Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 43

Natalia:
 
Prin agonia ce o resimt în urma ultimei amintiri pe care am depanat-o alaturi de Cami,imi inabus suspinele fiindca durerea din acea zi,acum ma face vraiște pe dinauntru,iar ca sa nu vadă cât sunt de afectata,imi intorc privirea de pe chipul lui ce e traversat incontinuu de chin si mi-o mut dincolo de gardul parcului.
Cu ochii in lacrimi,o observ pe Raisa care se ascunde pe dupa o mașină și ma incrunt.
-Ce dracu face aia?intreb,iar vocea imi suna extrem de ragusita.
De parca fiecare cuvânt pe care il scot ma racaie pe gat și nu pentru ca ma deranjează atat de mult prezenta ei prin apropierea noastra,ci fiindca ma doare tot ce am trăit în trecut.
-Ne pândește?raspunde cu o intrebare si chicoteste ca un drac la final.
-E nebuna!exclam siderata,dupa pufnesc si o privesc cu dispret.
-Ce faci acolo?urla Cami,iar vocea lui o scoate de dupa masina ce-i tinea loc de paravan.
-Aaa...mi-am pierdut un cercel si incerc sa-l găsesc,dar habar n-am unde a căzut!raspunde,iar pe buze isi tranteste un zambet fals.
-Mda...vezi sa nu...replic dezgustata de minciuna ei.
Satenul rade in barba langa mine,dupa isi trece un brat in jurul gatului meu si ma trage spre pieptul lui.
Sentimentul de implinire pe care nu l-am mai trăit de ani de zile și de care ma bucuram cândva,acum revine în forta,iar eu ajung sa ma topesc aproape de inima lui.
-Cami...soptesc pe un ton incarcat si inchid ochii fără sa ma intereseze ca scorpia aia ne vede,apoi imi dau voie sa ma bucur de caldura trupului sau,care reușește sa-mi aline rănile ce cu foarte mulți ani in urma mi le-a provocat si constat în clipa te fata ca nici macar putin nu s-au vindecat.
Au rămas deschise,doar ca cu timpul am dobandit o asemenea toleranta la durere,incat am reușit sa fac abstracție de ele.
-Te iubesc Lya...murmura cu nasul băgat in parul meu,iar inima imi scapa o bătaie.
Respiratia mi se opreste in gat,iar sufletul ajunge sa se cutremure in mine când imi mărturisește sentimentele ce inca le are pentru mine.
-Esti nebun...raspund in soapta si-mi musc buzele ca sa nu plang,fiindca in adancul sufletului meu niciodata nu mi-a trecut iubirea pentru dansul.
-Sunt...dar nu de asta te iubesc...
Clatin incet din cap la pieptul lui si inspir adanc doar ca sa calmez putin emotiile ce incep sa mi se amestece in inima.
-Esti constient ca suntem intr-un punct de cotitura,unde viata nu ne e deloc roz,asa-i?vreau sa stiu si-mi deschid cu greu ochii,apoi stau câteva secunde pana cand imi inghit lacrimile,dupa imi fac curajul si-l privesc.
Se uita la mine cu parere de rau,dar pe alocuri si cu speranta ca o sa fie mai bine,iar un geamat dureros se desprinde de pe buzele mele fiindca imi dau seama exact ce-i trece prin cap,doar ca nu e atat de simplu.
Dau sa deschid gura ca sa-i insir motivele pentru care obstacolele din calea noastra astazi sunt foarte greu de înfruntat,doar ca vocea lui ma opreste si incep sa marai cand isi duce cuvintele la final.
-Taci...vine Raisa incoace.
Ma retrag de la pieptul lui si ma indrept de spate cu inima batand tot mai dureros in mine,apoi privesc cu ura spre directia din care fosta noastra colega se apropie de noi.
-De ce n-ati mai venit în clasa?vrea sa stie,iar pe buzele ei apare un ranjet otrăvitor.
„E geloasa?”
-Dar tu ce cauți pe aici?raspund in schimb si ridica din umeri.
-S-a terminat întâlnirea,iar acum ma duceam spre casa doar ca sa ma schimb pentru petrecere. Voi? Ce faceți aici?
-Ne dam cu barca,raspunde Cami pe un ton ironic.
-Ha-ha! Ce amuzant ești!exclama suparata.
-Hai plimba ursu ca ruginește lanțul,i-o tranteste sictirit,dupa baga mana într-un buzunar de la blugii ce-i poarta pe el ca sa-si scoată bricheta si țigările.
-Tot ticalos ai rămas,ii reproșează si-mi dau ochii peste cap.
„Credea ca intre timp si-a schimbat atitudinea fata de ea? Tot o insuportabila a rămas.”
Surade sec cand ii aude remarca,iar dupa ce trage primul fum din țigară,ii face semn cu mana sa dispara din fata noastră.
-Nesimtit!pufneste Raisa ofticata,apoi se intoarce pe calcaie si cand aproape sa ajunga la ieșirea din parc incepe sa chicoteasca exact ca o scorpie.
