Intre soartă si destin 🔞

Capitolul 14

Natalia:
In urma cu 25 de ani...
 
Dupa aproape trei săptămâni in care nu i-am văzut deloc ochii lui George nici macar prin fata blocului,darămite pe la școală,uite-l astăzi aici.
E vineri si e un frig afara de mai ca nu îngheață inima in mine. Daca luna trecuta meteorologii anunțau zapezi,ei bine,n-au venit,dar in schimb de vreo câteva zile toarna cu galeata si e atat de rece ploaia ca-mi tremura pana si sufletul in mine,nu doar trupul la exterior.
-Ce faci Georgica?ridica Andrei tonul din stânga mea si ii arata degetul mijlociu in loc de salut.
Nu are el tangente cu blondul,dar strategia lui in clipa asta este sa se apropie cumva de George ca sa il traga de limba și sa vadă de ce a mințit în legătură cu bataia pe care a incasat-o la Alexandra in cartier.
Același lucru imi propun și eu sa fac,iar la fel ca mine o sa încerce cu siguranta și restul băieților doar ca sa-l descoasem pe blond de secrete,fiindca cu toții ne dorim sa scoatem de la el orice lucru ca sa găsim pe mai departe o soluție la problema dacă într-adevăr si-a propus sa-i puna gand rau brunetei.
Dar daca pe chipurile noastre se vede clar intentia pe care o avem,pe al ei nu se citeste nimic. Fata ii e indiferenta,dar știu prea bine ca e doar o fațetă si de fapt arde toata pe interior.
„Daca asta chiar o s-o șantajeze asa cum isi imagineaza ea c-o s-o faca,nu-l vad deloc bine. Pentru ca la cum o cunosc pe ea n-o sa cedeze in fata lui. Insa,ce vad eu in schimb este încă o bătaie in strada si apoi un dat pe goarna din partea blondului fiindca nu i-a ieșit planul. Dupa cercul vicios o sa înceapă inca o data sa se invarta si or s-o ia de la capăt cu amenințările,căutările,mardeala si ajunsul lui la spital.”
-Ti-o dau la muie!raspunde George de dupa gard,iar tupeul lui fantastic il face pe Andrei sa maraie langa mine.
-Asta e trecut de prost...scrasneste printre dinti.
-Vad,raspund scurt si cu toate ca imi vine sa-i sar la gat blondului,ma fortez sa-mi induc o stare de calm doar ca sa nu-mi pierd controlul.
„Daca ne apucam de pe acum sa-l luam la bătaie,o sa facem mai rau. O sa-i alimentam setea mai tare de răzbunare cu care sigur a trăit în ultimele săptămâni si-o sa facem cacat praf la final.”
-Vreau sa vorbesc cu tine,continua blondul cand distanta dintre noi si el devine tot mai mica,iar cuvintele ii sunt adresate brunetei ce paseste in fata mea.
Pufneste ca pentru ea,dupa isi trage mai mult sapca pe ochi ca ploaia sa nu o bata în fata,iar cand trece dincolo de poarta scolii se îndreaptă direct spre blondul ce sta sprijinit cu un picior de gard si cu gluga trasa pe cap.
Cu cât ne apropiem de el vad ca încă mai are urme de la vanatai pe fata și imi reprim un ranjet.
„Oare cand se uita in oglinda si vede ce i-a adus prostia in care se scalda,nu ajunge sa-si puna cateva semne de întrebare?”
-Mda...vezi sa nu...soptesc in barba ca pentru mine in urma intrebarii din cap si ma opresc o data cu borfasii cand ajungem in fata blondului.
-Vorbește,replica Alexandra pe un ton direct,dar lipsit de inflexiuni,iar el se desprinde de gardul scolii si ii face semn sa-l urmeze. Aici ca n-am timp de pierdut.
Blondul se opreste din mers si ofteaza zgomotos cand vede ca nimeni nu-l urmeaza.
-Hai sa ne adăpostim la o scara,propune si vad cum ochii ei se mijesc putin.
-Uite care-i treaba George,il ia la 11m de data asta si lasa focul sa iasa din ea,cu toate ca pana acum câteva secunde il ținea foarte bine sub control. Spune dracu ce ai de spus,iar in funcție de concluzia pe care am sa o trag la final,am sa ma si hotarasc daca sa-ti bag sau nu gura in sârme ca sa ma asigur că pentru scurt timp pe viitor n-ai s-o mai folosești decat ca sa bei supa cu paiul.
