Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 61

Natalia:
 
Ieșim din scara cu degetele împletite intre ele si in pasi alerti fiindca suntem în întârziere daca ne-am lăsat duși de val si ne-am pierdut de dimineata in dulcea pasiune,tăiem calea unor oameni in drumul nostru spre masina lui ce a parcat-o la câteva scari distanta de a noastra.
De cum ajungem in dreptul ei,o deblochează si imi deschide portiera de pe partea dreapta si din doua mișcări ma pun pe scaun,apoi îl urmăresc pana cand ajunge sa se trântească la volan,iar înainte sa pornească motorul ii zambesc usor fiindca vad cum ochii ii licare cu acea sclipire care reușește sa ma topească,asa cum a facut-o si de dimineata.
-Ce e iubire?ma intreaba,iar griul din privire ii devine si mai cald.
De parca ar ști exact ce se intampla cu mine,dar vrea sa audă din gura mea ceea ce deja intuiește.
-Imi place felul în care ma privesti,recunosc si ma intind peste schimbator imediat ce el o face.
Ne întâlnim la mijloc și ne sarutam scurt,apoi revenim la locurile noastre si durează câteva secunde pana cand intra in trafic.
Cu ochii in continuare pe el,ma gândesc inca o data cat sunt de norocoasa pentru faptul ca m-a iertat si pieptul mi se cutremura de fericire pe dinauntru din pricina bunătății lui.
-Imi pare ca visez,soptesc fara sa vreau si-mi arunca o privire fugitiva.
-Nu o faci,raspunde,iar un colt al gurii lasa sa i se ridice intr-un ranjet pentru ca,desi tot ce trăim este adevărat,simte si el acelasi lucru ca mine.
De parca e prea frumos sa fie real,dar in magia asta ce ne-a învăluit si am ajuns amandoi cu capul printre nori,am rămas totuși cu picioarele pe pământ.
-Aolo!exclam deodata,cand prin vraja ce m-a cuprins,imi aduc aminte ca miracolul ce creste la mine in burtica,are nevoie de o pastila pe care sa o i-au zilnic ca sa-i fie bine.
-Ce s-a întâmplat?vrea sa stie in vreme ce deschid geanta si ma apuc sa caut prin ea.
-Trebuie sa-mi iau acidul folic!raspund cu ochii pe toate acareturile ce le am inauntru,iar cand găsesc cutia respectiva,scot folia si o desfac,apoi bag pastila direct in gura.
O inghit fara apa,iar sprancele lui se ridica de surprindere.
-Daca n-o luam acum,poate mai târziu uitam,ii spun pe un ton care sa-i dea de inteles ca sunt in regula acum daca am luat-o.
-Pentru ce ai nevoie de ea?
Zambesc.
-Pentru bebe,raspund,iar in secunda urmatoare vad cum pieptul ii tresare atunci când respiratia i-o ia putin razna.
Viteza scade considerabil cand ajunge sa calce tot mai mult frana,dar nu doar din pricina faptului ca ne apropiem de un semafor,ci și pentru ca vrea sa privească mai multe secunde spre mine.
Isi intoarce capul de cum opreste in spatele mașinii din fata și ochii i se tintesc in partea de jos a abdomenului meu.
Chiar daca nu vede piele,fiindca sunt imbracata si de as fi fost goala,oricum nu s-ar vedea nici o diferență pentru ca sarcina e prea mica,cu toate astea,în griul din privire ii apare o alta sclipire. Una la fel de blanda,calda și incarcata cu iubire ca aceea care o folosește cand se uita la mine,doar ca de data asta in multitudinea de emotii pe care le trimit ochii lui,mai exista ceva. O scanteie pe care imi e imposibil sa o descriu,dar are legătură cu pura împlinire.
-Cand trebuie sa mergi la doctor?intreaba pe un ton extrem de incarcat.
-Peste trei săptămâni,raspund cu respirația taiata,fiindca atat glasul sau,cat si sclipirea aia divina,ma emoționează.
-Sa-mi spui dinainte ca sa vin cu tine,replica in timp ce cu greu isi ridica ochii in ai mei.
-Vrei?intreb si inima imi face un salt în piept de fericire ca se implica fara sa ii cer.
-Normal!exclama si ajung sa ma uit la el ca la un miracol.