-N-are rost sa va întreb dacă venit la petrecere,asa-i? La cum se arata lucrurile aveți alte planuri pentru diseară. Dar daca tot aveți de gând sa rămâneți doar voi doi,zic sa profitați de întâlnire pana cand n-o sa fie prea târziu!ridica vocea ca sa o auzim,iar avertismentul ei ma face sa ma uit la ea ca la ultimul gândac de pe fata pământului.
Ne arunca o privire rautacioasa peste umar cand nici eu și nici Cami nu ne sinchisim sa-i raspundem,apoi ne arata telefonul si continua sa rada pe un ton malefic.
-Suge-o!ii spune satenul si ii arata degetul mijlociu.
-Du-te dracu!il injura,dupa iese din parc cu nasul pe sus și se face nevăzută printre mașinile parcate pe marginea trotuarului.
-Stii ce a facut,nu?intreaba si incuviintez nepasatoare din cap.
-Mi se rupe,raspund cu scarba in glas.
„Poate sa ne fi facut si 100 de poze,nu ma stresez absolut deloc. Nu pun pe nimeni in pericol. Cami e divortat,iar eu la un pas sa-i urmez calea fiindca n-am de gând sa ma impac cu Samir dupa ce am găsit probe la el în telefon ca ma inseala.”
-Bun,mormaie inainte sa mai traga un fum din țigară.
Revin cu privirea pe el si imi plimb ochii cu lentoare pe chipul lui.
Zambesc cu nostalgie cand safirul ii scanteiaza,la fel de tare cum o facea si atunci cand eram copii.
Ochii lui ma duc cu gândul la vremuri îndepărtate,in care sa fiu lângă el era tot ce imi doream.
-Deci...soptesc dupa ce ma delectez cu imaginea sa. Ai reușit sa te ridici pe cat de mult voiai de la pământ?
Incuviinteaza din cap.
-Dar tu ai reușit sa ma scoți din suflet asa cum îți doreai dupa ce am plecat,sau m-ai păstrat intr-un colt al lui?
Oftez.
-Lya...susura si arunca tigara pe jos,apoi se intoarce cu totul spre mine si imi prinde palmele intre degetele lui.
Atingerea sa imi încălzește instant sangele,iar respiratia mi se sacadează în urma emoțiilor ce din nou ma iau cu asalt.
-Ai spus ca te-a înșelat,continua,iar eu incuviintez pe tăcute din cap. Si doar nu ești proasta sa-l ierti!
-Nu!raspund pe un ton categoric.
-Bun! Deci dacă deja ai in plan sa te desparti de el si ma gandesc ca vrei sa divorțezi,nu îți dorești sa ne dam o a doua sansa?intreaba fara nici un ocolis si un chicot nervos se desprinde de pe buzele mele.
-Inca n-ai semnat nici tu actele de divorț ca sa se incheie casnicia,ii reamintesc,iar el ridica din umeri ca si cum nu e mare lucru.
-E o chestiune de timp. E vorba de cateva luni pana cand totul o sa se termine si-am sa fiu liber ca pasarea cerului,glumește,iar eu imi dau ochii peste cap.
-Si ai de gând ca dupa un divorț sa te arunci intr-o alta relație?
-Cand e vorba de tine,raspunsul este da,mi-o tranteste in fata si oricat de frumos ar suna ca sa fim din nou amandoi,ceva dinăuntrul meu nu ma lasa sa visez cu ochii deschiși asa cum o făceam cand eram pustoaica.
-Suna prea frumos ca sa fie adevărat,raspund cu jumătate de gura.
Ofteaza.
-De ce?vrea sa stie si ridic din umeri.
-Pentru ca nu stai în oraș. Pentru ca in urma relației tale ai o fetita. Pentru ca ea primează in viata ta. Plus ca nu e un lucru ușor de digerat in ceea ce o privește sa te vadă cu altcineva. Nu cred ca o sa-i fie pe plac sa fii în prezenta altei femei,înțelegi? Gandesti prea departe,cand noi pasim deocamdata pe nisipuri mișcătoare,Cami,ii atrag atenția pentru ca oricat de mult am vrea ca totul sa para extrem de ușor,nu este.
Suntem incurcati in niste ate destul de greu de dezlegat si care necesita timp ca sa ieșim din ele.
-Dar după ce toata furtuna asta o sa treaca,nu vrei sa încercam?insista si se rupe sufletul in mine pentru ca mi-as dori o viata alături de el,dar sunt atâtea probleme la mijloc care ne impiedica si ne pun bete in roate.
„Cum ar fi divorțul meu pe care am sa-l bag cat de curând. Sau cum ar fi al lui care nu s-a încheiat. Pe lângă astea,mai e și fata care cu siguranta m-ar urî daca as apărea lângă tatăl ei. Sunt o mulțime de factori care ne impiedica sa trăim asa cum ne-am dori.”