George clatina din cap vis-a-vis de răspunsul acid pe care i l-a trantit in nas,dupa se uita la noi,apoi la ea si abia apoi îndrăznește din nou sa vorbeasca.
-Vreau sa o dam la pace,zice oftand si pe fetele tuturor se citește imediat surprinderea.
Mai puțin pe a ei.
-Sa o dam la pace?intreaba chicotind sec.
-Da. Vii sau plec si vorbim abia luni la scoala?ii da un ultimatum.
Bruneta incepe sa-l cântărească din priviri si prin ploaia deasa,vad cum fizionomia i se schimba după câteva secunde lungi și intr-un final se hotărăște sa ii dea o șansă blondului.
-Sper sa merite ce ai de spus si sa nu-mi pierd timpul cu tine degeaba,replica in vreme ce se pune in miscare,iar noi începem sa pasim in urma ei.
Mergem pana în capătul trotuarului,apoi facem coltul pe langa gardul scolii,dupa trecem de centrala cu apa ce alimentează zona in care locuiesc si ne indreptam spre partea din spate a unui bloc din vecinătatea celui in care stau eu. Ne adăpostim la scara lui care e încuiată cu un ditamai lacatul si toti asteptam sa vedem ce mai are de spus blondul care nu se uita la noi,ci o fixează doar pe ea cu privirea.
-Le zici sa-si caute putin de lucru ca sa rămânem doar noi doi?o întreabă,iar pe fata Alexandrei incepe sa se citească dezgustul.
-Daca ai fi cu adevărat băiețaș ai știi ca de nu voiam sa afle ce vrei de la mine,s-ar fi tirat de mult din preajma mea. Dar cum te dai ce nu ești,n-ai de unde sa știi lucrul asta. Asa ca...zi-mi ce vrei George si nu ma fa sa-mi para rau ca ma aflu aici.
Blondul inchide ochii de parca ar incerca sa se liniștească si sa nu reactioneze in nici un fel la remarca ei răutăcioasa,apoi cand ii deschide,ofteaza subtil printre buze,dupa isi drege de cateva ori glasul inainte de a vorbi.
-Stii ca din cauza ultimei batai am ajuns sa fiu cu un picior în groapa?incepe,iar întrebarea lui face ochii verzi a-i brunetei sa fulgere.
-Stiu,dar daca ar fi sa-ti zic ca-mi pare rău te-as minti in proporție de 90%.
Surad in timp ce el schițează un mic zambet in coltul gurii din cauza sincerității cu care il loveste,apoi isi încrucișează bratele la piept si se lipeste cu spatele de peretele blocului.
Isi muta ochii de pe ea si priveste boschetii crescuti pe langa scară pret de cateva secunde,apoi isi lasa barbia in piept si isi tinteste ochii pe adidașii din picioare.
-Stii ce ma enervează cel mai mult la tine?intreaba fara sa o priveasca.
-Uimeste-ma,ii cere Alexandra pufnind pe nas.
-Nu tupeul si nici forma seaca de misto pe care o ai în tine...incepe sa mormaie,iar eu trebuie sa-mi ciulesc bine urechile ca sa-l aud,pentru ca afara inca continua sa toarne cu galeata.
-Daca ar fi venit de la altcineva vorbele astea le luam ca pe un compliment...dar pentru ca vin de la un prost ca tine...lasa Ale cuvintele in aer,iar intepatura ei directa și fara retineri il face pe George sa isi dea deodata capul pe spate si sa bufneasca in ras.
Ranjesc,iar baietii chicotesc ca niste draci pe langa mine. Si-o fac nu pentru ca este vorba de George la mijloc pe care ea il toaca mărunt la fiecare ocazie pe care o prinde,ci pentru ca sinceritatea ei nu are limite și a ajuns sa o mânuiască ca pe o arma.
-Esti belea!exclama George amuzat cand se linisteste si isi tinteste ochii pe chipul ei. Si prea acida pentru gustul meu,continua,iar Ale stramba imediat din nas. Dar in rest...zice blondul si face o pauza de cateva secunde,timp în care o măsoară din cap pana în picioare si incuviinteaza ca pentru el din cap. Dacă n-ai fi mereu atat de tare in gura,ma jur pe mama ca te-as lua peste ani de nevasta.
