunea asta dintre noi o data cu timpul o sa dispara,apoi cand dau sa-mi i-au geaca din cuier imi cade fularul din maneca si ma aplec in reluare dupa el.
Fara pic de viata prin venele mele ma indoi de la jumătate,iar cand prind cu degetele materialul gros,in spatele meu se postează ca de nicăieri Cami.
„Ce dracu e cu el? Pana acum ne-am evitat cat am putut de mult si-am vorbit numai dacă era necesar,iar acum dintr-o data se apropie de mine ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat?”
Cu întrebările fara răspuns roindu-mi prin minte si cu inima luandu-mi-o la galop in piept,strang fularul intre degete,iar el isi strecoară doua pe sub ata de la bikinii mei.
Simt cum ma fac roșie la fata cand pricep de unde și pana unde a avut el intenția de a se lipi de mine,iar cand ma indrept de spate,se apleaca puțin ca gura lui sa ajungă în dreptul urechii mele.
-Nu stiu daca ai facut-o intenționat sau nu,dar vrei sa ai grija data viitoare la cum te apleci?maraie pe un ton jos,iar respiratia lui accelerata imi da de inteles ca i-a crescut tensiunea. Stiu ca ești încă suparata pe mine,dar fii bună si nu ma enerva. Nu e bine nici pentru tine și nici pentru restul daca ai sa-ti mai arati curu fara mari probleme,continua pe același ton soptit ca sa-l aud doar eu,dar o face cu unde extrem de grave.
Inghit in sec,iar cand da drumul atei de la chiloți,o trage putin spre el inainte sa o elibereze. Piscatura ce mi-o provoacă,ma face sa icnesc,iar de jenă ca blugii mi s-au tras în jos in vreme ce m-am aplecat dupa fular si mi s-a văzut fundul,plus faptul ca el s-a jucat cu ata de la chiloții mei,ma face sa-mi doresc sa intru in pamant de rusine.
-Doamne...ingaim cu gura uscata și imi rotesc puțin ochii prin clasa inainte sa ies ca un fulger din ea.
Majoritatea colegilor se uita la noi neintelegand ce mai exact se intampla,insa cei din brigada s-au prins,iar pe buzele lor sta ca drept raspuns cate un ranjet.
Clatin din cap in vreme ce pasesc rapid spre usa,iar cand ies pe hol,ma strecor printre elevii de la celelalte clase ieșiți în pauza si gonesc spre scari.
Cobor treptele in viteza și ca un uragan dau buzna in curtea din spate a scolii. Ma lipesc de un perete imediat ce fac coltul ca sa nu fiu în vizorul tuturor si inchid ochii.
Sentimentele ce se amesteca în mine abia ma lasa sa respir,iar din cauza vacarmului ce ma ia cu asalt nici macar nu simt frigul de afara.
Totul inauntrul meu arde cu valtoare și abia in clipa asta realizez pe deplin,ca oricat de mult as incerca sa-l uit pe Cami,n-am sa reușesc s-o fac atata timp cât o sa fim in aceeasi clasa. Atata vreme cât prezenta lui o sa ramana constanta in viata mea,eu n-am sa fiu capabila sa mi-l scot din inima.
„Si ce naiba am sa fac? O sa ma chinui asa pana la sfarsit de a opta?”
-Sper sa n-am eu bafta asta,iar cu timpul sa se mai amelioreze iubirea asta nebuna pentru saten...vorbesc cu mine in vreme ce strang tot mai tare fularul intre degete ca sa raman ancorata in prezent ca sa opresc mintea sa se întoarcă la ziua in care el mi-a frant inima.
Un chicot in dreapta mea se face auzit imediat ce cuvintele imi parasesc buzele si intepenesc brusc,dar cu toate asta interiorul meu incepe sa se agite atat de mult încât ajung sa-mi fie frica de faptul ca am sa fac o implozie din pricina tensiunii ce ma încearcă.
„Te rog Doamne sa nu fie adevărat! Te rog spune-mi ca mi s-a părut si ca nu e Cami langa mine! Te rog! Te rog! Te rog!”
-Eu cred ca pana la sfarsit de a opta trebuie sa ne chinuim amandoi...incepe sa vorbească vocea pe care imi doream din suflet doar sa fi avut impresia ca a chicotit mai devreme langa mine.
Strang din ochi cu putere fiindca dorinta nu mi s-a îndeplinit si incerc sa respir cât mai calculat doar ca sa nu o iau razna.
-Dar lucrul asta l-am fi trăit oricum,nu-i asa?continua,desi eu nu scos nici un sunet. Doar ca l-am fi ascuns mai bine dacă nu ne spuneam ce simțeam unul pentru celalalt...
Vocea ce incepe sa i se sparga pe final ma frânge pe mine mai tare pe dinauntru,iar chinul in mine devine atat de aprig incat reuseste sa ma cutremure din toate temeliile.
Ajung sa tremur incontrolabil pe picioare si cateva suspine mi se ridica din adancul pieptului,insa încerc pe cât posibil sa nu le scap printre buze asa ca,ajung sa le musc cu putere ca sa nu le eliberez.