„Coltul meu de Rai...”
Gandul ce-mi fulgera prin minte și asociera pe care o face creierul meu intre bărbatul din fata mea si ceea ce ma face sa simt,imi stârnește lacrimi de bucurie.
-Esti minunat!soptesc cu glas încărcat și ma intind repede sa-l sarut pe buze.
Zambeste.
-Iar tu sublima.
Surad.
„Inca nu i-am arătat ca pot sa fac din mine matrița femeii perfecte care sa-l împlinească pe toate partile,dar ma bucur pentru încrederea ce mi-o acorda. N-am fost eu pâinea lui Dumnezeu in relația noastră și in ultima vreme nici cheie de biserica,dar am sa lucrez cu mine ca sa ma autodepasesc,doar ca sa ii ofer totul,asa cum el imi da mie la randul lui.”
 
*****
 
Cateva ore mai târziu după ce Samir m-a lăsat la munca,ma gasesc cu degetele in parul unei cliente in vreme ce telefonul incepe sa-mi sune de mama focului.
Imi dau ochii peste cap in prima faza,apoi in a doua imi aduc aminte ca lucrez la mine ca sa devin varianta mea cea mai buna,asa ca,imi cer scuze de la doamna ce sta pe scaun și bag mana în buzunarul de la halat.
Daca in mod normal n-as fi dat importanta faptului ca-mi suna,atata vreme cât lucrez,acum gandul imi fuge imediat la Samir si la faptul ca poate a pățit ceva,iar inima a mi-o ia razna in timp ce-mi scot telefonul si mai ca nu rasuflu usurata cand vad ca pe ecran apare numărul mamei.
„Ah,la naiba! Am uitat sa o mai țin la curent cu tot ce s-a întâmplat și s-a schimbat de ultima oara când ne-am vazut!”
-Da mama?raspund cu voce mica si incep sa-mi dau volumul la difuzor pe minim fiindca singur o sa-mi tina o predica de zile mari.
-Dar ce faci fetișoara?ma ia la rost din prima clipa si ma abtin sa nu pufnesc.
Imi sprijin telefonul pe un umar si incep sa-l tin cu capul doar ca sa îmi pot face treaba mai departe fiindca așteaptă si alte cliente la rand,iar in vreme ce ma reapuc de munca,imi dreg de cateva ori glasul ca sa-mi sune normal cand ii raspund.
-La salon. Tu ce faci?
-Serios?intreaba ironica. Esti la salon...
-Mda...mormai in barba.
-Si cand nu ești pe acolo...nu îți verifici telefonul? N-ai văzut ca primești cate un mesaj de la mine in fiecare zi de cand ai aruncat bomba si-ai dispărut dupa aceea ca magarul in ceata?
-Am vazut,dar m-am luat cu altele și n-am avut timp sa răspund,zic in timp ce mainile mi se misca cu rapiditate si ma grăbesc cat pot de mult ca sa termin o data cu femeia de pe scaun,fiindca de mama cu siguranta n-am sa scap daca nu o linistesc in minutele ce urmeaza.
-Pe bune?intreaba scandalizata. Natalia! Tu nu ești întreaga la cap?
„Ei bine...pana ieri chiar n-am fost...”
-E totul in regula mama,o asigur in schimb si pufneste.
-In regula pe dracu! Cum a ajuns sa fie totul bine,dupa ce erai foc și para pe Samir?intreaba,dar nu ma lasa sa-i raspund si continua. Apropo,dacă nici saptamana asta nu răspundeai la telefon aveam de gând sa-l sun pe el ca sa ii cer socoteala.
-Mama!ridica vocea suparata,apoi imi aduc aminte ca sunt la lucru și ma abțin sa nu-mi ies din minți.
Ii zambesc doamnei in oglinda ca sa nu creadă ca-s scăpată de la socola cu apucăturile astea demente,iar ea isi ascunde un suras cel mai probabil pentru ca are la randul ei copii zvapaiati și au reacția mea daca isi baga nasul pe unde nu trebuie,la fel cum face si mama in clipa asta.
-Ti-am zis ca e totul în regula,continui,doar ca de data asta folosesc un ton in care imi induc o stare de calm.
 -Da mama!replica iar cu sarcasm. Si de ce nu m-ai anunțat si pe mine? Știi ca nu mai am liniste din ziua în care ai venit și mi-ai spus ca te-a înșelat? Știi ca nu mai dorm noaptea din cauza asta?
