Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 25

Alin:
Clasa a șasea...

-Si tu pleci?intreaba Bogdan imediat ce usa se închide dupa Lya,iar eu pasesc spre hol.
Nu raspund,iar el scoate printre buze un sunet de exasperare.
-Ce dracu e cu voi?vrea tot el sa stie,iar eu ajung sa marai in mine.
„Nimic grav,dar daca mai stau pe aici risc sa îl arunc pe văr-tu de la etaj desi n-a reușit sa o comita,insa tot am dorinta morbida de a da cu el prin geam fiindca a fost cat pe ce sa-i facă jocul brunetei.”
-Cred ca e vremea sa dispar și eu,aud vocea lui Andrei și nu durează mult pana cand gasca se sparge.
O data ce ies din apartamentul lui Bogdan,pe urmele mele vin băieții din brigada si le simt privirile cum imi ard ceafa,insa nici unul dintre ei nu risca sa pună vreo întrebare cu toate ca ii omoară curiozitatea,dar se abtin sa n-o faca de oaie și e mai bine asa,pentru ca ard pe dinauntru de oftica si abia de putin timp am realizat care e de fapt problema Lyei in legatura cu mine.
„Voia sa vada ce simt pentru ea? Iar inainte de asta trebuia sa ghicesc lucrul asta cand bruneta ne-a lăsat pe amandoi in bucatarie? Ei bine n-am fost atent la semne fiindca am altele pe cap,dar știu de mult ca Lya e in limba dupa mine,iar ea ar fi trebuit sa isi dea seama pana acum ca nu imi este indiferenta,doar ca orice atracție exista între noi trebuie menținută sub control pentru ca ea nu are nevoie de unul ca mine.”
-Cami!
Ies din ganduri atunci cand ii aud vocea in momentul in care pasesc afara din scara blocului si-o vad cum vine in fuga spre mine.
-Ai grija ce faci,mormaie Andrei in urechea mea inainte sa treaca pe langa mine,iar băieții il urmeaza in vreme ce eu ma opresc pe una dintre trepte si-o astept pe Lya.
Nu zic nimic fiindca n-are rost sa-i raspund,in schimb abia aștept sa o pun la punct pe bruneta nebuna.
-Ai venit sa faci iar pe dementa cu mine?o iau la rost de cum se opreste in fata mea,iar ochii i se măresc pentru o clipa,apoi ii mijeste atat de tare încât mai au foarte puțin sprâncenele ei si se impreuneaza intre ele.
-Daca nu asculți ce am sa-ti spun,atunci da!ridica vocea la final.
Pufnesc,dupa cobor următoarele doua trepte in graba și dau sa trec pe langa ea,dar ma prinde de mana si imi inclestez maxilarul cu ochii tintite undeva peste strada,nicidecum pe chipul ei.
-Trebuie sa vorbim,insista,iar un chicot sec mi se ridica din piept.
-Nu prea,i-o tai,iar degetele ei se strang mai tare in jurul mainii mele.
-Atunci am sa țin un monolog daca tu n-ai chef de vorba,nu se lasa si oftez zgomotos.
Imi eliberează palma cand aude ce sunet scot printre buze și ma pun imediat in miscare,iar ea își potrivește pasul cu al meu si incepe sa-si dreagă de cateva ori glasul ca sa-mi atragă atenția asupra ei.
N-o bag în seama. Nici macar nu privesc spre ea. Ma uit in josul străzii si grăbesc pasul ca sa o conduc pana la blocul ei,apoi ma gândesc sa urc pana la Vio sa vad dacă e acasă.
-Uite care-i treaba,incepe sa vorbească dupa cateva clipe lungi in care cel mai probabil si-a pus în cap cuvintele in ordine. De cand te-am văzut prima oara...continua,iar vocea incepe sa-i devina tot mai incarcata din cauza emoțiilor.
„Ti-a plăcut de mine...nimic nou sub soare...stiu lucrul asta fără sa mi-l spui...”