-Esti prost?intreaba bruneta sec. Era vorba ca vrei sa o dai la pace cu mine. Cum de am ajuns aici? La niște dume ce nu-si au rostul! Doamne...tu ori esti prost din naștere,ori te-a scăpat ma-ta in cap cand erai mic,dar oricare dintre variante este cea corecta,un lucru e sigur la tine George...ti-a avansat atat de tare prostia in timp ce ai crescut incat acum ai ajuns sa jonglezi foarte ușor cu ea,i-o tranteste aproape scarbita. Stii...continua căzând putin pe ganduri. Hai sa iti spun ceva...zice in vreme ce il priveste usor incruntata. Desi sunt mica,am ajuns ca pana la varsta asta sa fiu foarte greu de impresionat,dar tu...pufneste si clatina din cap. Tu ai reușit performanta de a ma face sa ma mir de tine. Prostia ta mi-a dat rau de tot la temelie. Si stii de ce?intreaba,dar nu-l lasa sa răspundă și continua. Pentru ca am întâlnit mulți prosti pana acum,dar nici unul n-a fost atata de prost ca tine.
Blondul clatina incet din cap în stanga si-n dreapta in timp ce un zambet ii înflorește pe buze desi ea l-a decimat din cateva vorbe,apoi isi baga mainile in buzunarele de la blugi și se desprinde de zid.
-Bine! Hai sa revenim,spune,iar Ale aproape ca-si da ochii peste cap.
-In sfârșit suntem pe aceeași linie...ofteaza teatral.
George paseste spre ea fara sa mai facă vreo remarca vis-a-vis de reactia ei si rupe distanta ce i-a despărțit pana acum. Ii invadează spațiul personal și o priveste cu un stop de curaj nebun in privire.
Ale nu schițează nimic,dar pericolul incepe sa vibreze in jurul ei,iar dupa fata lui vad ca e conștient de faptul ca acum orice cuvânt greșit venit din partea lui poate sa-l coste scump fiindca cu siguranta o sa se trezească cand se așteaptă mai puțin cu o bucata direct în fața.
-Cat timp am stat în spital am avut timp sa ma gandesc la cat de prost am fost,dacă tot vorbeai de prostia mea,zice serios.
-Si? La ce concluzie ai ajuns?intreaba bruneta,iar noi nici macar nu clipim cat timp ii asteptam răspunsul.
-Ca nu pornind tot timpul un război cu tine o sa ma ajute sa ne apropiem.
-Hm?spune Ale bulversata.
-Poftim?intreb si eu la randul meu surprinsa.
-Ba du-te dracu!il injura Bogdan chicotind caustic.
-E cam imposibil sa fii prieten cu ea din cauza felului in care gândești,zice in schimb Cami pe un ton egal.
-Cred ca dacă incep prin a fi sincer am șanse ca sa reușesc,raspunde George fara sa-l priveasca si continua sa se uite la ea. Asta am realizat cât am stat în spital si de asta am venit sa o dau la pace cu tine,zice mai departe și de data asta ii vorbește ei. Ca pe tine nu pot in nici un fel și cu nici un mișmaș sa te fac sa fii de partea mea. Cu tine nu merge umilinta ca sa bagi capul in pamant si sa joci dupa cum îți cant eu,dar nici cu banii ca sa te atrag de partea mea. Nici cu amenințările nu functioneaza si nici cu bătăile. Pari de neatins desi nu ai nimic. Nimic nu te vinde și nimic nu te cumpara. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca nimeni nu te are cu nimic la mana ca sa te șantajez. Esti...spune cu un oftat pe buze si o priveste de data asta cu admiratie. O fata pe care orice baiat ar vrea sa o aibă prin preajma.
-Oricine nu e suficient ca sa fie cu ea,scrasneste Cami printre dinti. Are calități pe care tu sau acel oricine nu o sa le aibe vreodata,continua,iar mie inima mi se blocheaza pentru cateva secunde fiindca nu inteleg 100% de ce reacționează asa.
„Oare i s-a pus pata pe ea?”