-Lya...sopteste vizibil afectat,desi nu-l vad,dar simt in vocea lui ca nu ii e tot una. Daca te-am refuzat,nu înseamnă ca nu tin la tine îndeajuns de mult,înțelegi?intreaba si lacrimile mute incep sa-mi curga pe obraji.
Secundele se scurg in vreme ce încerc sa-mi găsesc echilibrul,iar el in timpul asta ofteaza zgomotos de cateva ori.
-Imi pleci,vorbește în șoaptă,iar pieptul mi se crestează mai tare pe din doua. Dar n-am cum sa ma ridic la nivelul tău,înțelegi?
Pufnesc sec fără sa deschid ochii ca sa-l privesc cand aud ce prostie tocmai a scos pe gura,iar ciuda se ridica din adancul meu si arde mai tare decât a facut-o vreodata pentru ca eu vreau sansa noastra la fericire indiferent de cate obstacole s-ar pune in calea noastra.
-Care nivel?raspund cu voce ingrosata. Nu suntem amândoi la aceeași scoala? Nu locuim in acelasi cartier? Cum de putem fi prieteni,dar nu iubiți?vreau sa stiu,desi inteleg prea bine ce il deranjează pe el,insa eu nu țin cont de aceste lucruri.
-Lya...ma dojeneste si deschid suparata un ochi.
Pe chipul lui se citește chinul,iar faptul ca se perpeleste singur prin foc și pe deasupra m-a aruncat si pe mine in flacarile lui,ațața mai mult nedreptatea din mine.
-Esti prea buna pentru mine,zice si-mi inclestez maxilarul,apoi deschid celalalt ochi și privesc țintă in ai lui.
-Iar tu te desconsideri prea tare,scrasnesc printre dinti,in vreme ce lacrimile continua sa-mi curga pe obraji.
Încă o data ofteaza din tot sufletul,dupa priveste peste capul meu si preț de câteva clipe rămâne cu ochii pe ceva de dincolo de gardul scolii.
In timpul asta clopoțelul suna,iar vocile elevilor ce au ieșit la joaca in curte ajung sa rasune din ce in ce mai puțin,semn ca toți intra inauntru. Ar trebui s-o facem si noi,doar ca vreau sa vad ce mai are de spus satenul din fata mea,asa ca raman pe loc fara sa-mi pese ca am sa întârzii la următoarea ora.
-Stiu ce înseamnă să fii băiat rau...si faptul ca fetele sunt atrase de unul cu mai mult tupeu...incepe sa vorbeasca,iar tonul ii suna lipsit de inflexiuni. De asta nu vreau sa-mi bat joc de tine Lya...imi placi prea mult ca sa te pierd.
-Crezi ca ai putea sa-ti bati joc de mine?contraatac imediat. Sau ca eu te-as lasa sa o faci? Ma iei de proasta Cami?intreb mărind.
Revine în reluare cu privirea pe chipul meu si clatina incet din cap.
-La un moment dat drumurile oricum o sa ni se separe,iar tu asta ai sa simți. Ca mi-am bătut joc de tine,dacă acum iti dau ceea ce vrei.
Plescai din buze cand aud ce-mi spune și imi sterg lacrimile de pe obraji,apoi ma uit la el incruntata.
-Nu sunt atat de nebuna incat la un moment dat sa ajung sa te șantajez cu asemenea tâmpenii.
-Tu poți sa spui ce vrei acum,la fel cum eu pot sa cred ce vreau despre viitor,mi-o tranteste pe un ton inghetat. Iar in momentul asta sau in oricare altul nu vreau sa risc sa stric o prietenie pentru un rahat de relație care oricum n-o sa aibă în vecii vecilor cum sa meargă,pricepi?
„De unde știe el atat de precis ca n-o sa meargă? Nici macar n-am încercat sa vedem unde duce toata nebunia asta! Vai de mine!!! Ma enervează cumplit si imi vine sa-i dau una in cap!!!”
Marai in urma gandurilor si cu toate ca ard de draci,incerc sa ma detașez putin de sentimentele mele fiindca dupa fata lui imi dau seama ca orice i-as spune n-ar ceda sub nici o forma in fata mea.
-Bine...incep sa mormai suparata. Daca tu ai siguranta ca o sa fie asa cum spui tu fara ca macar sa verifici cu fapte lucrul asta,atunci imi doresc pentru tine sa obții tot ceea ce îți dorești in viata,dar sa duci lipsa de iubire!scuip cuvintele ca pe un blestem asupra lui si trec nervoasa pe langa el.
In sinea mea as vrea ca rautatea mea sa-l faca sa riposteze,sa ma tina in loc si sa  ma certe,ca la final sa ne impacam,iar pe deasupra sa si încercam acel imposibil despre care vorbește el,insa satenul nu misca un deget in directia mea,asa ca,dezamăgirea ajunge sa ma incendieze pana la limita isuportabilului,facand inima din mine sa se sfărâme mai tare.
„Cine dracu a inventat si dragostea asta? Tu ai fost-o Doamne? Daca da,atunci de ce ai lasat-o pe pământ? Uite cat de mult rau poate sa faca si cat de tare poate sa doara!”