-Mi-ai căzut cu tronc,da glas sentimentelor si clatin incet din cap. Nu stiu daca asa au stat lucrurile si-n cazul tău,dar vreau sa aflu dacă simți...aaa...ceva pentru mine,continua dupa ce se bâlbâie de cateva ori.
Scrasnesc din dinți și habar n-am dacă s-o mint sau sa-i spun adevărul.
-Daca nu o faci e in regula!ma asigura imediat ce secundele se scurg,iar eu nu deschid gura.
Insa cu toate ca vrea sa para ok,eu simt cum glasul i se frânge.
-Adica putem sa uitam tot,iar eu promit ca am sa fac in asa fel incat sa uit de tine și sa nu te mai vad nimic mai mult decât un prieten,încearcă sa dreagă busuiocul doar ca sa se asigure ca n-o sa simta vreo umilinta in cazul in care eu nu raspund afirmativ declarației ei.
„Faza este ca imi place cum te uiți la mine si mai mult de atat ma incanta faptul ca simți ceva pentru mine,doar ca noi doi indiferent dacă ne dam acum o șansă sau nu,la un moment dat totul o sa trebuiască sa se oprească.”
-Deci?spune emotionata cand eu continui sa tac. Imi spui și mie cum sta treaba?vrea sa stie,iar eu grăbesc mai tare pasul.
Imi bag mainile in buzunarele de la blugi și-mi strang degetele in pumni fiindca tensiunea ce incepe sa trosneasca in mine imi da imboldul ori de a da unuia un pumn,ori de a o lua pe sus și a urla in gura mare ca o vreau la nebunie,doar ca n-am avea nici o șansă sa sfârșim impreuna la final.
„Sau poate o sa meargă preț de cativa ani,insa o data ce generala o sa se termine,drumurile o sa ni se despartă. Apoi cand majoratul o sa se apropie de mine,eu am sa dispar de tot din peisaj fiindca imi doresc sa produc bani ca sa-mi intretin familia. Prea mult am suferit toti din cauza unor parinti ce s-au pus pe ei mai presus de noi,asadar,șansele ca noi sa rezistam sunt aproape nule.”
-Cami!ridica vocea,iar glasul ii suna extrem de tremurat cand secundele se scurg,iar eu continui sa tac.
Ii tintesc scara cu ochii si continui sa pasesc mai repede spre ea,iar cand ajungem in fata blocului ei,ii fac semn sa meargă inaintea mea si o vad cum se abține sa nu plângă.
Intram amandoi in bloc,iar cand usa se închide în spatele nostru o prind incet de umeri,dupa o trag spre mine si isi da capul pe spate ca sa ma poată privi.
-Nu contează ce simt pentru tine,rostesc printre dinti,iar ea se schimba la fata. Indiferent de ce am incerca sa facem,tot n-am avea un viitor,asa ca,e mai bine sa rămânem la stadiul de prieteni,spun si inghite cu dificultate imediat ce ma aude.
Ochii incep sa i se umezeasca mai tare,iar ca sa nu o vad plangand,isi propteste palmele in pieptul meu si ma impinge.
Ii eliberez umerii cand fac un pas in spate si privesc in urma ei cum fuge spre usa de la apartamentul sau.
Intra ca o furtuna inauntru,iar pe sala rasuna un bubuit cand izbeste usa din fier atunci cand o inchide.
Imi trec o mana disperat prin par fiindca i-am ranit sentimentele și ma gândesc ca de mâine la scoala o sa faca mai tare abstracție de mine,dar oricat de mult m-ar durea ceea ce am făcut atat cu ea,cat si cu mine,stiu ca asta este varianta cea mai corecta.
„Pana la urma nici in cele mai frumoase vise și nici in cele mai placute scenarii n-am avea cum sa rămânem pentru totdeauna impreuna. Viețile ne sunt la extreme. Familiile din care provenim sunt total opuse. Traiul ne este diferit. Deci...oricat am vrea,n-am aveam cum sa o scoatem cu bine la capat. Dar măcar sper sa fie deșteaptă și sa continuam prietenia cand ii trece supărarea pe mine.”