In timp ce ma gandesc la un răspuns logic la întrebarea din minte,il vad pe George cum isi strange buzele intr-o linie subțire pentru ca satenul se tot baga in seama,dar pe el îl doare în cot de reacția pe care o are blondul.
Vad pe fata lui ca de are de gand sa comenteze mai mult decât trebuie n-o sa stea deloc pe gânduri si-o sa-l ia la bătaie cat ai zice peste.
„Pana la urma n-are nevoie de un motiv bine intemeiat ca sa o pună de-o mardeala. E borfas. Daca ii casuna pe careva poate sa-l bata doar pentru simplu fapt ca nu-i place muia pe care o are ala de il enervează. Dar in cazul asta nu inteleg de ce se aprinde asa? Pot sa pricep ca ii tine partea fiindca ne e colega si prietena,dar daca pentru el e ceva mai mult de atât si tine lucrul asta in el asa cum eu ascund faptul ca il plac la nebunie?”
-Deci...de asta erai asa prost?intreaba Ale,iar vocea ei ma face sa pun automat întrebările mele pe stop si sa le arunc intr-un colt al mintii ca sa ma gandesc la ele când ajung acasă.
Imi focusez privirea pe cei doi si il vad pe George cum ridica putin rusinat din umeri.
-Nu cunosc toate ascunzisurile si scurtaturile de pe strazi. Nici toate regulile nescrise,dar știu ca ceea ce ne diferențiază,ne interzice si ca prieteni. Ăștia ca tine n-au ce cauta langa ăștia ca mine și invers.
-Asta din cauza minților inguste pe care le au unii din ambele tabere,raspunde Ale si clatina mahnita din cap. Nu e ușor sa trecem dincolo de limite,dar daca totuși îndrăznim sa o facem,trebuie sa avem un motiv bun si intemeiat ca sa luptam,iar tu deocamdată nu detii unul intr-atat de important si de tentant pentru mine ca sa fiu prietena cu tine George. Nu meriti increderea mea,respectul meu,loialitatea mea. Tu cumperi toate astea cu bani de la oameni la fel de ieftini ca tine care dispar o data ce nu mai cotizezi la ei. In lumea mea pentru toate astea se muncește ca sa le câștigi. Sunt borfasi care nu îndeplinesc conditii si n-au ce cauta printre ceilalți. Cum sunt si copii de bani gata care isi pierd timpul cu noi pe la spatele părinților. Dar ăia...excepțiile alea...spune pe un ton încărcat cu o profunzime ce ne face pe toti sa o ascultam cu atenție. Pentru aia ești în stare sa-ti pui pielea la bătaie. Sa stai în fata lor ca un zid. Sa incasezi toate ororile si sa suporți toate umilințele. Pentru ca acei copii din inalta societate ce se coboara de buna voie la nivelul de jos si-l inteleg in toate substraturile, merita totul. Fiindca acei copii lupta alaturi de tine,te ajuta și te susțin fara sa ceara nimic in schimb. Fac totul si dau totul. Sunt puri in dorinte si se arunca fara regrete pentru tine in lumea ta ce stiu prea bine ca e murdara. Tu...spune si il bate de cateva ori cu degetul arătător in piept inainte sa continuie. Esti capabil de asa ceva,George? Esti in stare ca atunci cand intunericul din lumea mea ajunge fara sa vrea sa te acapareze,sa il înfrunți,in loc sa bagi coada intre picioare si sa dai birt cu fugiții? Pentru ca raul se produce în lumea mea in fiecare zi și in fiecare noapte. El nu doarme niciodată si e inevitabil sa nu dea cu ochii de tine pe la vreun colt. Iar atunci ma interesează ce ai sa faci? Cum ai rezolva o astfel de situație,blondule?il intreaba,iar la final lasa un ranjet incarcat cu amaraciune sa-i ridice un colt al gurii.
Fata incepe sa i se transforme din cauza tristeții,iar ochii sa-i sclipeasca intr-un mod incarcat de chin. De parca in momentul asta si-ar da zidurile jos ca sa vadă blondul tot Iadul ce trăiește în ea cel mai probabil ca sa-l puna pe fuga pe George care niciodata n-a vazut latura asta a ei pana acum si trebuie sa recunosc ca nici noi n-am făcut cunostinta cu ea.