-Lya...sopteste si incepe sa-mi mangaie palmele cand degetele ajung sa-mi tremure fiindca ciuda mai are putin sa-mi de-a sangele in clocot pentru ca acum la maturitate mi se pare mai greu sa luptam pentru o relație,decat era atunci cand eram adolescenti.
-Nu stiu cum e mai bine sa facem,ingaim in vreme ce mintea ajunge sa-mi gândească la foc automat.
-Uite cum facem,zice pe un ton calm. Ma întorc la București. Continui sa adun probe ca sa o decad pe aia din drepturi,iar tu bagi actele de divorț intre timp.
Incuviintez din cap pentru ca ăștia sunt primii pași pe care trebuie sa-i facem chiar daca aveam sau nu o șansă sa fim împreună.
-Mai departe...cand toate o sa se încheie si atat tu,cat si eu o sa fim iar liberi,ce zici sa ne vedem? Te scot la cateva întâlniri,suna bine?intreaba zâmbind. Am sa o aduc si pe fata la unele dintre ele ca sa se obișnuiască cu tine.
Inima incepe sa mi-o ia la galop cand aud continuarea planului si il privesc putin socata.
-Nu crezi ca o sa ne miscam putin cam repede?vreau sa stiu si clatina din cap.
-Deloc. Te cunosc. Stiu cum ești și de ce ești în stare sa faci dacă iti pui ceva in minte. Asa ca ai timp cateva luni sa te obișnuiești cu gândul ca am un copil.
-Sa ma obișnuiesc cu acel gand de a fi mama vitrega?intreb mirata.
-Lya...nu îți cer sa fii mama pentru fata mea. O are pe ma-sa,care ce-i drept n-o interesează de soarta ei,dar e cea care i-a dat viata si nimeni nu poate sa schimbe lucrul asta vreodata si nici sa-l înlocuiască. Dar daca vrei sa avem încă o șansă,trebuie sa te gândești ca o sa ma iei și cu acel micut suflet la pachet.
Inspir brusc,apoi expir lent și capul ajunge sa mi se invarta numai cand ma gandesc ca de vreau sa ne dam o șansă,am sa ma inham la o viata pentru care habar n-am dacă sunt pregatita.
-Imi e frica...recunosc dupa ce pe repede inainte pun totul in balanta.
-De ce?intreaba cu ochii tintiti in ai mei.
-De copil...recunosc si zambeste in coltul gurii.
-Deocamdata gandeste-te la noi Lya...De restul am sa ma ocup eu,iar tu ai sa te acomodezi pe parcurs. Plus ca nu vreau sa ti-o bag pe gat. De ea am grija eu. Doar ca...indiferent de cat de greu ti s-ar părea sa ma iei cu tot cu fetita,nu pot sa insist ca sa n-o faci. Am nevoie de tine. Pentru mine. Cat despre fata,nu-mi fac griji în ceea ce te privește. La un moment dat n-o sa ti se mai para nimic de speriat. E o fetita care înțelege multe si e deschisa la minte. Nu cred ca ar vrea sa intervină intre noi și nici sa-ti faca viata grea daca te hotărăști sa te legi de mine.
Clatin neștiutoare din cap fiindca deocamdata nu pot sa-mi dau cu presupusul despre ce ar fi si cum ar arata totul daca am duce planul asta la capat,insa ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca imi este frica. Un copil e o responsabilitate uriasa,iar cand nu aparține ambilor parteneri,cred ca e o problema ce are capacitatea sa le dea ambilor de furca. Plus ca eu nu m-am gândit pana acum la unul,desi am stat atatia ani cu Samir,d-apoi sa ma implic in creșterea altuia care nu-mi aparține?
„Mda...situatia e complicata rau si habar n-am dacă sunt capabila sa risc atat de mult. Sa-mi intorc singura viata la 360 de grade,e un pas urias care ar putea sa ma coste scump. Daca fata lui n-o sa ma accepte? Daca din cauza asta o sa apara tensiuni intre noi? Daca o sa ajungem sa ne certam? Chiar vreau asa ceva? Sa ma leg atat de tare la cap și pentru ce anume? Daca totul o sa se năruie? Fiindca niciodata n-o sa am cum sa fiu pusa pe primul loc în viata lui. N-am fost acolo nici atunci cand nu avea vreo obligație si-a trebuit sa aleagă între mine și soarta lui. M-a dat la o parte si-a plecat sa-si construiască un viitor mai bun. Iar prezentul in care a ajuns sa trăiască astazi ar putea sa-l afecteze grav pe al meu daca ar fi sa risc. As putea sa ies inca o data cu inima franta daca ar fi sa joc totul pe o carte. Chiar merita sufletul meu sa fie trecut din nou prin focurile Iadului,pentru un om pe care l-am iubit enorm de mult si cu o parte a inimii inca o mai fac,dar care m-a lăsat în agonie doar ca sa-i fie lui bine?”

*****