Oftez.
-Stai puțin,ii cer si raman cu ea in telefon preț de vreo 10 minute pana cand o termin de frezat pe femeie,iar in timpul asta o aud cum pufaie de cateva ori.
Ii mulțumesc clientei imediat ce e gata pentru ca a venit la mine la salon,iar dupa ce matur si adun parul,imi cer scuze de la următoarea si ma indrept spre birou.
-S-au întâmplat atat de multe incat n-am mai avut cand sa te sun ca sa vorbim,zic de cum ajung pe hol.
-Si nu puteai sa dai un mesaj?se rasteste.
-Mesaj imi ia si mai mult timp sa scriu,iar eu n-am avut nici macar un minut de respiro.
-Ai lasa-ma!exclama ironica.
-Ei bine...stai jos?o intreb pe același ton daca tot ma freacă la icre,desi e îndreptățită sa o faca,dar cum sunt la lucru,chiar nu-mi permit sa stau la povesti.
-De ce?raspunde in schimb.
-Fiindca urmeaza sa-ti mai dau câteva bombe,zic in vreme ce intru in birou.
-Mai fetita! Ce naiba s-a mai întâmplat?intreaba,iar de data asta tonul ii suna alarmat.
-Stai jos sau nu?intreb si o aud cum inspira de cateva ori adânc.
-Da. Stau jos. Zi-mi ce ai,imi cere si un chicot nervos imi iese printre buze numai cand ma gandesc ce urmeaza sa-i spun.
-In primul rand am descoperit ca Samir nu ma inseala.
-Asta e bine!exclama cu un oftat de ușurare la final.
-Mda...mormai in barba și ma pun pe scaunul din piele.
-Dar...?intreaba si glasul imediat i se schimba fiindca nu știe la ce sa se aștepte mai exact,dar intuiesc ca nu la lucruri bune,ceea ce e si adevarat.
-Dar...repet dupa ea in vreme ce ma gandesc cum dracu sa-i spun ca m-am culcat eu cu altul.
-Zi o data!se rasteste in telefon atunci cand secundele ajung sa se scurga si nu-mi găsesc cuvintele.
-Nu mai bine vrei sa vin la tine după ce ies de la munca și sa-ti spun?raspund cu o intrebare.
-Te bat!racneste enervata. Zi-mi o data si nu ma mai fierbe!
Imi frec fruntea cu o palma fiindca nu stiu cum naiba sa-i zic ce am facut,dar după câteva secunde ma gandesc ca e mai bine ca n-o vad. Asa emotiile mele si vinovăția mea nu se amplifica pana la limita insuportabilitatii. Fiindca cu siguranta dupa ce socul i-ar trece,m-ar decima din priviri si m-ar judeca de naiba m-ar lua.
-Imi spui sau vrei sa fac cu inima din cauza suspansului?o aud vorbind si ma bufneste un ras sec.
-Cred ca vestea oricum o sa te aducă in pragul leșinului,replic pe un ton caustic fiindca ma umplu de venin cand ma gandesc de ce am fost in stare.
-Ce s-a întâmplat?intreaba rastit si musca nervoasa din cuvinte.
-L-am înșelat eu pe Samir!raspund aproape tipand si ii arunc bomba fara alte introduceri.
Tacere.
-Mama?intreb cand ajung in secunda urmatoare sa intru in panica fiindca nu mai aud nimic la celalalt capăt de telefon. Esti bine?vreau sa stiu,iar glasul imi suna tot mai alarmat.
-Cum?articulează cu greu si rasuflu usurata cand o aud.
„Macar n-a lesinat...”
-Pai...incep sa vorbesc și inspir o gura mare de aer. Mai știi ca atunci cand am venit la tine,pe lângă faptul ca ti-am spus de Samir,ti-am mai zis și de întâlnirea de generala?
-Asa...rostește cu respirația precipitata.
-Ei bine m-am întâlnit cu Cami.
-Fir-ai tu sa fii de proasta!se rasteste cu dracii pe ea cand intelege unde anume bat. Cum ai putut sa faci asta?
-Pai am crezut ca m-a înșelat!ma apar,dar stiu ca suna totul jalnic,iar eu sunt penibila in clipa asta.