„Stiam ca nu e un inger pe pământ,dar nu m-am gândit ca poate sa ascundă atata venin pe sub piele. Nici nu pot sa-mi imaginez de ce ar fi capabila sa faca daca ar lasa toata otrava sa-i scape de sub control. Si nici nu știu dacă sa plang de mila ei,insa n-as vrea sa fiu o clipa in pielea sa. Raul in care se invarte o face sa-si traga puterea dintr-o parte atat de intunecata incat pe mine ma depășește chiar daca si eu la randul meu fac parte dintre cei crescuti pe strada. Doar ca felul in care o infruntam fiecare face diferența între noi. Iar ea e la un cu totul alt nivel fata de al meu. E la unul la care eu sincer n-as vrea sa ma aflu nici macar prin trecere. Iar pentru cei care nu știu la ce ma refer,imaginați-vă putin cercurile iadului. Fiecare sfera are un alt grad de durere și de chin,iar Alexandra la cat de mult e incarcata cu ce trăiește și ce se întâmplă în jurul sau pot sa constat acum ca se îndreaptă cu repeziciune spre colaps.”
-Daca as ajunge sa fiu închis intr-un colt si presat cu usa pentru cineva la care țin sau care inseamna foarte mult pentru mine,as lupta,nu as trada asa cum probabil iti imaginezi tu ca as reactiona,ii răspunde George pe un ton inghetat si incarcat de fermitate,iar vocea lui ma readuce in simturi si ma zburlesc in vreme ce ma gandesc la negura in care cu siguranta se scalda bruneta.
„Eu am de toate și totuși ma bag in cacaturi alaturi de copii strazii. Dar asta e alegerea mea pe care mi-o asum. Nu ma feresc sa zic ca golanii imi sunt ca fratii. Nu imi e rușine cu ei. Insa Alexandra n-are încotro și trebuie sa trăiască pana si printre cei pe care nu-i vrea in jurul ei. Ea e non stop in mijlocul haosului. Pentru ea nu exista buton de pauza si nici vreo clipa de odihna. La ea e o lupta continua. Of Doamne...ce iti e si cu viata asta...unii nu știu cum sa iasa din mocirla si alții se arunca de buna voie in ea. Dar daca ai pentru cine sa o faci și merita riscul,nu exista nici un om pe pământ asta care sa te oprească din a face saltul si a te arunca în gol. Asa cum a spus si ea,iar eu m-am simțit vizata atunci cand vorbea de copii de bani gata care ajung sa umble cu borfasii,pentru ca fac parte dintre cei care au reușit sa se incurce cu ei cu toate ca venim din medii diferite,dar cu toate astea am fost capabila sa ma apropii de ei si sa devin una de-a lor,eu sunt excepția lor de la regula. Dar pentru ca a fost interesul meu la mijloc de a-i înțelege pe ei,iar lucrul asta le-a starnit lor curiozitatea și atunci cand am reusit sa le castig increderea m-au băgat intr-o lume cu totul si cu totul diferita de a mea. Una din care am învățat multe,pentru ca strada este exact asa cum se spune: o scoala pe care o înveți doar de la cei care sunt crescuti acolo,iar ca sa ajungi sa o cunoști si sa supraviețuiești prin jungla dintre betoane ai nevoie de indrumare. O indrumare pe care o găsești doar la ei. La golanii de care fug cei ca mine pentru ca nu sunt capabil sa vorbească pe limba lor.”
 
*****
 
Imediat după ce Alexandra accepta sa o dea la pace cu George,dar specificandu-i faptul ca prieteni nu pot sa devina peste noapte pentru ca pana la proba contrarie in care sa demonstreze ca vorbele lui sunt urmate si de fapte încă nu a venit ca sa o faca sa-i dea o șansă ca sa se apropie putin de ea,ne despărțim de bruneta la coltul blocului ce da spre bulevardul principal si pasesc impreuna cu golanii spre scara mea de bloc. Ploaia s-a mai rarit,iar acum doar picura si printre stropii ei marunti vad spatele lui George cum se pierde în întunecimea din gangul ce da spre cartierul lui.
-Va vine sa credeți de ce s-a comportat asta atata timp cat un tampit?intreaba Ionuț in vreme ce paseste pe langa noi cu mâinile în buzunare și cu fata ascunsa în spatele glugii de la hanorac.