*****

Natalia:

Am auzit mulți adulți pana acum ce susțineau faptul ca iubirea nu exista,iar dacă e asa cum de eu simt in clipa asta ca as vrea sa sterg toata omenirea de pe fata pământului doar ca sa las toata dragostea asta ce se pare ca e toxica sa iasa din mine?
Daca as spune unuia dintre cei ce nu cred în iubire,ca eu îl iubesc la varsta mea pe unul la nebunie,probabil ar rade de mine si-ar zice ca toate astea sunt copilării. Dar daca ar fi asa,atunci cum mi-ar explica ruptura ce se crestează in momentul asta pe dinăuntrul meu?
Cum ar putea sa definească ceea ce simt? Pentru ca o fac și ma doare a dracului de tare.
Imi vine sa zbier pana cand raman fără voce. Imi vine sa izbesc totul in calea mea pana cand raman fără puteri. Imi vine sa fac orice doar ca sa scap de chinul si furia ce-o simt pe dinauntru.
„Ticalosul! Auzi la el...ca nu contează ce simte pentru mine,oricum n-avem șanse impreuna? Pai cum sa avem daca el nu vrea sa riste?”
-Pai nu mai bine nu-i ziceam nici eu nimic?marai printre buze,iar cand ajung la mine in dormitor las un urlet sfâșietor sa-mi racaie gâtlejul inainte sa-l eliberez.
-Natalia!ridica mama vocea din camera ei si ma izbesc cu spatele in usa doar ca sa nu intre la mine in dormitor. Natalia!tipa din hol și da sa deschida ca sa patrunda in camera doar ca fac tot posibilul ca sa nu o las. Ce ai?intreaba îngrijorată.
-Nimic!raspund urlând ca o isterica.
Toata durerea ce ma schingiuie pe dinauntru nu stiu cum sa o gestionez,iar lucrul asta ma face sa ma simt furioasa,irascibila si extrem de neputincioasa fiindca nu sunt in stare sa accept raspunsul lui care mi-a ranit rau de tot sentimentele.
„Credeam ca simte la fel si ca e in stare sa joace totul pe o carte...”
-Deschide ușa Natalia!imi cere mama pe un ton poruncitor cand incearca inca o data sa intre peste mine,dar nu reușește si incep sa tremur pe picioare,chiar daca pe dinauntru ard si din nou ajung sa-mi doresc sa am puterea de a distruge totul in jurul meu sau de a face omenirea praf doar ca sa vars tot veninul ce mai nou face parte din mine din cauza lui. Da-te din usa Natalia!imi poruncește mama și incep sa tip ca o nebuna fiindca nu ma lasa in pace. Ori te dai,ori te lipesc de perete o data cu ea fiindca am de gând sa o trantesc cu putere de el!imi da un ultimatum,iar la cat de serioasa ii suna vocea,n-am incotro si aleg sa ma dau la o parte ca sa n-ajung afis. Asa!ofteaza cand poate sa deschida usa fara efort,iar eu ma arunc suparata pe pat. Ce e cu tine?intreaba si-mi ascund fata printre asternuturi.
Lacrimile amare ajung imediat sa-mi arda obrajii cand imaginea cu noi doi din scara imi apare în minte,iar glasul lui rasuna în capul meu cu ecou in timp ce cuvintele care mi-au sfaramat sufletul ajung sa se repete la nesfârșit.
-Natalia...spune mama de data asta pe un ton domol cand ajung sa suspin din cauza chinului.
-Lasa-ma te rog in pace!ii cer c-o voce smiorcaita.
-Spune-mi ce ai?imi cere si gem din cauza suferinței ce-o simt atunci cand inima se sfasie mai mult in pieptul meu.
-Mai tarziu...acum nu sunt in stare!catadicsesc sa ii răspund cu dintii clantanindu-mi in gura.
Aud cum ofteaza,apoi ma mangaie incet pe par,iar eu imi afund fata mai tare printre cearșafuri.
-Bine...te aștept sa vorbim după ce te liniștești,in regula?intreaba si scot un „aha" printre buze.
Continui sa plang in vreme ce inchide usa in urma ei imediat ce iese din camera,iar cand raman singura,imi dau voie din nou sa erup si las sa iasa toata durerea afara din mine.
Urlu cu nasul băgat adanc in saltea si ma chircesc pe ea cand bucăți mari din mine incep sa se sfasie.
„Mi-am facut-o cu mana mea. Am vrut eu sa aflu ce simte pentru mine si m-am apucat sa ii spun ce sentimente am pentru el,iar lucrul asta mi-a pricinuit o ditamai rana in piept.”
-Dar mai bine asa Natalia decat sa iubești in secret un suflet care nu vrea sa fie pentru tine...ma încurajez singura cand o parte din naduf imi părăsește trupul prin prisma bocetelor ce le scos printre buze.
„Mda...dar deocamdată nu e bine fiindca ma doare extrem de tare,insa atunci cand am sa ma obișnuiesc cu gândul si cu refuzul lui,am sa ma oblig sa-l uit și sa scap o data pentru totdeauna de iubirea asta ce-o simt fata de el. Sau poate nu e iubire? Poate am dezvoltat doar o obsesie,iar acum imi e ciuda ca n-am putut sa o ating fiindca nu l-am obținut pe el?”