-Si ti-ai zis sa faci același lucru? Asa te-am educat? Dacă unul face o tâmpenie sa repeti ca maimuta dupa el?intreaba,iar tonul i se ridica din ce in ce mai tare. Sa ma aștept ca de sare un prost in fantana sa-l urmezi?
-Pai...
-Nici un pai!mi-o taie enervata. Ce a fost in capul tău?
-Nu prea multe,raspund sec si pufneste.
-Ai demonstrat lucrul asta deja!ma acuza si inchid ochii pentru ca n-am ce altceva sa fac.
Incep sa respir adanc,doar ca sa ma calmez fiindca,desi am fost o tampita,Samir m-a iertat,iar eu vreau sa las in urma toata nebunia aia din pricina căreia eram la un pas de a divorța tot din cauza mea fiindca am vrut eu sa fac pe interesanta.
„Doamne! Proasta am mai fost!!!”
-Si acum?ii aud vocea mamei. Ce ai sa faci?intreaba tot mai nervoasa.
-I-am spus deja lui Samir daca asta vrei sa știi,raspund oftand.
-Si?intreaba rastit.
-M-a iertat.
-Prost el!replica cu glas rautacios. Tu te bateai cu pumnul în piept in bucătărie ca n-ai sa treci peste asa ceva in condițiile în care aflu acum ca nu a fost de vina cu nimic?
-A fost...replic cu jumătate de gura.
-Da?intreaba cu zeflemea in glas.
-Pai da...mormai. Avea treaba cu aia de care îți ziceam ca l-am prins ca schimba mesaje,doar ca nu s-a culcat cu ea. Ii e colega într-adevăr la munca,dar tipa e măritată si pe treaba ei. Mi-a făcut cunostinta cu ea. S-au împrietenit prin prisma unui joc online,în care...ma opresc și oftez din tot sufletul,apoi continui. In care ea avea un nume ce in traduce libera n-ai cum sa-i zici altfel decât pisicuta.
Chicoteste,dar o face intr-un mod caustic.
-Pai si cand te-am întrebat dacă ești sigura ca te-a înșelat ai spus ca da!
-Pai asa am crezut!ma apar în prostia mea.
-Si in loc sa cauți o certitudine pe care sa o ai dovada la mana,ce ai făcut?ma intoarce de pe o parte pe alta,iar tonul ii devine iar unul acuzator.
Pufnesc.
-Am inteles ca am greșit!ridic vocea. Am stat cu el de vorba dupa toate astea și m-a iertat!
-De ce?intreaba suparata.
-Mama!raspund scandalizata.
-Da mama!zice enervata. De ce te-a iertat?
-Pai...pentru ca ma iubește.
-Exact!raspunde ofticata. Si tu?ma ia iar la rost. Tu il iubești?
„Ei bine...explica-i tu Natalia cum sta treaba cu iubirea ta dinainte de impact si cu asta de acuma care o simți pentru ca Samir a fost bun cu tine.”
-Doamne!exclam la capătul puterilor cand efectiv nu găsesc o justificare ce sa-mi explice dragostea pentru el. Vrei sa nu ma mai judeci?aleg sa raspund.
-Pai nu meriți?replica in schimb.
Pufnesc.
-Am facut-o eu destul!exclam cu ciuda.
-Lasa ca nu se intampla nimic daca mai încasezi o porție!mi-o tranteste cu voce inghetata.
-Ei bine...as putea sa patesc multe daca ma mai enervez!contraatac cand ma gandesc la bebelusul din burtica mea căruia sigur nu-i fac bine.
Si asa am trecut prin atata stres si supărări in ultima vreme,iar dacă de aseară lucrurile s-au liniștit,nu vreau sa o iau de la capat.
-Da?intreaba folosind inca o data ironia. Ce? Sa-ti spargi capul in vreme ce de tai cu el de pereți pentru ca ai fost o proasta cu diploma?
Injur printre dinti si următoarea bomba ajunge sa-mi stea pe vârful limbii.
-Nu mama! Pentru ca sunt însărcinată si nu vreau sa ii fac copilului rau!i-o trantesc sec si icneste.
-Cu ala?intreaba,iar tonul ii suna extrem de trasnit.
-Nuuuuu!!!