-Nu il cunosc de mult timp,dar nu ma mira absolut nimic,raspunde Cami. In schimb ma surprinde ea. E o ciudatică,continua,iar vorbele nu le spune intr-un mod rau. De obicei aia care sunt născuți în familii problema sunt extrem de rai. Nu asculta. Nu stau la discuții și nu dau dovada de mila sub nici o forma a ei.
-Ai dreptate,raspunde Alex. In mod normal copii aia profita de pe urma raului cu care s-au născut in maini si cauta mereu motive sa-l arunce pe alții.
-De asta spun ca e ciudatică...mormaie Cami ganditor.
-Cred ca e asa fiindca încearcă sa respinga acel rau,imi dau cu presupusul si trec peste faptul ca interesul lui pentru ea poate sa vina si din alte surse. Mai exista și copii care nu fac afara ceea ce vad în casa,replic purul adevar,fiindca nu ii putem baga pe toti in aceeasi oala chiar daca vin din aceeași lume.
-Dar nu e valabil în cazul el,imi zice Bogdan si incuviintez din cap pentru ca are dreptate. Eu cred ca la ea se aplica vorba,ma aflu intre ciocan și nicovala si nu stiu ce sa fac. N-as vrea sa-ti sparg capul cu el,dar daca nu-mi dai de ales te izbesc cu fata de muchia fierului.
-Nasol...soptesc cu parere de rau in glas.
Un oftat se desprinde la unison de pe buzele lor si știu ca toți sunt in asentiment cu mine,iar daca am avea vreo unul puterea sa-i schimbam situatia si sa-i oferim viata la care visează pe ascuns sunt sigura ca am face-o fara doar si poate.
-A naibii soarta!pufneste deodata Cami si isi scutura capul cu putere. S-a născut intr-un timp greu,cu niște adulți de tot rahatul in jurul ei,iar pe deasupra ii mai apar în cale si probleme create de niște ratati de puștani.
„Deci asta e oful lui? Da Doamne sa fie asa...fiindca n-as suporta sa se lege ceva mai mult intre ei decat o frăție.”
-De parca la noi nu ar fi la fel,mormaie Alex,iar undele lui supărate ma aduc imediat cu picioarele pe pământ.
-Mda...dar noi suntem baieti,replica satenul sec. Pentru ea e de doua ori mai greu sa supraviețuiască.
Răspunsul lui de data asta imi dau de inteles ca sunt o proasta si ca gandesc prea departe. Ca supărarea lui vine din nedreptatea pe care o traiesc cei născuți în lumea lor intunecata,iar eu oftez inca o data pentru ca n-as vrea sa fiu în pielea ei.
„Eu macar de bine de rau am tot ce-mi trebuie acasă,iar părinții mei sunt ceea ce trebuie. Cu toate ca m-au crescut sa vad realul vieții și sa nu trăiesc intr-un glob de sticla crezand ca lumea e plina de unicorni roz,nu am cum sa ma vait ca viata mea e atat de grea incat sa ajung sa-mi disprețuiesc destinul. As fi o ipocrita daca as afirma o asemenea aberație,dar cu toate ca imi merge bine,ii înțeleg pe ei si ii apreciez pentru puterea de care dau dovada. Nu se plâng pentru traiul ce-l au acasă,nici pentru ca nu exista armonie la ei in familie. Si cu toate ca se izbesc zi de zi de greutăți,nu isi arunca amarul si focul pe oricine. In răul lor raman conștienți si il varsa pe alții doar atunci cand li se pune pata pe vreun prost. În acel caz incep sa se descarce probabil de toti dracii ce-i au pe dinauntru si cred ca asta este si motivul pentru care acele batai pe care le pornesc sunt atat de crâncene. Pentru ca inconștient reacționează cu toata suferinta ce-o poarta non stop pe umeri lor. Insa ceea ce ii face sa meargă înainte ca sa răzbată pe drumul lor mai mult blestemat,este...speranța. Ea e luminita ce strălucește pentru ei la capătul tunelului. Dandu-le astfel increderea că intr-o zi o sa aiba puterea necesara ca sa-si schimbe destinele si sa faca din viata lor o binecuvântare.”