-Doamne ajuta!rasufla usurata. Asta mai trebuia! Sa ai un copil cu altul si sa i-l pui in carca lu barbata-tu!
-L-ar fi acceptat,i-o trantesc enervata. Am pus deja problema asta cand am vorbit cu el deschis.
-Ma mir cum de mai ai cap pe umeri dupa cate imi e dat sa aflu,știi?raspunde in schimb.
Mi se maresc ochii cand o aud.
-L-ai vedea capabil sa ma bata?
-Nu! Dar daca eram in locul lui iti dadeam vreo doua,dupa iti făceam bagajul si te trimiteam in pizda matii!racneste iar in telefon.
-Ce dracu?raspund scandalizata.
-Pai cum Natalia?! Ai facut numai tâmpenii si ai scăpat basma curata! Las ca pun eu mana pe tine! Dacă nu te-am bătut cand erai mica,acum am sa-ti dau de n-ai sa poți duce!
-Aoloooo!zic cu un oftat puternic pe buze. N-ai fost comunista pe vremea când eram copila,devii acu?
-Pai ce? Vrei sa te laud? Sa-ti ridic statuie?intreaba ironica.
Pufnesc.
-Nu! Dar lasa-ma in pace și nu ma mai judeca! N-a facut-o el si-o faci tu?o acuz suparata pentru ca nu da dovada de înțelegere și totuși sunt fata ei.
Ma pune la zid,asa cum am facut-o si eu,dar acum ca bunatatea lui Samir m-a făcut sa vad altfel viata,nu-mi mai convine ca se arunca cu pietre în mine cu toate ca am greșit și in mod normal as merita toți bolovanii din lume.
-O fac!se rasteste. Pentru ca ti-am dat o educație!zice si-mi dau ochii peste cap. Acum imi spui cum am sa mai dau ochii cu Samir,cand stiu ce ai făcut?
-Mai bine nu-ti ziceam,replic in doi peri.
-Eiiiiii!!!zice enervata. Nu ma fa sa-i zic si lu tat-tu ce a crescut la casa,ca atunci sa vezi tu!ma ameninta si incep sa marai.
-Termin-o cu prostiile!ii cer printre dinti.
-Stai sa vezi cum termin cu ele cand pun mana pe tine!o tine cu amenințările.
-Las ca nu mai vin la tine!i-o arunc plina de nervi.
-Nu ma fa sa ma deplasez pana la voi,ca te bat de fata cu Samir!
Chicotesc,dar cu răutate.
-N-ai avea sanse,zic si pufneste.
-Una tot iti iei de la mine! Nu scapi atat de usor!mai zice pe tonul ala de judecator,apoi inspira de cateva ori adânc și schimba subiectul. Cand ai aflat ca ești însărcinată?
„Bine ca nu i-am mai spus și de faptul ca am facut actele de divorț,ca sigur ma strangea de gat prin telefon.”
-Acum doua zile,raspund oftand si imi dau capul pe spate cand realizez ca tensiunea dintre noi se domolește o data ce-o interesează de copil.
-Si? Ce a zis doctorul?
-Nu prea multe...sarcina e prea mica,raspund cu ochii închiși.
-Vezi ai grija sa nu ridici sau sa faci mișcări bruște.
-Sau sa ma enervez,i-o arunc ca sa-i dau peste nas.
-Scoate-ma iar din sărite,ca pun parul pe tine,Natalia cand te prind!mi-o intoarce imediat.
Surad.
„Poate sa zică ce vrea,dacă nu m-a bătut cand a avut ocazia sa o faca,acum n-are nici o șansă oricat si-ar dori. Si nu ca n-as merita,iar daca aveam discuția asta dupa ce am aflat eu de Iulia,iar Samir nu m-ar fi iertat,cu siguranta stăteam sa imi dea vreo doua si cel mai probabil imi mai tranteam cateva de una singura. Dar asa...de ieri și pana astăzi multe s-au schimbat si oricat de greșit a fost tot ce am facut,acum ca nu ma mai judec eu din pricina brunetului,asa ca nu las nici pe altcineva sa o faca. Iar daca totuși se găsește careva sa o faca,nu-mi pasa,fiindca m-am acceptat cu toate păcatele,iar prioritatea mea este sa ma schimb si sa indrept lucrurile,nu sa stau sa-mi torn cenusa in cap.”